Partea ce mi se cuvine…

Cartea o puteţi comanda scriindu-ne pe adresa de contact. Preţul ei este de $10.00 în care sunt incluse şi cheltuielile poştale pe teritoriul USA.

„O, nu un ied, ci zeci de zeci
ţi i-aş fi dat, căci se cuvine.
Dar tu voiai ca să petreci,
vai, cu străinii, nu cu mine…”

Fiul nerisipitor – Costache Ioanid

Cineva a calculat că, în moneda de azi, o familie cheltuieşte în medie cca $270.000 cu un copil până acesta se căsătoreşte. O întreagă avere.

Cunoscând o astfel de aritmetică, aş fi reacţionat violent probabil (cel puţin verbal), dacă şmecherul mi-ar fi cerut „partea de avere ce i se cuvine”.

În primul rând i-aş fi spus: „Stimabile! Nu ţi se cuvine nimic! Absolut nimic. N-ai adus în casa aceasta decât nopţi nedormite, mie şi mai ales mamei tale. Ne-ai adus dureri de cap, de inimă, de suflet. Ai basculat nemilos peste noi tone de îngrijorări. Ne-ai stors banii, liniştea şi sănătatea. Nu ai nici o contribuţie pozitivă, valoroasă la averea acestei familii, ca acum să-ţi socotim „ce ţi se cuvine”. La moartea noastră, eventual dacă rămâne ceva din toată agoniseala vieţii noastre, o să-ţi lăsăm prin testament. Cererea ta de azi este mai mult decât o obrăznicie. În impertinenţa ta crasă, ne spui că nu mai ai răbdare să aştepţi obştescul nostru sfârşit. Nu murim suficient de repede pentru lăcomia ta. Vedem clar acum, că noi, cei care ţi-am dat viaţă, stăm cu restul din ea care ne-a mai rămas după toate necazurile pe care ni le-ai făcut, împotriva fericirii tale. Ce ar fi să-ţi încerci norocul pe munca ta nu pe transpiraţia noastră! Du-te să experimentezi pe propria ta piele tot ce ţi-am spus şi nu ne-ai crezut!”

Nu ştiu cum aş fi reacţionat. Poate mai urât. Tatăl din Pilda fiului risipitor, e cu totul deosebit.  La cererea mezinului: „Le-a împărţit averea”. La amândoi băieţii. Probabil că a vândut o parte din fermă şi le-a dat banii.

Cât de uşor ne putem înşela crezând că lucrurile care ne înconjoară, ni se cuvin! Privilegiile le luăm ca drepturi şi le revendicăm cu insolenţă.

Nu mi se cuvine să respir aerul cu care îmi oxigenez plămânii. E privilegiu şi un drept. Nu mi se cuvine frumuseţea răsăritului şi nici razele calde ale soarelui. Nu am dreptul să revedic ziua de mâine trezându-mă din somnul nopţii. Tot ceea ce sunt, ceea ce am este har şi nu merit. Trăiesc consumând din dobânda milei divine, din investiţia de inimă a lui Dumnezeu în lumea noastră. N-am făcut nimic să mă nasc în acest univers, şi cu atât mai puţin să trăiesc în el.

Ştiu aceste adevăruri fundamentale, şi totuşi… rugăciunile mele reflectă mai degrabă insolenţa fiului risipitor, decât recunoştinţa unui fiu matur. Revendic zilnic dreptul la viaţă, la pâine, la fericire. Mă înfrupt din capitalul orelor care cred că „mi se cuvin” risipindu-le lenevind în poftele şi plăcerile mele. În comoditate şi confort.

Ca orice rebel, risipitorul credea în fericirea sa departe de casă. Ea, fericirea, trebuia să existe undeva, departe de casa părintească, dar care trebuie întreţinută sau cumpărată cu banii de acasă. El ştia că fericirea costă şi era gata să plătească pentru ea. Cu ce? Cu moştenirea sa viitoare. Cu viitorul lui. Într-un fel, fiul risipitor este un Esau flămând şi nerăbdător, care îşi vinde viitorul pe blidul de linte al poftelor prezentului.

Decizia nefastă a mezinului din pilda Domnului, îl deposedează pe tata nu doar de o parte a averii sale, ci îl va priva de însuşi obiectul iubirii sale. Va pleca lăsând un tată îndurerat, aşteptând mereu întoarcerea acasă a fiului său pierdut. Pagubele morale şi sentimentale pe care le face acest fecior cu plecarea sa de acasă sunt cu mult mai mari decât cele materiale. Golul din familie şi din inima tatălui este mai greu de îndurat ca cel din punga sa. Plecarea sa de acasă era respingerea singurei iubiri adevărate şi dezinteresate. Întorcea spatele unui imens lanţ de sacrificii ale unui tată interesat în educaţia şi fericirea adevărată a fiului lui. Ea spunea de eşecul tuturor strădaniilor părinteşti. Ce tată nu s-ar fi simţit un eşec întreg după această plecare? Nimic din tot ceea ce a făcut, din toată educaţia dată acestui băiat, n-a dat roade. Era şocat să afle falimentul investiţiei sale sentimentale şi intelectuale. Fiul său nu voia nimic din tot ce a făcut pentru el. Nu-şi dorea nimic din atmosfera de acasă. Nu mai iubea locul şi relaţiile. Voia altceva. Voia lumea. A strâns totul şi a plecat. A plecat acolo unde îi era inima şi unde îl chemau dorurile. Şi tatăl l-a lăsat să plece.

A plecat să primească ceea ce i se cuvenea.

10 gânduri despre “Partea ce mi se cuvine…

  1. atila

    am doi baieti , cel mare incheie saptamana aceasta legamant cu Domnul la varsta de 18 ani , cel mic de 16 ani este putin rebel, nu mult, dar suficient incat sa ne faca sa- i acordam mai multa atentie, dar dupa cum observ e cam obositoare pentru el. am discutat cu cel mic de multe ori pilda fiului risipitor, prin ceea ce a trecut fiul cel mic, ca noi astazi sa invatam sa nu mai trecem prin frustrari , umilinte … dar dupa cum observ nu prea am avut efect. ultima data cand am discutat cu fiul cel mic i-am spus ca fac ce a facut „tatal” din scriptura…. era foarte curios , cum voi proceda. l-am pus sa citeasca pilda si sa-mi spuna ce a facut tatal…. n-a sezizat . „Tatal” nu l-a oprit , nici macar nu i-a spus sa nu sa duca , nici n-a dus munca de lamurire ca nu-i bine ce face, DE CE? probabil ca tot se ducea. i-am spus fiului meu ca voi face la fel, sa faca ce vrea ,cum vrea, dar sa nu uite ca tot ceea ce face se va intoarce impotriva lui, ca nu o sa-l mai stresez cu mersu la adunare peste saptamana (duminica vine la adunare), sa mearga cu tineri la cor, la orchestra(canta la flaut), de cand l-am lasat de capul lui lasand impresia ca nu mai este supravegheat, dandu-i tot timpul „indicatii” ,ca asta nu-i bine , ca asta nu asa trebuie facut…parca incepe sa cam gandeasca ca ceva nu-i bine. Dumnezeu sa dea intelepciune tuturor si sa avem o bunatate ca A LUI.

  2. ACIDUZZU

    Daca pilda aceasta (Luca 15:3) este de „talia” 3×1, adica „Oaia pierduta”, „Drahma pierduta” si „Fiul pierdut” (risipitor), adica trei pilde intr-una singura, cu un singur deznodamant fericit (versetele 7,10,32), atunci pilda fiului risipitor cuprinde o intreita incarcatura de jigniri la adresa Tatalui:
    1. Sa-ti ceri partea de mostenire atata timp cat Tatal este in viata (vezi vers.12), cand de fapt partea de mostenire este atribuita prin sentinta dupa dezbaterea succesorala;
    2. Sa ai nerusinarea de a-i cere Tatalului un „loc de munca” dupa ce i-ai „fraudat” veniturile (vezi vers.19);
    3. Sa-i reprosezi Tatalui ca tu, fiind un fiu corect si neprihanit, se poarta cu nedreptate cu tine si nu-ti da nimic sa risipesti in placerile tale, in Casa Lui dar cu prietenii tai si nicidecum in partasie cu Tatal (versetele 28-30).

  3. ACIDUZZU

    NEASCULTAREA

    …”Sa stii ca in vremurile din urma…
    oamenii vor fi…neascultatori de pa-
    rinti,…fara evlavie,…fara dragoste
    fireasca,…neiubitori, obraznici,
    …iubitori mai mult de pla-
    ceri decat de Dumnezeu,avand
    doar o forma de evlavie, dar taga-
    duindu-i puterea…”
    ( II Timotei 3:1-5)

    Neascultarea-si creste puii
    Chiar sub cumpana gandirii;
    Alaptandu-i pe-ndelete
    De la sanul razvratirii !

    Frizand bunul simt si Duhul
    Sfant, al dulcei ascultari;
    Umple cu-ntristari vazduhul
    Partasiei ‘n-Adunari !

    Inchinarea-i sfasiata
    ‘N colti de lup, flamand de ura;
    Pacea-n Casa-amenintata,
    Firea veche e-n faptura !

    De la mic pana la mare,
    De la tanar la batran;
    Se hraneste fiecare
    Din al razvratirii san !

    Cand Cuvantul Caii drepte
    Nu sta sfant la poarta mintii,
    “Rade fericit copilul
    Dar la urma…plang parintii…!”

    Flacara vegherii-i slaba
    Si chiar stinsa-i pe alocuri;
    Iar privirea-n pacla-i, oarba
    Cand aprinde-a urii focuri…

    Razvratit e pruncu-n fasa:
    Vrea invartosat sa planga;
    Razvratirea il ingrasa
    Si-n jur inimi vrea sa franga…

    Ca-i “planificat” (sub zodii),
    Horoscopu-i este cantec;
    “Planning-ul” vorbeste-n dodii
    (Despre cat sa stea in pantec…)

    Si-i nascut sub auspicii
    Norocoase. Are “libertatea”- n sange;
    Isi incanta-n “dulci” suplicii
    Chiar familia, cand plange…

    Nu-l sensibilizeaza-n suflet
    Chinul scumpilor parinti;
    El isi are al sau umblet,
    La o…bere cu alti…sfinti !

    Razvratita-i tinerimea
    Neiubind senin albastru;
    Refuleaza-ntunecimea
    Prin trairea in dezastru !

    Caci la moda e…scrantirea
    Scaunului de la cap;
    “Depeche-mode”-i mantuirea,
    “Net”-ul, cant “hip-hop” sau…”rapp” !

    Si de-i vezi contemplativi,
    Zici ca sunt de la…”green-peace”;
    Iubitori de tot ce-i verde,
    De…cannabis, de…hasis..

    In Biseric-abordeaza
    Chip de sfant, rupt din icoana;
    Cand piosi ingenuncheaza
    Dar in jur dand cate-o…”geana” !

    Iar la cununie vin
    Dupa cum le este crezul;
    Pangaresc intr-un festin
    Cununia cu…botezul..

    Lauda le este goala,
    Tamaiata-n fumuri reci;
    Inchinarea li-e de gala:
    Inimi nesfintite, seci…

    Plete le-atarna-n late,
    Gandul li-e ascuns, subtil;
    Langa ei, prin comparatie
    Absalom e…mic copil !

    Si asa, a noastra natie
    De crestini de…mii de ani,
    Pregateste-o generatie
    De ratacitori sarmani…

    Fara dragoste fireasca,
    Fara mila in simtiri;
    Fara patrie cereasca,
    Robi pe veci ai vechii firi !

    Fara mantuire-n suflet,
    Fara tel in terna viata;
    Fara calauza-n umblet,
    Rebeli, ratacind prin ceata !

    Numai Dumnezeu, Prea-Bunul
    Poate sa se-ndure-n Har;
    Un Hristos – ajunge Unul –
    Le-a fost dat, dar n-au habar !

    Pocainta-i o porunca
    Ce-i rostita cu iubire;
    In ea e putere inca
    Sa descatuseze fire !

    Mantuirea e de-ajuns
    Spre-a rascumpara pe omul
    Cel ce zace azi rapus
    Are Har din plin la Domnul !

    Fiul Regelui Ceresc,
    El S-a dat la moarte-n dar;
    Si ca Miel Dumnezeiesc
    Dandu-si viata la Calvar !

    Caci prin moartea Lui pe cruce
    Si prin sangele-I varsat
    Poate-oricand iertare-aduce
    Si-orice pacatos, SALVAT !

    ACIDUZZU, 24-25.01.2008

  4. Un subiect foarte sensibil si putin sensibilizat azi de cei mai multi!!Este greu de conceput fiinca multi nici nu realizeaza din ce cauza !Astfel si mesajul este greu de perceput!!!Sper ca scriitorul in inspiratia sa a facut-o datorita sensibilizarii si …..

  5. „A plecat să primească ceea ce i se cuvenea. ”

    Da, Fr. Lascau, acest fiu risipitor a facut-o „lata”…
    Dar, s-a pocait ! pe cheltuiala Tatalui…

    Ce ne facem cu fratele cel mare, de acasa ?
    Sper, ca ne ve-ti spune si despre el, ca tare
    multi avem printre noi…

  6. Versurile expun CUVINTUL ,SFINT SI ADEVARAT ,dar sa nu uitam ca adincul noptii pe multi ia prins in somnl greu si chind citesc ,aud ,viseaza si mesajului nu-i dau crezare!La fel si poporul Israel a visat si in loc de 40 de zile ,a calatorit 40 de ani si ; chiti au ajuns la bucurie ?Chiti au ajuns ca sa priveasca promisiunea Dumnezeiasca?Chiti au ajuns sa se bucure de implinire ?Si mesajul poate continua… chiar miile de ani care au trecut si multe filozofiii si preziceri oamenii au facut tot ramin fara de folos fiinca am uitat simpla porunca a domnului Isus Hristos si exemplul sau al celor 33 de ani si…chind dintre noi sa dus nici scrieri nu a facut ,nici case nu a dorit si totusi O IMPARATIE A A AVUT SI IMPARAT ESTE NUMIT!Dar la cine este oare decunoscut?Nu cumva sintem mai ciudati ca fiul risipitor?Si avem pretentii mai mari ca el?

  7. Frate Lascau, va multumesc ptr. carte. Drept sa va spun , nu am mai citit o carte in romaneste (buna) de vreo 6 ani. Cind am primit cartea dumneavoastra m-am gindit “c-am ce se mai poate scrie despre pilda aceasta” ? Am fost un pic circumspect, dar acel “un pic” s-a evaporat dupa primele pagini. Capitolul “Un tata abordabil” i l-am citit si sotiei mele. Sper sa devenim si noi “abordabili”. . Este o carte pe care fiecare tata trebuie sa o citeasca.Cartea dumneavoastra mi-a adus aminte de frumusetea limbii romane, pe care aproape am uitat-o. Va multumesc.
    Mama mi-a spus mai de mult sa citesc ceva carti scrise de dumneavoastra, dar i spuneam ca de obicei predicatorii buni nu scriu bine. I guess I was wrong this time
    God Bless you.

  8. mirela

    „Toata viata noastra morala incape aici:intre fiul risipitor si fratele lui;ne pierdem si ne caim sau ne pastram si ne impietrim inima…E rau sa nu asculti .Dar e la fel de rau sa asculti si sa tii minte…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s