Se-toarce satu-n primăvară
Sărac de doruri şi noroc
Cu răni şi inimă amară
Şi-nsingurarea tristului soroc.
Va-ncepe iarba să-ncolţească
Şi prunii-şi plâng petalele timid.
Demult la casa părintească
Ferestre albe nu se mai deschid.
Exodul satului înspre oraş
Lăsă tristeţe-n casele pustii
Şi-nlăcrimare-n verdele imaş
De dor de miei şi de copii.
Mai trece rar câte-o bătrână
Pe uliţa de ierburi inundată
Spre trista, singura fântână
Cu vadra şi cumpăna stricată.
Mai are lucru în grădină
Şi straturile trebuie udate,
Şi poate George o să vină
Cu trenul de la cinci jumate,
S-aducă drojdie şi pâine
Şi-o să-i lase câţiva lei
Ca să-şi poată scoate mâine
Porţia de zahăr şi ulei.
De când e numai în necaz
Bătrânul clopotar abia mai umblă
Şi nu mai trage clopotul de-amiaz.
Măsoară satul orele în umbră.
Rămân bătrânii nimănui
În satul pradă nepăsării
Sub nuci cu umbre amărui
Străjerii nopţii şi uitării.
paşi spre lumină 
Cineva… la noi in sat
Te asteapta-ntruna
Sa te vada inca-o dat
Vizitand comuna…
Tot prin gradina de flori,
Si langa fantana,
Bucuros ca nu sant nori,
Cu galeata-n mana
La vecini tot povestind
Cum e traiu-n lume
Cum sant oamenii zambind
Gata sa te-ndrume…
Unii va asteapta cu lacrimi in ochi si cu bratele deschise , altii tremurand cu frica ca-si vor pierde oile flamande .De cine va este mila ?Ati trait doua evenimente, al treilea de ce il visati si nu doriti sa-l traiti ? Va fi cel mai fumos
eveniment pamantesc frate PETRICA !
Cu toata dragostea si respectul cel care va iubeste Florin B.
Mulţuesc foarte mult pentru cuvintele frumoase de apreciere. Satul copilăriei mele mi-a rămas ca amintirea unui Eden, din care am fost alungat de viaţă. Visez uneori o întoarcere înapoi, deşi ştiu bine că n-am unde şi nici la cine…
Din nefericire nu cunosc nici eu autorul versurilor de 8 Martie.
Prin poezia dumneavoastra ati realizat un tablou minunat al satului romanesc. Aveti intr-adevar talent!
Imi va ramane intotdeauna drag satul chiar daca este sarac, linistit si pustiu. Ramane inca o resursa de putere, de regenerare sufleteasca pentru mine. Imi place sa-i privesc pe batranii satului, mai multumiti decat orasenii pentru tot ceea ce ii înconjura, pentru ceea ce au sau pentru ce le lipseste. Prefer satul romanesc locurilor aglomeratelor. Ce alienare a spiritului se produce in orasele aglomerate, ce balci a desertaciunii sunt Mall-urile. Tehnologizarea agresiva ne dezumanizeaza, ea va servi tot mai mult la inregimnetarea si inrobirea oamenilor. Cat mai ramane satul mai ramane o speranta.
PS. Frate Petru Lascau, nu stiti dumneavoastra cine este autorul poeziei „8 Martie” de mai jos? Au citit multi poezia dar nimeni nu m-a ajutat cu autorul. Eu nu mai stiu cine este.
http://marianagoron.wordpress.com/2011/02/28/cea-mai-frumoasa-poezie-pentru-mama-pentru-primavara/
Dar fiul nu mai vine…
E satul trist şi părăsit…
Doar, cumpăna din vale
Se clatină uşor în vînt,
Scîrţăind a jale.
Plecat-au tinerii din sat,
Rămas-au doar bătrînii
De cîntec, jocuri, au uitat…
Acum, doar latră cîinii.
Bătrînul tată, rezemat
De nucul de la poartă,
Priveşte lung şi-gîndurat,
Pe fiu, ar vrea sa-l vadă…
Iar mama, plînsă de dureri
De vremi încărunţită,
Sleită, fără de puteri,
Pe-o bancă stă amuţită.
Astfel, cu dorul chinuiţi,
Cu lacrimi şi suspine,
Aşteaptă-n poartă-ncărunţiţi,
Dar, fiul, nu mai vine.
N-a fost asa de la-inceput
Dar taina impietririi
Ne-a-indepartat si ne-a corupt
Imaginea- implinirii…
Azi vantul suiera-a pustiu
In sura-n care-odata
Era nutret si-un suflet viu
Cu-o frunte-ngandurata
Mai ai un an copilul meu
Si scoala ta e gata
Te duci si tu la locul tau
Iar eu raman cu Tata
El poarta grija crinilor
Si corbilor da paine
Si-n tremuratul sinelor
Ai sa te-ntorci, ca maine !…
Ce nu i-as da sa-l vad venind !…
I-am tors ciorapi de lana !…
Sa nu ma vada suferind,
Mai bine-i ca amana !…
Dar n-am uitat oare cumva
Portita incuiata ?…
Iar lampa-i pusa-n geam sa-i dea
Lumina ei curata ?…
O fi fost el !?…Sa-l vad venind
As prinde iar putere
M-as ridica din pat fugind
Sa-aduc lapte si miere !…
Dar vintul vantura-n vecini
Cantec de cucuvaie
In sura veche dintre crini
S-a stins dada Aglaie…
8 Martie 2011
Frumoasa poezie ! Din pacate, oglindeste realitatea. Doar in satul meu, situatia e alta.