Cei mai mulți oameni se călăuzesc în viața de toate zilele după sentimentele lor. Aleg ceea ce le place și resping ce nu le place. Nu întotdeauna avem luxul să alegem doar ceea ce ne place. De multe ori facem ceea ce nu ne place. De silă și cu silă. Oricât am dori „să spiritualizăm” sentimentele noastre, ele nu sunt decât expresia cărnii sau firii pământești. Din nefericire sunt unii care cred că ceea ce le place lor, place și Domnului și ceea ce nu le place lor nici Domnului nu-i este pe plac. De aceea ei sunt atât de siguri că gusturile lor sunt una cu cele ale Domnului, că afurisesc și aruncă la lada cu gunoi tot ce nu le este lor pe plac.
În al doilea rând sunt oameni care se conduc în viață după rațiune. Caută ce este avantajos pentru ei și logic. În ultimă instanță rațiunea lor îmbracă cifre economice. Ei fac sau nu fac anumite lucruri pentru că ele sunt sau nu avantajoase pentru ei. Ei nu se lasă păcăliți de sentimente, ci ascultă de rațiune, de concluzia izvorâtă din datele date la râjnița minții.
Sunt apoi oameni care sunt călăuziți în viață de voința lor. Fac doar ceea ce vor ei. Orice decizie dacă este conformă cu voința mea, este bună. Altfel eu sunt pentru-contra. Cum vreau eu sau deloc! (My way or the highway!)
Analizând și sumar viața Domnului Isus nu găsim nicăieri că El S-ar călăuzit nici după sentimentele Sale, nici după rațiunea Sa, nici după voința Sa. Mereu amintește că El nu face decât ceea ce vede pe Tatăl făcând, că El nu spune nimic de la El ci numai ceea ce Tatăl îi spune să afirme. Se roagă: „Nu cum voiesc Eu…” cu cum voiește Tatăl. El n-a venit să facă voia Sa ci pe cea a Tatălui.
Toate aceste afirmații ale Mântuitorului spun că El s-a călăuzit după Tatăl, a ascultat călăuzirea Lui și a Duhului Sfânt. În ascultare de Dumnezeu, Isus Și-a supus sentimentele, rațiunea și voința Lui de om.
Modelul Lui ar trebui să inspire pe orice creștin. Nu sentimentele, rațiunea sau voința noastră ar trebui să ne dicteze modul de comportament și procesele decizionale, ci călăuzirea Duhului Sfânt. Cine este călăuzit de Duhul Sfânt este fiul lui Dumnezeu.
Doamne, ce relații frățești ar putea înflori într-o comunitate unde nu sentimentele (ce-mi place și ce nu-mi place), nu rațiunea umană (ceea ce este avantajos pentru mine) și nici voința (cum vreau eu) ar prima, ci călăuzirea Duhului Sfânt!
Ar trebui să ne întrebăm foarte serios, înainte de a face orice lucru: De ce duh suntem călăuziți? De al nostru sau de al Domnului?
paşi spre lumină 
Iata un subiect cu un raspuns de autoexaminare pentru fiecare!!!Si daca pretindem ca intelegem mesajul ,invatatura,trairea si indemnul DOMNULUI ISUS HRISTOS care a veint sa implineasca voia TATALUI -CERESC ,atunci inseamna ca si noi avem nevoie de o schimbare si de la pretentie sa ajungem la traire fiinca astfel se dovedeste „TREZIREA SPIRITUALA”.Si odata treziti sintem capabili sa ne intelegem transformarea si puterea de munca in gradina Tatalui Ceresc care a incredintat-o Fiului Sau si a ajuns sa fie DOMNUL SI MINTUITORUL SUFLETELOR NOASTRE!!Deci sa fim atenti la mesajul DOMNULUI ISUS HRISTOS scris in Matei 6;”22Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
23dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întunerec. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întunerec, cît de mare trebuie să fie întunerecul acesta!
24Nimeni nu poate sluji la doi stăpîni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţinea la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”
Deci ……? pe cine alegem? Si …pe cine incercam sa iubim?Si cu-i dorim sa …slujim?
Cu tot respectul, scumpe frate Petrica, fie ca vrem sau nu vrem, foarte multi „confrati” de-ai nostri se ghideaza doar dupa experientele inedite si personale prin care DOAR verifica autenticitatea Sfintelor Scripturi. Eu va inteleg si sa stiti ca nu am intentia de a va combate. Doar subliniez „varianta lumeasca” a…trairii crestine de circumstanta, nicidecum de statornicie, si doar „zidita pe temelia apostolilor”!
Doream să spun că mulți oameni iau decizii după: „îmi place – nu-mi place”, cam în toate domeniile din viață. Nu cred că trebuie folosită expresia mea la „autentificarea” Scripturilor prin experiența personală.
Frate Petrica,
„Cei mai mulți oameni se călăuzesc în viața de toate zilele după sentimentele lor. ”
Adica vor sa verifice daca Sfanta Scriptura este autentica fata de „experientele” lor ! Si nicdecum daca „experientele” credintei loc CORESPUND cu perceptele stipulate in Cuvantul Sfintelor Scripturi. ! Daca…Cuvantul Domnului nu „corespunde” cu experientele traite, atunci Biblia este…falsa !
Cam asta ati vrut sa spuneti, nu ?
Modelul Lui ar trebui să inspire pe orice creștin. Nu sentimentele, rațiunea sau voința noastră ar trebui să ne dicteze modul de comportament și procesele decizionale, ci călăuzirea Duhului Sfânt
Asa este dar pentru asta ar trebui ca omul sa fie invatat cum se face practic acest lucru. Mi-e teama ca multa lume nu stie si acesta este motivul pentru care nu umbla calauziti de Duhul Sfant.
@ Drago – multumesc pentru epitetul de- VITEAZULE-sa sti ca fraza care ai repeta-to in acest comentariu(Doamne ce relatii fratesti–) am vrut si am asteptat de la ,,crestini”-pocaiti sa nu fie doar o lozinca ci o adevarata traire. Ei tocmai de hipocritismul din biserca ma-m poticnit eu unul -nepocait- Daca zicem ca avem acelas DUMNEZEU , acelas mintuitor ISUS CRISTOS, calauziti de acelas DUH de ce sint disensiuni in biserica?? , de ce tabere?? de ce i-mi place si nu-mi place?? . Poate gresesc dar cred ca nu acelas duh ne conduce si mai sint si alti dumnezei care ne mina din urma(bani ,stele, scaune, fotolii, pozitii ,mindria etc,)Bine ar fi sa nu am dreptate , poate am eu vedrea ingusta – Ma asteptam la totul altceva in biserica –pace, iubire de frati, rabdare chiar indelunga, intelegere si mai ales DRAGOSTE (ce fain o explica AP. Pavel) De rugat ma-m rugat pentru biserca si unitatea madularelor EI si am si pus mina si priceperea mea la extinderea cladiri deci reiese ca nu sint un dusman ci prieten dar daca prietenul te insala in asteptari atunci am sa gasesc un altul (pe linga DOMNUL ISUS-singurul care nu m-a parasit si nu m-a inselat )mai de nadejde pe acest pamint cu care sa impart atit bucuria cit si plinsul. God bless you
Fr. P.Lascau,
va citez „Doamne, ce relații frățești ar putea înflori într-o comunitate unde nu sentimentele (ce-mi place și ce nu-mi place), nu rațiunea umană (ceea ce este avantajos pentru mine) și nici voința (cum vreau eu) ar prima, ci călăuzirea Duhului Sfânt!”
Am simtit „un impuls” sa comentez putintel la „NEIMPLICATUL” dar ceva ma oprit..
Acum ,multumesc Domnului ca v-a pus „in inima si minte” sa prezentati acest subiect,care trateaza aspecte de interes vital pentru un adevarat credincios.
Prin citatul de mai sus ,personal ati raspuns la ceeace vroiam eu sa dezvolt la „NEIMPLICATUL”
Concret,
1- aveam in minte IMPLICAREA PUTERNICA a lui Petru in actiunea de PESCUIT O NOAPTE INTREAGA pe „dijaba”. Dimineata EPUIZAT ,la CUVINTUL DOMNULUI SA IMPLICAT „putin” dar CU FOLOS…mai …mai sa se rupa mrejele..
2- Alt aspect.IMPLICAREA lui Pavel sa mearga in Bitinia dar..DUHUL LUI ISUS la „trecut” in pozitia de „NEIMPLICAT” pentru Bitinia si la folosit ca IMPLICAT in Macedonia.
Sint doar doua aspecte ale IMPLICARII si NEIMPLICARII (care dupa unii evanghelisti-romani in viata,numai atunci trebuie luate inconsiderare..?? cind sant cel putin doua)) in activitatea dirijata de Domnul, din care TREBUIE SA INTELEGEM CA NU PUTEM FACE CE VREM,CAND VREM,UNDE VREM ..ci TOTDEAUNA SA CEREM VOIA DOMNULUI cind ne implicam IN LUCRAREA LUI.
Subscriu IN TOTALITATE ca sa NE(IMPLICAM) in lucrarea Lui Dumnezeu NUMAI prin CALAUZIREA si CARMUIREA DATA DE DUHUL SFINT.
Prin Duhul Sfint ,Dumnezeu a edificat TOATA CREATIUNE cu tot ce cuprinde ea.