Şoarecele

Nu se pot spune multe lucruri despre şoarece. De fapt nici nu ai despre cine. Poate că trăieşte şi el în întuneric, în găurile pe care şi le roade în pereţii casei şi în duşumele. Este mai mult un deranj decât un pericol. Fricos din cale afară se ascunde la repezeală la cel mai mic zgomot. Singurul dar pe care se pare că-l are este acela că sperie femeile fricoase. Operează în dosul scenei. Pe ascuns. Are obiceiul să-şi înfigă dinţii în brânza altuia.

Aţi întâlnit oameni cu asemenea caracter? Fiinţe fricoase ce sperie pe cei mai slabi decât ei. Oameni ce deranjează prin mica ciupeală, prin amestecul subtil în treburile altora. Casa Domnului are găurile săpate de ei, în care sunt gata să se refugieze imediat ce simt un potenţial pericol. Acţionează când nu-i vede nimeni. Se ascund în dosul unui bileţel anonim. Muşcă lacom pe ascuns din reputaţia cuiva. Lasă în urmă mirosul caracteristic de rozător şi urmele dinţilor în brânza comună. Doar doamnele bătrâne se mai urcă pe scaune ţipând isteric la trecerea lor. Nu sunt periculoşi, dar îţi strică liniştea unei după-amieze prin goana lor inoportună prin colţul odăii, ca un gând necunoscut şi vulgar, ca o amintire neplăcută din tinereţe.
Nu vă hrăniţi cu şoareci. Chemaţi pisica!

9 gânduri despre “Şoarecele

  1. ACIDUZZU

    „Aţi întâlnit oameni cu asemenea caracter? Fiinţe fricoase ce sperie pe cei mai slabi decât ei. Oameni ce deranjează prin mica ciupeală, prin amestecul subtil în treburile altora. Casa Domnului are găurile săpate de ei, în care sunt gata să se refugieze imediat ce simt un potenţial pericol. Acţionează când nu-i vede nimeni. Se ascund în dosul unui bileţel anonim. Muşcă lacom pe ascuns din reputaţia cuiva. Lasă în urmă mirosul caracteristic de rozător şi urmele dinţilor în brânza comună.”

    Si totusi, ei pot deveni un potential pericol atat pentru recolte cat si pentru…Casa Domnului (Muntele Sionului) !
    Vezi Proverbe 30:24 a, 26 !
    O dac-am sta si noi pe stanca; sa ne adapostim in Stanca Veacurilor !
    Nu ne-am transforma atat de usor in niste vremelnice rozatoare de…”cascaval comun” si oportunism !

  2. ACIDUZZU

    PS.
    „Nu vă hrăniţi cu şoareci. Chemaţi pisica!”
    Adica, tot animal necurat ! „Caci ce se naste din pisica, soareci mananca !”

  3. mirela

    Nu sunt periculosi numai f distrugatori,lucrez intr’un magazin de ciocolata si cu toate firmele de deratizare si toate produsele lor,nu ne’am debarasat definitiv de ei;si se mai si inmultesc nespus de repede ;le plac alunele , amandele si fructele uscate:)
    Poate ca tot la pisica o sa ajung!

  4. NouaOrdineCrestina

    Numarul „soarecilor domestici” se reduce considerabil investind intr-o cursa de calitate,(la propriu si la figurat)ce-i va prinde cu regularitate !. Cat despre „soarecii de camp” ,multi vor fi omorati si arsi cand se va da foc miristei ,inainte de a fi arata pentru insamantare !

  5. manole-manole

    Totusi Miky-Mausul nostru
    Cel iubit si nazdravan
    E-ndraznet si-i schimba rostul
    La computer an de an
    Se-ascunde-n causul mainii
    Si-n ecranul cu lumini
    Cunoaste valoarea painii
    Printre lanuri cu neghini…

  6. Tâlharul pedepsit (de Tudor Arghezi)

    Într-o zi, prin asfinţit,
    Şoaricele a-ndrăznit
    Să se creadă în putere
    A prăda stupul de miere.

    El intrase pe furiş,
    Strecurat pe urdiniş,
    Se gândea că o albină-i
    Slabă, mică şi puţină,
    Pe când el, hoţ si borfaş,
    Lânga ea-i un uriaş.

    Nu ştiuse ca nerodul
    Va da ochii cu norodul
    Şi-şi pusese-n cap minciuna
    Că dă-n stup de câte una.

    Roiul, cum de l-a zărit
    C-a intrat, l-a copleşit.
    Socoteală să-i mai ceară
    Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,
    De la bot pâna la coadă
    Tăbărâte mii, grămadă,
    Şi l-au strâns cu meşteşug,
    Încuiat ca-ntr-un coşciug.

    Nu ajunge, vream să zic,
    Să fii mare cu cel mic,
    Că puterea se adună
    Din toţi micii împreună.

  7. Suzana

    Nu imi plac..dar nu-i omor…chiar ieri am salvat un pui de soricel dintr-o cursa cu lipici…am incercat sa ii dau sa manance…si azi s-a ridicat in piciorusele din spate si se uita la mine…imi era mila de el..nu m-a lasat inima sa il las in lipiciul ala sa moara de foame!!Poate nu va trai..dar macar are parte de o moarte mai linistita

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s