Clement de Roma şi darurile spirituale

Prin mai multe postări voi încerca o mică incursiune în istorie pentru a dovedi că darurile Duhului Sfânt nu au dispărut odată cu moartea apostolilor. În postarea de azi vom vorbi de Clement de Roma.

Cel de-al treilea episcop de Roma, menţionat probabil în Filipeni 4:3, Clement, a scris printre altele o epistolă adresată Bisericii din Corint (între anii 140 şi 150), pentru a încerca să rezolve câteva dificultăţi care se iviseră în această biserică. În capitolul 38, Clement militează pentru armonie în Trupul lui Christos: „Să lăsăm ca întregul nostru trup, deci, să fie păstrat în Isus Christos; şi fiecare din noi să fie supus aproapelui său, potrivit cu darul special care i s-a dat” ... Apoi el continuă: „El care ne-a făcut şi ne-a format, a pregătit pentru noi darurile Sale minunate, mai dinainte ca să ne fi născut, şi ne-a introdus în lumea Sa. De atunci, deci, noi primim aceste lucruri de la El, şi trebuie ca să-I mulţumim pentru toate lucrurile, Celui ce i se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.” (p 15).

Nu putem să nu remarcăm fraza; „daruri speciale”, pe care Holt H. Graham a tradus-o cu „daruri spirituale” (în The Apostolic Fathers: A New Translation and Commentary, ed. R.M. Grant, New York, 1965, cap. 38: p. 66).

Pasajul acesta se referă la capacitatea specială pe care o dă Duhul Sfânt credincioşilor pentru a sluji altora. Asemeni apostolului Pavel, Clement compară Biserica lui Christos cu un trup pentru a ilustra argumentul său privind unitatea spirituală a credincioşilor (vezi Romani 12 şi 1 Cor. 12). El crede că darurile spirituale sunt date credincioşilor pentru a sluji unii altora şi pentru a ajuta la funcţionarea lor ca un singur trup.

Epistola lui Clement ne asigură că atât biserica din Roma al cărei episcop era, cât şi cea din Corint se bucurau de darurile spirituale care erau folosite pentru edificarea trupului lui Christos la finele secolului întâi. Acea biserică trebuia să fie deschisă la lucrarea Duhului în perioada imediat următoare celei apostolice, o biserică unde darurile duhovniceşti erau o parte importantă a experienţei creştine.

20 de gânduri despre “Clement de Roma şi darurile spirituale

  1. Nela

    Biserica Domnului are mare nevoie de invatatura despre Darurile Spirituale.
    Imi doresc pe blogurile pastorilor mai mult din invatatura Domnului Isus.Eu am binecuvantarea sa-l am pastor pe fr.Peia Ioan si la Strajeri si pe fr.Iosif Ton. Urmaresc cu atentie Scrierile d-voastra fr.Petru.
    Domnul sa va calauzeasca sa aduceti pe blog ceea ce este necesar pentru cresterea si sfintirea noastra!

    1. Alături de argumentul Scripturii la care am apelat în materiale publicate anterior, intenţionez acum să aduc şi argumentul istoric în legătură cu acest subiect.
      Vă mulţumesc pentru aprecieri şi vizitele Dvs. pe blogul meu. Sfinte salutari fratelui Peia!

      1. vasile gabrian

        Cartea 2000 de ani de evidente ale manifestarii Duhului Sfant in viata Bisericii, de Eddie L. Hyatt, poate fi un bun start pentru o cercetare istorica. Semnatura istoricului Vinson Synan, decan al Seminarului teologic, Universitatea Regent, Virginia Beach, Virginia la Cuvantul-inainte al cartii cred ca este o recomandare in plus.

  2. Frate Lascău, aţi împins cam departe datarea epistolei 1 Clement. Cel mai erudit comentariu al acestei scrieri plasează cartea în ultima decadă a primului secol creştin. Undeva între 90-100. A se vedea Der erste Clemensbrief, p. 77. Informaţii complete despre care, mai jos.
    .
    Comentariul lui Lona spune că 38:1 este similar, ca mesaj, cu ce întâlnim în 1 Cor. 12:18 şi 1 Pet. 4:10. Pentru comparaţie, am putea lua şi 1 Cor. 12:28. Fiecare credincios este dăruit de Dumnezeu cu un anumite daruri.
    .
    Potrivit celor mai mulţi cercetători, Clement nu scrie ca episcop al bisericii din Roma. Era unul dintre prezbiterii bisericii, iar scrisoarea este adresată ca de la biserică la biserică, nu de la episcop la biserică. Altfel spus, Clement nu are căderea să poruncească unei alte biserici.

    Der erste Clemensbrief
    Volume 2 of Kommentar zu den Apostolischen Vätern
    Author Horacio E. Lona
    Publisher Vandenhoeck & Ruprecht, 1998
    Length 677 pages

      1. eugen

        Fr. Lascau,
        apropo de nemti, ce parere aveti de manifestarea darurilor
        Duhului Sfant prin Pierrot Fey (francez la origine) ?
        Cartea „Sub ploaia de minuni”, prezinta aspecte de manifestare
        care, noi- fratii romani, ar fi greu sa le acceptam.
        Oare Duhul Sfant lucreaza diferit, de la o natiune la alta,
        tine cont de obicei si „limita” noastra de „acceptare” ?

        1. Nu sunt familiar cu lucrarea lui Pierrot Fay. Majoritatea materilalelor despre el pe net sunt in germană şi franceză. Nu am acrtea de care amintiţi.
          În principiu, cred că Dumnezeu este suveran în a alege modul în care lucrează în diferite contexte culturale. Cu siguranţă că El ţine cont de limitele şi capacitatea noastră de percepţie şi absorţie a mesajului Lui.

          1. eugen

            Fr. Lascau:
            Multumesc ptr raspuns!
            Va voi trimite cartea „Sub ploaia de minuni”, lucrarile
            Duhului Sfant prin Pierrot Fay, tradusa din L. franceza
            de Cecilia Moloce, pe adresa Bisericii Elim.
            Vreau sa cred ca, daca a fost tradusa in L. romana,
            s-a verificat autenticitatea lucrarilor extraordinare,
            de care ducem lipsa si, tanjim atat de mult.
            Va rog, dati-i atentie- se merita! GBY!

            1. eLioR.

              am cautat pe net cartea sa vad de unde as putea-o cumpara, si nu am gasit nimic. dvs de unde ati cumparat-o? m-ar interesa si pe mine aceasta carte. multumesc.

      2. William Hugh Clifford Frend, un britanic, scriitor de istorie bisericeasca si arheolog zice ca si nemtii:

        „..a date about A.D. 100 seems indicated, and Clement himself was probably a presbyter at Rome charged with liaison with other Christian communities.” din The Early church, From beginings to 461.,pagina 43.

    1. Emanuel e adevarat ce zici ca Clement nu a scris bisericii din Corint cum s-ar scie in zilele noastre, de la episcop la episcot. Insa sa reamintim ce „noutate” aduce tot acelasi Clement in scrisorile lui, care shimba paradigma Noului Testament.

      „A more permanent justification of ministerial authority came from Rome. About the end of the first century there was a revolution in the Corinthian Church which deposed its old clergy and put new men in their place. In deep fraternal concern a formal and successful letter of protest was sent by the Roman Church, composed by Clement, probably the presiding presbyter or bishop of the Curch.The letter, which was written with extreme care and solemnity and claimed to be inspired, besought the Corinthians to preserve ordered unity and rectify the scandal caused by deposing members of the sacred order who stand in due succession from the apostles, even if not actually ordained by apostles, and who have „blamelessly offered the gifts” in the holy rite of the eucharist.”

      „The succesion argument carried the implicationn that that the teaching given by the contemporary bishopof, say, Rome or Antioch was in all respects identical with that of the apostles.”
      am citat din Henry Chadwick, The Early Church, Penguin Books, pagina 41-42.

  3. Pace frate Lascău,

    Prin harul Domnului Isus, şi cu permisiunea dvs, în urma postărilor de pe acest blog (pe care le citim cu interes), am să încerc să ataşez câte un argument (istoric sau logic, căci cele biblice sunt infailibile) privind darurile Duhului Sfânt. Nu vreau să fac comentarii kilometrice, şi nici s-o iau înainte. Dar ideea dvs îmi place. Pentru azi câteva rânduri despre Irineu (125-200 d.Hr.), episcop de Lyon, născut în oraşul Smirna, contemporan cu Clement şi ucenicul lui Policarp (care la rândul său a fost ucenicul apostolului Ioan).
    Din scrierile lui, reiese în evidenţă că darurile miraculoase ale Duhului Sfânt erau remarcabile în viaţa Bisericii din acea perioadă. În lucrarea sa, intitulată „Împotriva ereziilor”, Irineu descrie realităţi din biserica vremii sale: „… sunt unii care cu siguranţă scot demoni, astfel încât cei care au fost curăţaţi de duhuri rele în felul acesta, adesea şi cred [în Hristos], şi se alătură Bisericii. Alţii, au o cunoaştere dinainte a lucrurilor care urmează să se întâmple: ei au viziuni şi rostesc cuvinte profetice. Alţii încă vindecă bolnavii, punându-şi mâinile peste ei.”
    De asemeni, Irineu mai confirmă: „chiar şi morţi au fost înviaţi, şi au rămas printre noi încă mulţi ani. Şi ce mai pot spune? Este imposibil să spun numărul de daruri pe care Biserica împrăştiată prin întreaga lume, le-a primit în numele lui Isus Hristos”.
    În speranţa că nu v-am deranjat, vă salut în Numele Regelui căruia îi slujim.
    http://nicolaegeanta.blogspot.com

  4. ACIDUZZU

    „Prin mai multe postări voi încerca o mică incursiune în istorie pentru a dovedi că darurile Duhului Sfânt nu au dispărut odată cu moartea apostolilor.”

    Darurile Duhului Sfant, n-au disparut, dar sunt in pericol sa dispara Roadele..(Galateni 5:22)

    Duhul Sfant n-a avut niciodata daruri seci…, sterile…sau contrafacute. Aici este dilema crestinismului contemporan cu noi si nicidecum cu Clement din Roma sau altii care au avut atat daruri cat si roade si acestea in vremuri de prigoana nu de libertate religioasa, atat de propice rodirii spirituale….

  5. Pingback: Darurile Duhului Sfant in literatura patristica « Ucenicul lui Hristos

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s