De la fereastra mea, am tot analizat un tip ciudat, un cameleon uman, care se pare că o duce bine oriunde s-ar afla, datorită capacității sale uimitoare de a se adapta circumstanțelor. Mai ales, este în stare să vorbească limba fiecăruia cu care intră în contact. Lingușitorul sau, Hopa-Mitică, este un tip de fariseu extrem de abil de a spune exact ceea ce oamenii vor să audă. De aceea cade întotdeauna în picioare ca pisica. Sau ca Hopa-Mitică, jucăria aceea mică, dotată cu plumb la bază, care readuce la verticală figurina, din orice poziție.
Hopa-Mitică știe, mai ales, să laude, să tămâieze pe posibilul binefăcător. Obține cu ușurință trecere înaintea acestuia care nu întotdeauna face distincție între flatare și politețe. La serviciu, este ultimul dat afară. În biserică este ales în toate comitetele.
„Pot să plec, tovarășu… șef?” l-am auzit cândva pe un astfel de lingușitor slugarnic. „Și unde vreți să mergeți, tovarășu…?” a întrebat acesta curios. „Păi, unde mă trimiteți dumneavoastră!” a răspuns Hopa-Mitică.
Dificultatea lingușitorului, de unde vine și principala sa slăbiciune, constă în faptul că nu știe întotdeauna cine trebuie lingușit. Distinge cu greu cine va câștiga disputa. De aceea se asociază pripit cu cel ce o pierde. Atunci efortul trebuie întețit pentru lingușirea adevăratului învingător.
Tămâind în stânga și în dreapta, lingușitorul se strecoară prin viață ușor și abil, lunecos ca un șarpe. Ajunge mereu acolo unde vrea. Obține favorurile dorite. Ocupă slujba râvnită. Nu-i este greu să spună laude celor avizi de ele. Laudele lor, de cele mai multe ori exagerări grotești, plac celor lăudați, mai ales în biserică unde oamenii sunt atât de zgârciți cu simpe și sincere aprecieri pentru ceea ce se face. Lipsa aprecierii sincere, oneste ale meritelor cuiva, asigură teren fertil lingușitorului.
Tămâierile lui Hopa-Mitică sunt luate drept dovezi de loialitate. Din pricina lor, competența unora este înlocuită cu pretenția lingușitorului.
Lingușirea îl face pe liderul vanitos să accepte mai degrabă cosmetica prezentărilor măgulitoare decât caracterul competent și integru. El se înconjoară de taraful lăudătorilor, care cel puțin cântă muzica care-i place lui.
Probabil că auzindu-i des pe lingușitori, Domnul a afirmat; „Nu toți cei ce zic Doamne, Doamne, vor intra în Împărăția cerurilor!” Uneori, Hopa-Mitică, își încearcă talentul și cu Dumnezeu.
Hopa-Mitică ia cuvântul la ședințe. De fiecare dată. Curajos. Dezinvolt. Inventiv și creativ. Prezintă merite iluzorii și realizări fictive. Laudă pe cine crede el că va avea succes la alegeri. Apreciază eforturi inexistente. Traduce hiperbolizat intenții nematerializate. Într-un cuvânt, tămâiază. Laudă până cade cașul din gura ciorii naive. Da. Chiar în gura vulpii lingușitoare.
Hopa-Mitică rezistă schimbărilor de regim, tocmai din pricina adaptabilității sale. Schimbă pălăria și gama ditirambilor în culorile și acordurile la modă. Este mereu corect-politic. Spune ceea ce se așteaptă să se audă. Apoi, cine nu este amator de puțină laudă? În arena politică, unde cei mai mulți te critică, prezența lui Hopa-Mitică aduce încurajare și optimism. Deși se știe capacitatea nelimitată de a trăda a lui Hopa-Mitică, el este totuși acceptat și tolerat pentru gâdilarea vanității fiecăruia dintre noi. Ce tragedie dacă ne-ar muri deodată toți lăudătorii! Știm că mint, dar minciuna lor ne place. De aceea Hopa-Mitică are viață lungă. Și de obicei, bună.
Misterul acestui fariseu descurcăreț este legat de neobosita întrebare: Oare ce gândește el cu adevărat? Știm că laudele sale sunt false. Știm că muzica lui este destinată să placă urechii celui ce-o ascultă. Dar oare, ce gândește el despre cel lăudat? Are el o evaluare reală a lăudatului? Este el conștient de falsul afirmațiilor sale? Ce spune conștiința lui? Are el conștiință? Nimeni nu va putea răspunde vreodată acestor întrebări. Probabil că nici Hopa-Mitică, însuși. El și-a cultivat o natură a falsului care i-a afectat întreaga ființă. Și-a falsificat propria personalitate, până într-acolo că poate să se tămâieze pe sine însuși pentru adaptabilitatea și camelionismul său.
Singura mângâiere este judecata viitoare. Ea va da pe față păcatul lingușitorului. În fața dreptății lui Dumnezeu, Hopa-Mitică nu mai poate sta în picioare. Cât despre tămâie? Ea este rugăciunea sfinților și nu lingușirea acestui nevertebrat.
paşi spre lumină 
Iata ca au aparut si hopa mitici electronici!
Perversul narcisic are ca obiect de manifestare pe celalalt de asemenea si e periculos mai ales ca se gaseste printre noi deghizat in om onorabil.
Frate pastor Petrica Lascau, este adevarat ca EU voi da socoteala de orice cuvint rostit si ca din cuvintele mele… Oare sunt gresit daca iau atitudine atunci cind intilnesc …sau trebuie sa ma intorc la o fagaduinta facuta cindva ca voi fi ascultator, voi fi un bun… ic si …ic.si adevarat crestin.Domnul sa va binecuvinteze (asa cum este scris in biblie) cu indoita cinste.
Si astfel putem purta noroiul cu noi pe oriunde ne balacarim blogaind.
Daca nu sinteti o hopa mitica atunci sigur sinteti o DULCE!
O singura caracteristica a lui Mitica asta m-a atras- faptul ca isi cunoaste pozitia indiferent la cite influente dinafara este supus. In privinta asta…stiu ce cred si nimic si nimeni nu ma poate departa de la singurul lucru care mi-a ramas constant in viata- dragostea Lui Dumnezeu pentru mine. In sensul asta vorbeam de centru de greutate…Si daca asta ma face un Mitica…Hopa si eu…
Mai degraba caracteristicile perversului homosexual,deoarece obiectul lui de manifestare este un alt individ.
Trebuie recunoscut pe de alta parte ca acest Hopa Mitica pare sa intruneasca unele din caracteristicile perversului narcisic. Personaj periculos. sunt sigura ca veti gasi informatii pe internet atit in engleza cit si in romanesta.
Ei trebuie sa revin pentru ca citatul fiind din minte a fost gresit, si mi-au si sacapt doua greseli . Iata citatul, e chiar mai radical: „Pour les vaniteux les autres hommes sont des admirateurs.” Si cel pe care il citasem din minte: „Les vaniteux n’entendent jamais que les louanges.” ( Vanitosi nu aud niciodata decit cuvintele de lauda). „Le petit prince,” o carticica adorabila si cu mult adevar. Vantosul, ca si monahul absolut din capitolul precedent, este singurul locuitor al unei mici planete si vrea sa stie ca este cel mai cel de pe planeta lui….
Nu intelg de unde vanitatea lui Saint Exupéry, mentionata mai sus dar eu prea ma pricep la anumite vorbe cu tilc
Sora Lidie L,
„Daca noi avem cu adevarat Duhul Sfint, cum este posibil ca un hopa-mitica sa ne linguseasca?”
Istoria se repeta ! Dupa cum in Fapte 8, Simon vrajitorul vroia sa-i „linguseasca” (mituiasca) pe apostoli cu un…”fisic de euroi (sau de US Dollars)”, tot asa Hopa-Mitica modern si contemporan cu noi s-a aciuat prin biserici cu o politichie original-istorica: simonia ! de aceea ne place !
Asat a fost inainte de botez, in afara Bisericii ! Dar s-a intamplat si in Biserica, in Fapte 5, cu scumpa familie de „mitici” Anania si Safira !
Si cand te gandesti ce rost a avut verticalitatea apostolului Pavel daca nu a mai putut predica in fata lui Felix (Fapte 25:26), acesta refuzand sa-l mai asculte pentru ca Pavel nu l-a platit sa „asculte” o predica buna ?
Cam aici este marea deosebire dintre Duhul Sfant si duhul „miticilor”, adica duhul lui Mamona !
Frate Lascau,
Mi-ar fi placut ca acest comentariu al lui marcel stepan sa nu fi fost aprobat. Arunca o jignire idioata asupra unui grup foarte mare de frati in Domnul. Orice generalizare de acest fel este idioata.
Saint Exupery… Mi-era drag autorul, dar acum, citind despre vanitatea lui, încep să-l idolatrizez… 🙂
Una dintre cartile mele preferate (si ale lui Marius Cruceru) este Citadela, de Saint Exupery… 🙂
Prin 1996 citeam cu citiva colegi de la Teologie Emanuel citate alese din carte… 🙂
Lumea in care traim se bazeaza pe echilibrul dintre contrarii.Saint Exupery a fost atit de vanitos incit a refuzat sa traiasca printre timpiti insensibili.
M-am amintit de o replica a Micului Print de Antoine de Saint Exupery care scrie „Le vaniteu n’entend que quand on pale de lui” Vanitosul nu aude decit atunci cind se vorbeste despre el. Asta ma face sa ma gindesc la Hopa Mitica si ma intreb daca ar exita lingusitori daca nu ar exita vanitosi, adica cei carora le place sa fie lingusiti.
Sper din toata inima sa avem Duhul Sfint in noi ca sa nu devenim si noi un hopa-mitica.
Daca noi avem cu adevarat Duhul Sfint, cum este posibil ca un hopa-mitica sa ne linguseasca? Sa fi fost un moment de neveghere?… Ne-a ingaduit Dumnezeu sa trecem prin aceasta situatie?… Si de ce?… N-ar trebui oare sa ne cercetam in lumina Sfintelor Scripturi?
N-ar trebui sa ne punem si noi intrebarea pe care si-a pus-o David in Psalmul 139:23,24?
Sa inteleg din comentariul dumneavoastra ca sinteti o Hopa Mitica?Cu respect!
Si totusi…va avea tendinta sa sara, sa topaie in jurul altora, sanatosi !
Am fost odata la un retreat unde o evraica credincioasa care stia sa faca oale de pamint ne-a vorbit citeva zile despre olar, lut, si facutul de oale de pamint – dar din punctul de vedere al olarului biblic.
Am sa pun mai jos citeva linkuri cu notitele ce mi le-am luat atunci – ca sint f. interesante. Ce are asta in comun cu Hopa Mitica? Olarul ca sa faca oala, arunca o mina de lut pe roata si isi infige pumnul in mijlocul lutului (pe care bineinteles in prealabil l-a curatat si l-a framintat). Apoi pune presiune pe acest lut si o mina ii va ramine in oala in tot timpul acestui proces ca de acolo dinlauntru da forma oalei. In cazul nostru Duhul Sfint trebuie sa fie inauntru nostru ( centrul de greutate al credinciosului) si El – Duhul Sfint il formeaza in oala pe care vrea sa o faca- pentru diferite intrebuintari. Iar daca centrul nostru de greutate este inauntru- cine ne va da peste cap? Si chiar daca ne da…o sa revenim numaidecit la pozitia noastra.
http://rodicabotan.blogspot.com/search/label/CASA%20OLARULUI
Lui Iacov Dumnezeu i a schimbat numele in urma actiunii lui Iacov .Daca DUMMNEZEU l ar lovi pe Hopa Mitica unde la lovit pe Iacov Hopa Mitica nu ar mai raminea in picioare.
felicitari-frate Petru .
[de la un mitica ]
…ceea ce nu ati scris este ca, daca poate schimba Dumnezeu
-un Iacov –
poate si un Mitica .
Pai, sora Lidie L,
Ce este de facut ?
Spuneam anterior ca noi l-am inventat ca aveam in firea noastra nevoie de el. Si-acum, nu ne mai scapam de el ca de…capuse ! Si l-am mai pus si pe turla bisericii pe post de…cocos vestitor de primejdii…Pacat ca acest Hopa-Mitica, se-ntoarce dupa cum bate vantul, nicidecum dupa cum „i se pare nimerit Duhului sfant…”. Pentru ca intre noi si el este o diferenta de…duh !
Intrebarea mea este, cum un hopa-mitica poate sa ne strice cind nu sintem calauziti de acelasi duh? Daca reuseste totusi sa ne strice, ce este de facut? Daca ne-am dat seama ca hopa-mitica ne-a pacalit, ce facem noi? El fiind hopa-mitica, nu putem sa-i mai facem nimic (nici bine nici rau), asa ca nu avem alta solutie decit sa-l lasam in pace si sa ne ocupam de ale noastre, ca nu cumva sa devenim si noi hopa-mitica.
Da-i romanului o mica raspundere, fa-l sef peste ceva. Da-i o usa! Si iti va dovedi ca are resurse nebanuite. Tot romanul e facut sa fie sef daca are ”calitatile” ce se raspandesc mai nou mai rau ca gripa porcina: nesimtirea, lasitatea, prostul gust.
Hopa=Mitica are nevoie de un anumit mediu pentru a si etala singura calitate.Mediul penticostal moldovenesc este o ,,tabula rasa” ideala pentru el.Centrul lui de greutate este intotdeauna jos(nic).
„Singura mângâiere este judecata viitoare. Ea va da pe față păcatul lingușitorului. În fața dreptății lui Dumnezeu, Hopa-Mitică nu mai poate sta în picioare. Cât despre tămâie? Ea este rugăciunea sfinților și nu lingușirea acestui nevertebrat.”
Jucariile de tip HOPA-MITICA, ne-au bucurat inocenta si naivitatea copilariei. Pentru noi au fost create, pentru cei inocenti, fragezi si naivi in comportare si gandire.
Drama se desfasoara insa pe un alt plan al vietii atunci cand, de mult ar fi trebuit sa fim oameni maturi si in gandire si in purtare (vezi I Corinteni 3:1-3a; Evrei 5:11-14), totusi inca ne compromitem intr-un infantilism tardiv (de gradul I) jucandu-ne tot cu… Hopa-Mitica ! „Mitici” pe care sa-i rasucim dupa degete ca titirezul, „Mitici” care sa ne flateze, chiar sa ne aduleze pe post de…idoli…. fiindca noua ne plac „Miticii”.
Ei devin astfel marionetele sforariilor de culise, emblemele politichiei de duzina si de interes mercantil (caci „interesul poarta fesul” sau…”fa-te frate cu dracul pana treci puntea !’). Aduceti-va aminte de ceata de doua sute de…Hopa-Mitica ai lui Absalom ! ( 2 samuel 15:11)
Uneori, din acesti caraghiosi dar atat de utili Hopa-Mitica, peste noapte ii transformam in eroii natiei, eroii credintei (chiar asa !) inediti, controversati si imbracati in haine sobre. S-au vazut cazuri in care „Miticii” au ajus chiar cocosi infipti in turla bisericii…dar si acolo se roteau tot ca un Hopa-Mitica; tot dupa cum batea vantul. cat despre cocos ca simbolul marturiei, ca simbol al lepadarii, ca simbol al caintei, aici nu poate fi vorba ! Curat-murdar…coane Mitica !
Hopa-Mitica nu va putea sa stea in picioare in fata dreptatii lui Dumnezeu ! Dar nici cel ce crede ca se poate folosi-n viata de acesta !
Sa nu uitam ca „hopa mitica ” este creat de om in puterea firii si cu un scop aparte ;”sa faca zenzatie” Multi azi sint alesi pentru acest scop!!!Si in sistem se cauta persoanele cele mai inventive si cele care au puterea de a manipula cel mai bine multimile!!!!Este o instruire aparte si foarte speciala !Detine multe efecte !Hopa Mitica al nostru are la baza doar partea de stabilizare pentru ridicare sa ne amuzeze si cine i-l pune in vinzare ajunge la un profit aparte!!!Cel lesne increzator ajunge de investeste in el fiinca ii veseleste inima si aduce senzatie celor din jur!!!Stii sa-l folosesti ajungi la profit,doar sa stii unde si cum sa-l amplasezi pentru efectul cel mai bun!!!
Am inteles ce-ati vrut sa spuneti- doar ca eu i-am gasit acestui hopa-mitica o calitate. Oricine iar face orice- el va reveni la pozitia lui- determinata de locul unde isi tine greutatea. El nu isi schimba pozitia …cei din jur incearca- el revine insa mereu la pozitia lui veche. Depinde ce pozitie are…depinde unde ii este centrul de greutate…
Probabil ca Hopa-Mitica asta de care vorbiti are propria-i interpretare asupra versetului care spune: „cu grecul m-am facut grec, cu iudeul, iudeu…. (parafrazarea imi apartine)”. Oricum, e la mare moda ca fiecare sa interpreteze cum vrea Scripturile. Numai bine si pazeste-ne Doamne de Hopa-Mitica!!!
Incercând să fie tuturor totul, ajunge în final un … nimic.
Cind e numai hopa mitica prezent , tot nu e rau, sa vedeti cum e cind esti inconjurat de hopa mitici … creste pretul la crema de papuci 🙂
Atunci cind l a Corint se intampla cea mai mare faradelege ,si anume acel curvar din Corint 1.cor.5.,Pavel da lucrurile pe fata ,mustra si indeamna biserica sa ia pozitie.Pavel nu a vorbit codat cu corinteni.Cu nimic mai prejos nu o fost Pavel in a spune lucrurile si Galatenilor,probleme reale infiripate in biserica galatenilor de catre cei taiati imprejur,insa nu ezita sa dea indemnuri practice,cu scopul de a scoate biserica din pericolul real in care traia.Stiti pericolul lor,erau doar la un pas de a se desparti de Hristos..Gal.5:4,.La fel de bine le spune si celor din Filipi unde si acolo desi era o biserica destul de sanatoasa adica avea randuiala apostolilor(Filip1:1)…episcopii si diaconii.Totusi cu toata structura aceasta ,apar situati unde se pare ca o mana spala pe cealalta si amandoua obrazul,nimeni nu ii instare sa intervina intre doua surori pe nume Evodia si Sintichia..(Filip.4;2).Din nou omul lui Dumnezeu spune lucrurile pe nume,nu ezita nu codeaza mesajele.La fel vorbeste si Tesalonicenilor de epistolele care aveau menire sa i duca in ratacire.Pe Timotei nu intarzie sa i dea nume de oameni care au plecat din lucrare si nu mai sunt folositori,ia alti sunt chiar daunatori lucrari(2Tim.2.10-18).Si chiar daca la trimis in frumoasa insula Creta pe Tit ,asta nu insemna ca acolo lucrurile o sa ramana la fel de frumoase ca si insula in ce priveste basmele evreiesti..(Tit cap 1).Si cu toate astea desi in casa lui avea biserica Filimon era si el pe fata indemnat la iubire ,scos din plasa in care o cazut in ceea ce privea dragostea lui pt Onisim,nu intarzie Pavel sa indrepte lucrurile pe fata nu codat..Si ce oare sa isi fi stirbit Pavel imaginea lui in fata cuiva pentru ca a spus lucrurile pe nume?
Poate ca da.! In orice caz poate in fata celor vizati,dar nu in fata Lui Dumnezeu,nu in fata biserici ,chiar nici in fata mea.Si Iacov spune la fel lucrurilor pe nume .Iacov 2.1-5;apoi Iac.3.1..Iacov 5:1-6.
Petru si el da lucrurile pe fata 2Pet.2.1,2..
Desi o fost numit ucenicul dragostei Ioan,atunci cind vine vorba de probleme reale ,nu ezita sa dea nume…3Ioan.9.,Dar sa nu fi avut Ioan dragoste incat o zis chiar asa?
Nicidecum ,priveste de ce a facut Diotref….3Ioan 10.
Ar fi bine ca lucrurile care dauneaza in biserica sa se spuna pe fata ,liber ,fara menajamente si lingusiri.Iar in spate la ceea ce zici trebuie sa fie ca prima prioritate rugaciunea.
Adevărata părere a lui Hopa Mitică o aflăm după ce (dacă) pierdem. În cel mai fericit caz ne va ignora total, ceea ce înseamnă că n-a dat doi bani pe noi. Se poate și mai rău!… 🙂