Ignaţiu de Antiohia

Ignaţiu, numit şi Theophorus (poate numele său de botez), care înseamnă „Purtător de Dumnezeu”, a scris şapte scrisori a căror autenticitate a fost demonstrată în secolul şaptesprezece de către James Ussher, şi apoi confirmată de Lightfoot în secolul nouăsprezece, scrieri făcute între anii 98 şi 117, înaintea martirizării sale la Roma. A fost un foarte bun prieten cu binecuvântatul Policarp, fiind amândoi ucenicii Sfântului Ioan. Viaţa sa este ţesută în jurul unei legende potrivit căreia, el ar fi fost copilul pe care Isus l-a pus în mijlocul ucenicilor pentru a-i învăţa nevoia de umilinţă şi inocenţă.
În Epistola sa către Efeseni, Ignaţiu apreciază faptul că credincioşii din Efes erau „plini de Duhul Sfânt”(cap. 8, p. 52) şi  din cauza prezenţei Duhului Sfânt şi a călăuzirii Sale, prezbiterii lor pe drept aleşi în lucrare „se potriveau slujbei aşa cum corzile se potrivesc harfei” (cap. 4, p. 50). Armonia şi unitatea dintre liderii bisericii, dragostea creştină dintre membrii ei, este un lucru pe care l-au învăţat prin „instrucţiuni de la Duhul Sfânt”, spune Ignaţiu în continuare.
Cu toate că Ignaţiu nu menţionează specific nici un dar al Duhului Sfânt aici, putem totuşi înţelege că aceste „instrucţiuni ale Duhului Sfânt” nu sunt altceva decât manifestări ale darurilor Sale în acele ocazii specifice, mai degrabă decât intervenţii ale Sale în nevăzut.
Nu este neobişnuit la Ignaţiu să considere că lucarea unui episcop şi a prezbiterului să fie însoţită de daruri spirituale. Lucrarea în sine este văzută ca una spirituală făcută prin călăuzirea şi lucrarea Duhului Sfânt.
Felicitându-i pe Efeseni că nu au cedat învăţăturilor mincinoase, Ignaţiu face distincţia clară între Duhul Sfânt şi duhul de înşelăciune: „Duhul care înşeală oamenii nu vorbeşte despre lucrurile lui Christos, ci despre ale sale, pentru că el este un duh mincinos. Dar Duhul Sfânt nu vorbeşte despre lucrurile Sale, ci despre acelea ale lui Christos, nu din ale Sale ci din ale Domnului; aşa după cum şi Domnul ne-a vestit lucrurile pe care le-a primit de la Tatăl” (cap. 9, p. 53).
Aici, Ignaţiu, observă că Duhul Sfânt va vorbi întotdeauna despre Dumnezeu şi Christos, folosindu-se de învăţătorii şi prorocii vremii. Învăţătorii falşi, de obicei pretind revelaţii şi îşi prezintă doctrinele lor personale în numele intervenţiilor divine. Ignaţiu contiuă: „Dar Duhul înşelăciunii se predică pe sine însuşi, şi vorbeşte din ale sale, pentru că el caută să-şi placă lui însuşi. El se slăveşte pe sine, pentru că este plin de aroganţă” (p. 53). Este posibil ca Ignapţiu să se refere aici nu numai la învăţătorii mincinoşi ci şi la profeţii mincinoşi, pentru că el face o distincţie clară între a vorbi şi a predica.
În capitolul 15, Ignaţiu scrie: „Nimic nu este ascuns Domnului, chiar şi cele mai mari secrete ale noastre nu îi sunt necunoscute. De aceea să facem deci toate lucrurile ştiind că El lucuieşte în noi, ca şi cum noi suntem Templul Său, şi ca şi cum El este în noi ca Dumnezeu. Să-l lăsăm pe Christos să vorbească din noi aşa cum a vorbit prin Pavel. Să-l lăsăm pe Duhul Sfânt să ne înveţe lucrurile lui Christos în maniera în care El le-a învăţat” (p. 56). Personal cred că Ignaţiu se referă aici la darul prorociei prin care putem vorbi lucrurile lui Christos, prin Dhul Sfânt care cunoaşte toate tainele Lui şi ale inimii omeneşti.
În următorul capitol, Ignaţiu crede că „fiecare care a primit de la Dumnezeu puterea de deosebire a duhurilor şi-l urmează pe un păstor nepriceput şi primeşte ideile false departe de adevărul lui Dumnezeu, trebuie să fie pedepsit” (cap. 16, p. 56). Ignaţiu recunoaşte că în biserică existau oameni care aveau primită de la Dumnezeu „puterea de discernere”, terminologie care sugerează darul deosebirii duhurilor. Erau oameni, care în ciuda faptului că erau înzestraţi cu darul discernerii spiritelor, nu-i demascau pe profeţii şi învăţătorii falşi, ci îi urmau cu toate că ştiau să sunt falşi. Asemenea oameni vor primi pedeapsa Domnului.
O altă referinţă este probabil în legătură cu darul numit de Pavel „cuvântul despre cunoştinţă”. „De ce nu acţionăm mai înţelept, noi care an fost înzestraţi cu darul raţiunii? Când am primit de la Christos şi când am fost înzestraţi cu facultatea de a judeca lucrurile lui Dumnezeu, de ce cădem aşa de uşor în ignoranţă? Şi de ce să pierim  prin neglijarea neatentă a recunoaşterii darului pe care l-am primit?” (cap. 18, p. 56).
Poate că pasajul care vorbeşte cel mai clar despre exercitarea darurilor Duhului Sfânt este cel din Epistola către creştinii din Filadelfia.
„Chiar dacă unii m-au înşelat potrivit cărnii, spiritul meu nu este totuşi înşelat; pentru că l-am primit de la Dumnezeu. Pentru că el ştie de unde vine şi unde se duce şi el detectează secretele (inimii). Atunci când am fost în mijlocul vostru, am plâns şi am strigat în gura mare – Cuvântul nu este al meu, ci al lui Dumnezeu. Supuneţi-vă episcopului vostru, prezbiterilor şi diaconilor! Dar dacă suspectaţi că am spus aceasta, datorită faptului că aş fi ştiut mai dinainte că între voi sunt discordii provocate de unii, Dumnezeu îmi este martor, că n-am aflat nimic din gura vreunui om. Dar Duhul m-a înştiinţat, spunându-mi astfel: „Nu fă nimic fără episcop; păstraţi-vă trupurile ca Temple ale lui Dumnezeu; iubiţi unitatea; evitaţi diviziunea; fiţi urmaşi ai lui Pavel, şi restul apostolilor, aşa după cum şi ei au fost urmaşii lui Christos””(Cap. 7, p. 83).

Trebuie să observăm aici următoarele:
a. Ignaţiu recunoaşte inspiraţia şi călăuzirea Duhului Sfânt în propria sa viaţă. Duhul Sfânt ştie secretele inimii omeneşti, şi el singur poate să le reveleze credincioşilor.
b. Când Iganţiu spune că a vorbit cu voce tare, el spune că a prorocit, pentru că era obiceiul ca prorocul să-şi rostească prorocia strigând tare în mijlocul mulţimii. Vocea puternică era un semn că prorocul vorbea autorizat de puterea lui Dumnezeu.
c. Ignaţiu recunoaşte că mesajul era de la Dumnezeu, era Cuvânt de la Dumnezeu, deoarece el n-a ştiut dinainte situaţia care era între credincioii din Filadelfia. Nimeni nu i-a spus nici un cuvând de discordiile dintre fraţi şi lipsa de respect faţă de conducerea bisericii.
d. Ignaţiu a rostit această profeţie şi recunoaşte că adevărul ei nu vine de la el, nici din altă sursă, ci de la Duhul Sfânt care l-a înştiinţat. Când mesajul a fost privit cu suspiciune datorită conţinutului lui, el s-a apărat spunând că adevărul lui vine de la Duhul Sfânt. Nu se numeşte pe sine proroc, dar era, pentru că exersa darul prorociei.

La sfârşitul epistolei către credincioşii din Smirna, Iganţiu observă că aceşti creştini erau „plini de Duhul Sfânt, şi de înţelepciune sacră şi divină” (cap. 12, p. 92). Înţelepciunea divină şi sacră este pusă împreună cu Duhul Sfânt. Este probabil o nouă menţiune a unui dar spiritual în scrierile acestui părinte bisericesc.
În Epistola către Policarp, Ignaţiu îşi sfătuieşte prietenul astfel:
„Fii în toate lucrurile înţelep ca şerpii şi blând întotdeauna ca porumbeii. Pentru acest scop ai fost plămădit ca trup şi suflet, ca să fii atât carne cât şi spirit, ca să-i poţi corecta pe răii aceia care se prezintă în mod vizibil înaintea ta, cât şi pe cei care nu se pot vedea; rugându-te ca ei să-ţi fie daţi pe faţă, ca să nu mai duci lipsă de nimic, ci să ai din abundenţă în orice dar spiritual” (Cap. 1. p. 94).
Aici Ignaţiu îi atrage atenţia lui Policarp asupra lumii nevăzute, chemându-l la rugăciune pentru a primi revelaţii din partea lui Dumnezeu. Dorea ca acest coleg al său se bucure de toate darurile spirituale pentru ai putea corecta pe răii aceia. Policarp este încurajat să se roage Domnului pentru aceste daruri spirituale.

În concluzie, putem spune că Ignaţiu a fost un episcop-proroc, un om al lui Dumnezeu care supraveghea lucrarea Bisericii lui Christos într-o zonă destul de întinsă din Asia Mică. Expertiza sa în viaţa acestei biserici se poate vedea clar din epistolele sale scrise (Efeseni, Filadelfia, Smirna, Roma, Magnesia). Biserica vremii sale (cel puţin cea din Siria şi Asia Mică) pare să fie familiară cu darurile Duhului Sfânt. Prorocia sa din Filadelfia ne este prezentată ca pe ceva obişnuit în viaţa şi lucrarea sa, demonstrând respectul de care se bucurau în ochii săi manifestările darurilor spirituale.
Trebuie menţionat că în ciuda conceptului unei biserici bine organizate şi structurate administrativ, printr-un cler bine pregătit şi recunoscut, Ignaţiu se profilează ca un profet charismatic, care vorbeşte inspirat de Duhul Sfânt.El nu vede nici un conflict între manifestările charismatice ale darurilor spirituale şi conducerea bine stabilizată a bisericii epocii sale. Spontaneitatea manifestărilor charismatice par să nu afecteze cu nimic autoritatea liderilor bisericeşti.

5 gânduri despre “Ignaţiu de Antiohia

  1. Tradiţia spune că Ignatie, supranumit şi „Purtător de Dumnezeu”, este copilul ţinut în braţe de Domnul Isus, care a vrut să arate ucenicilor smerenia şi nevinovăţia care ne duce în ceruri. Deoarece nu a vrut să aducă jertfe idolilor înaintea împăratului Traian, Ignatie de Antiohia a murit ca martir în cel de-al treilea val al prigonirilor. Felul în care a primit osânda (fiind sfâşiat de lei în arenă) a impresionat pe Traian, care a eliberat un edict ce a pus capăt (cel puţin în vremea sa) prigoanei împotriva creştinilor.
    ********************
    Despre Ignatie nu am găsit (eu) scris nicăieri ceva în legătură cu darurile spirituale, dar în schimb Irineu mărturiseşte că în vremea sa credincioşii încă vorbeau în alte limbi: „În acelaşi fel auzim pe mulţi dintre fraţii din Biserică, fraţi care au daruri profetice şi care prin Duhul vorbesc în alte limbi, şi aduc la lumină pentru folosul tuturor lucrurile ascunse ale oamenilor, şi vorbesc tainele lui Dumnezeu”. (vezi lucrarea sa „Împotriva ereziilor”)
    http://nicolaegeanta.blogspot.com

  2. NouaOrdineCrestina

    Numai Adevaratii Sfinti ai lui Hristos ne indruma si ne arata ADEVARUL !. El ramane si se afla in toata simplitatea si splendoarea lui la indemana si priceperea copiilor ,ca sa ne arate si sa faca de rusine pe cei „indoctrinati” si urcati sus pe soclul egoismului si al falsitatii !

  3. Pingback: Darurile Duhului Sfant in literatura patristica « Ucenicul lui Hristos

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s