Darurile Duhului Sfânt în scrierile lui Irineu

Irineu (120-202), episcopul de Lyons, s-a născut în Asia Mică şi a fost considerat elevul lui Policarp din Smirna. A slujit ca prezbiter şi după martirizarea lui Pothinus a fost ales ca să slujească de episcop în Lyons. A devenit pastorul unei dioceze foarte răspândite care includea biserici din Lyons şi Viena, parohii în sudul Galiei.

Irineu a fost un om cu vaste cunoştinţe, un expert în ale bisericii vremii sale în contextul rural şi urban, din est şi vest. Una din responsabilităţile sale de episcop a fost şi aceea de a apăra credinţa adevărată a creştinismului. Lucrările sale principale în acest domeniu sunt „Demonstrarea Învăţăturiloe Apostolilor”, şi „Împotriva Ereziilor”, scrise în Galia pentru a condamna pa Valentinieni şi pentru a atenţiona creştinismul de pericolul acestei erezii, şi a altor forme de gnosticism. Lucrările sale sunt considerate o sursă majoră de informaţii despre biserica secolului al doilea şi modul ei de gândire, precum şi despre erezia cunoscută sub numele de gnosticism.

Unul din textele cele mai citate din cartea „Împotriva Ereziilor”, este următorul:

„De asemenea, cei care sunt într-adevăr ucenicii Lui, primind har de la El, fac în numele Lui minuni, pentru a promova bunăstarea altor oameni, potrivit cu darul pe care fiecare l-a primit de la El. Unii dintre ei scot duhuri rele, astfel că cei care au fost curăţiţi de duhuri rele cred în Christos şi se adaugă bisericii. Alţii au precunoaşterea lucrurilor care vor veni; ei văd vedenii şi rostesc prorocii. Alţii, vindecă pe cei bolnavi prin punerea mâinilor peste ei, făcându-se bine. Da, mai mult ca atât, aşa după cum am mai spus, chiar morţi au fost readuşi la viaţă şi au fost în mijlocul nostru pentru mulţi ani. Şi ce aş putea spune mai mult? Nu este posibil să numesc aici numărul darurilor pe care biserica, împrăştiată acum pe tot pământul, le-a primit de la Dumnezeu, în numele lui Isus Christos care a fost crucificat sub Pilat din Pont, pe care ea le foloseşte zi de zi în beneficiul neamurilor, fără ca să ducă în rătăcire pe nimeni şi neprimind nici o răsplată de la ei. Pentru că aşa cum ea a primit gratuit de la Dumnezeu, aşa dăruieşte gratis altora” (Împotriva Ereziilor, cartea 2, cap. 32 p. 409).

Cu toate că pasajul a fost interpretat diferit de unii autori, adevărul este unul singur că Irineu mărturiseşte că darurile spirituale nu dispăruseră din biserica vremii sale, şi este posibil ca venerabilul episcop să fi scris din experienţe personale şi din informaţii de primă mână cu privile la manifestările darurilor spirituale.

Trebuie menţionate câteva lucruri din conceptul lui Irinei exprimat în acest pasaj:

a. Irineu crede că fiecare creştin are un dar specific primit de la Tatăl, potrivit cu harul Său, şi că acest dar este semnul distinctiv al unui adevărat ucenic al Domnului.

b. Toate darurile Duhului Sfânt sunt date credincioşilor în folosul altora.

c. Irineu ne dă o listă a darurilor, printre care menţionează: minunile, exorcismul, precunoaşterea lucrurilor viitoare, vedenii, exprimări profetice, vindecări miraculoase prin punerea mâinilor, învierea morţilor. Toate acestea sunt menţionate de Pavel în scrisorile sale, probabil cu excepţia exorcismului şi a învierii morţilor, dar care se pot găsi în practica sa de apostol.

d. Irineu pare să fie conştient că numărul darurilor nu este unul finit, ci el va reflecta nevoile bisericii.

e. Pasajul indică faptul că Irineu cunoaşte dspre darurile Duhului Sfânt nu din cărţi ci din practica vieţii creştine a vremii sale.

f. Irineu sugerează că el cunoştea personal pe unii din cei care fuseseră înviaţi din morţi, el mărturisind ca un martor ocular al acestor minuni din vremea sa.

Darurile menţionate mai sus sunt puse în contrast cu activitatea demonică, vrăjitoria practicată de oponenţii săi, ereticii. Irineu contină argumentaţia sa astfel:

„Nu numai că ea nu face nimic prin invocaţii angelice sau prin incantaţii, sau prin alte arte curioase sau malefice; ci îndreptându-şi rugăciunile spre Domnul, care a făcut toate lucrurile, într-un spirit pur, sincer şi deschis, chemând numele Domnului nostru Isus Christos, ea (biserica) face minuni în avantajul umanităţii, şi nu pentru a  induce în eroare” (p. 409).

Pasajul este deosebit de important pentru că el descrie modul în care biserica folosea darurile spirituale. El subliniază rugăciunea ca mod de a conduce la manifestarea darurilor. De asemenea, rugăciunea nu este ţinta bisericii ci Domnul la care se roagă ea. Domnul făcea minuni prin sfinţii Lui care se încredeau în El, şi care pledau înaintea Sa în beneficiul altora care aveau nevoie de atingerea Sa divină. Prin contrast, ereticii foloseau tot felul de practici, incantaţii, invocări angelice (rugăciuni la îngeri?), şi nici una din aceste practici nu erau intervenţii la Domnul Isus, ci apelau la forţe demonice pentru ca prin manifestări miraculoase să înşele oamenii inducându-i în eroare. Subiectul pare să-l preocupe pe Irineu pentru că de mai multe ori revine la aceeaşi linie argumentativă.

Satana folosea în acele zile imitaţii şi contrafaceri ale darurilor spirituale pentru a duce lumea în rătăcire. Unul din darurile care cunoştea foarte mult fals şi contrafacere în acele zile era darul prorociei. În atacul împotriva lui Marcus, un eretic pe care Irineu îl numeşte „un precursor al lui Anticrist”, ereticul „atrăgea nu număr foarte mare de oameni şi nu puţine femei, pe care i-a făcut să i se alăture, ca de unul care posedă cea mai mare cunoaştere şi perfecţiune, şi care a primit această putere de cel mai mare rang din lumile invizibile şi inefabile de sus” (Cartea 1. cap. 13, p. 334). Marcus este suspectat că este posedat de demoni: „Mi se pare mai mult ca probabil ca acest om să posede un demon ca spirit de familie, prin care el proroceşte, şi prin care el poate după cum vrea el să impartă acest dar al său altora de a profeţi şi ei” (cartea 1 cap. 13; 3. p. 334).

Irineu continuă subliniind că este important să evaluăm darul sprorociei în lumina roadei Duhului, a caracterului prorocului, pentru că el reprezintă imaginea Domnului Isus în lume; „Ei fac aceasta, fiind deplin conştienţi că darul prorociei nu le-a fost conferit de oameni ca Marcus, magicianul, ci că numai cei cărora Dumnezeu le trimite harul Său de sus posedă puterea dată în mod divin de a proroci; şi ei vorbesc în locul şi modul în care vrea Dumnezeu şi nu unde Marcus le porunceşte s-o facă”

Sursa prorociei nu poate fi alta decât Dumnezeu Însuş. Dovada că Marcus şi prorocii lui sunt falşi, este că Marcus le porunceşte să prorocească în armonie cu dorinţele lui şi când şi unde vrea el, iar „asemenea duhuri care ascultă de oameni, şi vorbesc atunci când vreau ei, sunt pământeşti şi neputincioase, obraznice şi imprudente, trimise de Satan pentru seducerea şi pierzania celor care nu păstrează credinţa aşa cum au primit-o ei la început prin biserică” (p. 335).

În ciuda faptului că în aceste pasaje Irineu vorbeşte cu precădere despre prorocii mincinoşi, este evident că biserica vremii sale aprecia şi folosea darul prorociei în întrunirile ei de închinare. Ereticii foloseau daruri contrafăcute, falsificate, pentru a avea credibilitate între credincioşii care putea fi uşor seduşi de eroare.

O altă referinţă a lui Irineu la darurile spirituale, în special darul prociei, este în contextul atacului său împotriva Montaniştilor. El scrie: „Din nou alţii (montaniştii) anulează darul Duhului Sfânt, care în ultima vreme, după buna plăcera a Tatălui, a fost turnat peste rasa umană, ei nu admit acest aspect (al dispensaţiei evanghelice) prezentat de Evanghelia lui Ioan, în care Domnul a promis că va trimite Paracletul (Mijlocitorul); dar ei pun deoparte atât Evanghelia cât şi spiritul profetic. Oameni răi, într-adevăr!, care doresc să fie prseudo-profeţi, lepădaţi, dar care scot darul prorociei din Biserică; acţionând ca aceia care, cu aceeaşi ipocrizie, se ţin la oparte de părtăşia cu fraţii. Trebuie să concluzionăm, mai mult ca oricând, că aceşti oameni (montaniştii) nu-l pot admite nici pe apostolul Pavel. Pentru că în epistola sa către Corinteni, el vorbeşte despre darul prorociei, şi recunoaşte bărbaţi şi femei care prorocesc în biserică” (Cartea 3, cap. 11, 9 p. 429). Montaniştii respingeau promisiunea Tatălui dar voiau să prorocească.

În cartea a 5-a Irineu scrie:

„Pe de altă parte auzim că mulţi fraţi din biserică, posedă daruri profetice, şi care prin Duhul vorbesc tot felul de limbi şi aduc la lumină pentru folosul tuturor lucruri ascunse ale oamenilor, şi care declară tainele lui Dumnezeu, şi care asemenea apostolilor se numesc spirituali, şi sunt spirituali deoarece au parte de Spirit, şi nu pentru că au fost deposedaţi de carnea lor, devenind astfel fiinţe pur spirituale” (Cartea 5; cap. 6, 1. p. 531).

Aici Irinei vorbeşte nu numai despre darul prorociei ci şi dspre vorbirea în limbi şi tălmăcirea limbilor, care se practicau în biserică. Biserica zilelor sale este charismatică în închinare, unde darurile spirituale sunt la loc de cinste, continuând să se manifeste în biserică.

Mai mult decât predecesorii săi, Irineu este martor ocular la manifestările darurilor spirituale. Ele n-au încetat să se manifeste în biserică odată cu moartea apostolilor. Mai ales darurile de inspiraţie (prorocia, limbile, şi tălmăcirea lor) nu au încetat în biserică.

Argumentul istoric în favoarea continurăii funcţionării în biserică a darurilor spirituale poate continua cu cercetarea celorlalţi scriitor bisericeşti. Nici unul din părinţii bisericeşti de dinainte de Niceea nu sugerează că darurile, mai ales cele de inspiraţie, au încetat să funcţioneze în biserică odată cu moartea apostolilor.

3 gânduri despre “Darurile Duhului Sfânt în scrierile lui Irineu

  1. Pingback: Darurile Duhului Sfant in literatura patristica « Ucenicul lui Hristos

  2. Paul Sima

    Multumim Domnului nostru Isus Hristos pentru acest articol, pentru ca foarte multi credinciosi contemporani traiesc in confuzie. Aceasta marturie a lui Irineu este remarcabila si dovedeste ca darurile Duhului Sfant, au continuat si dupa terminarea scrierii cartilor din Noul Testament. Cesationistii n-au dreptate !

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s