N-aș fi folosit probabil niciodată un astfel de nume pentru tipul de fariseu de care am să scriu acum, dacă nu l-aș fi găsit în Biblie. Da. În Cuvântul lui Dumnezeu. Greu de crezut, nu-i așa? Dar, vă rog să citiți versetul 16 din Psalmul 35: „Scrâșnesc din dinți împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare!”(sublinierea îmi aparține).
La Rusalii, când flăcările Duhului Sfânt au început să ardă deasupra capetelor apostolilor, când au început să declare lucrările minunate ale lui Dumnezeu în limbile celor prezenți la această minune, au existat pe lângă nedumeriți și o serie de batjocoritori care au râs de apostoli. „Sunt plini de must!” au spus ei. Puneau bucuria și exuberanța ucenicilor pe seama băuturilor.
Apostolii nu erau plini de vin, ci de Duhul Sfânt. Un om plin de Duhul lui Dumnezeu, laudă și binecuvintează pe Domnul. Cei care nu sunt plini de Duhul au nedumeriri sau batjocoresc. Cei seci la spirit hulesc. Secăturile bajocoresc lucrurile sfinte. Secături batjocoritoare.
Un soi de fariseu greu de suportat este fariseul batjocoritor. Îl văd de la fereastra mea rânjind ironic, superior, atunci când cineva face ceva pentru Împărăția lui Dumnezeu. El e prea talentat ca să se încurce cu începătorii. Prea bun ca să se compromită cu novicii. Stă pe bancă. Pozează în victimă. E neînțels și neapreciat la justa lui valoare. Nu se poate demite implicându-se în lucrarea împreună cu ceilalți. El e prea bun. Prea talentat. Preasfânt.
Urmând tradiția speciei sale, el nu face nimic dar nici pe alții n-ar vrea să-i lase să facă. Cum nu-i poate opri, îi botjocorește. Fin. Oricând. Oriunde. La oricine.
L-am urmărit de multe ori la predicile apostolilor. De la fereastra mea i-am văzut zâmbetul atotștiutor, ironia și disprețul de pe față. „Săracii oameni!” Nu știu ca el atâta teologie. N-au citit câte a citit el. „E un slabist” și apostolul acesta! În definitiv. el n-a întâlnit nici unul pentru care să nu aibă câteva ironii. Nici un alt predicator nu e bun. Probabil că este unul. Și știe el bine cine este acela.
Dacă secătura e cântăreț, atunci a căzut norocul pe tine, care se întâmplă să stai pe aceeași bancă cu el. Cel care cântă? Tonul e fals. Gama nepotrivită. Gesturile prea teatrale sau nu le are deloc. Într-un cuvânt, nu se pricepe. „Nu poate, săracu!” Dirijorii sunt neinstruiți, soliștii fără talent. „E un dezastru!” „Asta-i muzică?” Nimeni nu se pricepe. Probail că este unul. Și secătura știe bine cine este acela. Dar nu spune. Din modestie.
Secătura strălucește în ochii naivilor murdărind pe alții. Batjocorește în numele talentului, a experienței, a realizărilor trecute, a competenței sale. Nu scapă nimeni. Criticând și hulind lucrarea altora, stârnesc admirația naivilor și oamenilor lipsiți de experiență. Treptat, treptat, aceștia încep să creadă în geniul secăturii, și vom lupta pentru promovarea ei. Vor lupta, bineînțeles, cu cei care fac ceva. Dacă aceștia n-ar mai face nimic, atunci secătura ar putea fi invitată ca salvator al situației.
Secătura batjocoritoare are totuși talent. La batjocură. Și-a exersat limba ascuțită, până într-acolo că a devenit de basilic. Împunge. Taie. Lovește. În stânga și în dreapta. Pe oricine.
Secătura este de temut pentru omul onest, bun, căruia nu-i plac scandalurile. Se teme de gura lui. E înspăimântat de ironiile lui. Îl paralizează prezența otrăvii sale. De aceea batjocoritorul pare să triumfe. Glasul lui sună tare. Criticile lui rămân în ecouri pe holuri. Remarcile lui caustice sapă adânc în suflete zile în șir după terminarea ședințelor. Râsul lui ironic sfredelește în continuare în inimile sensibile.
Marele apostol s-a ridicat împreună cu cei unsprezece și au spus-o clar: „oamenii aceștia nu sunt plini de must!” Sunt plini de Duhul Sfânt. Ei laudă pe Dumnezeu indiferent dacă înțelegeți sau nu. În ciuda criticilor voastre. În ciuda batjocorilor voastre. Ei dau ceea ce au. Sunt plini de Dumnezeu.
Pentru fariseii batjocoritori, ucenicii Domnului nu erau decât oameni fără carte, needucați, simpli. Pescari. Domnul Însuși nu era decât „fiul tâmplarului” din Nazaret. Creștinismul? Focul de pae al unui nou val de fanatism religios. Atât.
După cum batjocoritorii de la Rusalii n-au oprit prin ironiile lor înaintarea creștinsimului, nici secăturile batjocoritaore de azi nu vor avea mai mare succes. Va trebui să vestim Cuvântul înfruntându-le zâmbetul ironic. Vom continua să cântăm chiar dacă ne vor răsplăti cu otrava batjocorilor lor.
Se spune că o asemenea secătură batjocoritoare, venea în fiecare duminică de la biserică bombănind nemulțumit, ironizând pe toți predicatorii, criticând idei și oameni de-avalma. Dar, ceva ciudat, într-o dumincă a sosit acasă și soția lui l-a auzit spunând: „Doamne, ce descoperire dumnezeiască! Ce lunimă cerească! Ce inspirație!” Șocată de schimbarea de limbaj, a întrebat imediat: „Dar cine a predicat azi, astfel?” Răspunsul a venit promt: „M-au rugat frații pe mine!”
Secătura este și ea plină. De fiere amară. Și de sine.
paşi spre lumină 
. . .si ferice de cel ce nu se duce(participa) la sfatul celor rai !
7. Caci mi-au intins latul lor, fara pricina, pe o groapa pe care au sapat-o, fara temei, ca sa-mi ia viata;
8. sa-i ajunga prapadul pe neasteptate, sa fie prinsi in latul pe care l-au intins, sa cada in el si sa piara!
9. Si atunci mi se va bucura sufletul in Domnul: se va inveseli de mantuirea Lui.
10. Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, sa scape pe cel nenorocit de unul mai tare decat el, pe cel nenorocit si sarac de cel ce-l jefuieste?”
11. Niste martori mincinosi se ridica si ma intreaba de ceea ce nu stiu.
12. Imi intorc rau pentru bine: mi-au lasat sufletul pustiu.
13. Si eu, cand erau ei bolnavi, ma imbracam cu sac, imi smeream sufletul cu post si ma rugam cu capul plecat la san.
14. Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
15. Dar, cand ma clatin eu, ei se bucura si se strang; se strang fara stirea mea, ca sa ma batjocoreasca, si ma sfasie neincetat.
16.””” Scrasnesc din dinti impotriva mea impreuna cu cei nelegiuiti,””” cu secaturile batjocoritoare.””””
17. Doamne, pana cand Te vei uita la ei? Scapa-mi sufletul din cursele lor, scapa-mi viata din ghearele acestor pui de lei!
18. Si eu Te voi lauda in adunarea cea mare si Te voi slavi in mijlocul unui popor mare la numar.
19. Sa nu se bucure de mine cei ce pe nedrept imi sunt vrajmasi, nici sa nu-si faca semne cu ochiul cei ce ma urasc fara temei!
20. Caci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc inselatorii impotriva oamenilor linistiti din tara.
21. Isi deschid gura larg impotriva mea si zic: „Ha! Ha! Ochii nostri isi vad acum dorinta implinita!”
22. Doamne, Tu vezi: Nu tacea! Nu Te departa de mine, Doamne!
23. Trezeste-Te si scoala-Te sa-mi faci dreptate! Dumnezeule si Doamne, apara-mi pricina!
24. Judeca-ma dupa dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu, ca sa nu se bucure ei de mine!
25. Sa nu zica in inima lor: „Aha! iata ce doream!” Sa nu zica: „L-am inghitit!”
26. Ci sa fie rusinati si infruntati toti cei ce se bucura de nenorocirea mea! Sa se imbrace cu rusine si ocara cei ce se ridica impotriva mea!
27. Sa se bucure si sa se inveseleasca cei ce gasesc placere in nevinovatia mea, si sa zica neincetat: „Marit sa fie Domnul, care vrea pacea robului Sau!”
28. Si atunci limba mea va lauda dreptatea Ta, in toate zilele va spune lauda Ta. Psalmul 35.7-28.
Se prea poate frate Lascau ca titlul acestui subiect ,,,,,secatura batjocoritoare,,,,, sa fi starnit o oarecare stare de complot impotriva dv.Citind psalmul 35 ,vad plangerea psalmistului impotriva unui grup care intind laturi,sapa gropii,sunt si martori mincinosi,oameni care intorcrau pentru bine,oameni care rasplatesc posturile si rugaciunile cu batjocuri si cu rautate.
Nu ca ar fi fost atat de sfant psalmistul fata de restul oamenilor,din contra si psalmistul isi recunoaste starea lui si ca are si el slabiciuni ca toti ceilalti ,se clatina si el pe cale zice versetul 15,dar in momentul cind el se clatina atitudinea celor din jurul lui lasa de dorit,deaceea declara cu durere…”””.cand ma clatin eu, ei se bucura si se strang; se strang fara stirea mea, ca sa ma batjocoreasca, si ma sfasie neincetat. „”””..”””” Scrasnesc din dinti impotriva mea impreuna cu cei nelegiuiti, cu secaturile batjocoritoare. „”””.
Si asta cu durere se intampla chiar si astazi in mijlocul nostru ,cu aceleasi detali ,si cu aceleasi personaje.
Asta e pericolul care se naste in interiorul nostru,o strategie a deavolului ,ca atunci cind nu esti prigonit din afara ,sa fi prigonit dinlauntru,tocmai de aceeia care cindva au beneficiat de bunatatea si ajutorul tau,fie el chiar si un pastor .
Eu cred ca dumneavoastra ati trait aceasi istorie,uitandu ma acum la toate evenimentele care s au intamplat dupa aceasta postare.
Iar versetul 26 arata clar ca Dumnezeu nu lucreaza dupa sfaturile secaturilor batjocoritoare,dincontra ii face de rusine in toate lucrarile lor.
Imi cer iertare stimate Darius, pentru confuzia comisa !
David este cu…”pelicanul!” ! Sper ca nu mi-o iei in nume de rau !
David „inghite ca pelicanul…”
De data aceasta, sper sa nu mai inghita… si nici sa mai de din cap a…regurgitare !
@ David & Darius,
Dragilor,
Chiar ca-mi sunteti dragi pentru impusivitatea necontrolata in tendinta de a arunca si voi cu aceleeasi pietre tinute altadata in maini de…secaturile fariseice !
Si chiar daca inca sunteti timizi si „vaturati doar praf” simuland prin gesturi de pantomima, aruncarea cu pietre, aidoma lui Simei fiul lui Ghera, din 2 Samuel 16: 5-6), care nu era…fariseu ci doar un om de nimic…, fiti siguri ca va inteleg ! Ne-am intalniit aici, pe acest blog si doar asistand la aceasat reactie virulenta din partea voastra. Imi vin in minte doua proverbe, unul din Sfanta Scriptura, ca „Oriunde va fi starvul, acolo se vor aduna vulturii…”(Matei 24:18), dar inca stau sa ma dumiresc daca sunteti intr-adevar vulturi ca sa va puteti hrani pe-aici; si cel de-al doile proverb tine de pescuitul maritim: ” „Plevusca (pestii cei marunti) ciugulesc doar dupa ce-au infulecat rechinii !” Acum alegeti voi.
Intr-adevar, vizitez mai multe bloguri, pentru ca imi face mare placere. Tot pe celelalte bloguri l-am intalnit si pe apreciatul coleg de blogosfera (nu blogareala), Horvath Liviu sii cunosc consistenta si obiectivitatea mesajelor uneori chir indestructibile ! Faptul ca ne intalnim si-aici, este o problema intre noi (si nicidecum un conflict de idei si cu tenta de litigiu, asa dupa cum fabulati domniile voastre !) Dansul si-a facut de cunoscuta opinia, eu am indrazbnit sa am o alta parere in opozitie si ramane s-o clarificam amandoi, daca nu vom ajunge de comun acord ca doar ne-am completat dar fara a sti sa ne exprimam adecvat ! Inca astept o replica de la dansul. Sunt convins ca nu v-a imputernicit sa-l reprezentati la aceasta tema, intrucat, constat ca nu prea aveti cu ce decat cu vanturari de praf, intrucat nici de pietre nu indrazniti sa v-atingeti ! Inca il astept aici pe acest blog care ne gazduieste cu bunavointa pe toti dovedind astfel ca incapem cu totii, chiar cu parerile impartite ! Asa e pe blog ! Rezisti daca ai cu ce ! daca nu, nu-i cu suparare, retrage-te onorabil, dar lasa loc de buna-ziua !
Cat despre „intoarcerea mea la Domnul”, nu ma laud dar am peste 43 de ani de cand m-am intors si cred stimabile Darius, ca domnia-ta nici nu erai nascut, pe-atunci. deci, putina condescendenta (retinere, infranare a limbii) nu-ti strica !
Darius, hai ca mi-a placut comparatia cu „pelicanul” sau „ca pelicanul” permite-mi sa te intreb spre dumirirea mea. Ceea ce ai „inghitit din predicile pastorilor” ai inghitit in mod inconstient „ca pelicanul” de acuma tot regurgitezi si eructezi ce-ai „halit” cu atata inconstienta . Sau regurgitarea este doar o violenta refulare impotriva pastorilor, impotriva lucratorilor destoinici si care-ti eclipseaza cu ratiunea, cu logica, cu elocinta lor, incapacitatea ta care te comp[lexeaza ! Da cu pietre „frate” da, ca doar atat poti ! Fiecare da ce are ! Sa fie primit !
Oricum, ai facut un efort extenuant de sublim daruindu-ne cateva slove recitate mecanic despre…”As putea sa spun si eu, ca sunt pentru acest articol care pune pastorul in pozitia la care nu inceteaza sa viseze. Acestia (pastorii), in bloc, sunt experti in orice domeniu al vietii. I-am auzit, chiar eu, explicand, cu convingere, principiul al II-lea al termodinamici (in varianta lor, desigur), combatand evolutia specilor (facand un serviciu tocmai pozitiei combatute), ca sa nu mai vorbesc de fizica atomica, acizii ribonucleici si in general genetica unde pareau la ei acasa. Eu tac, malc, inghit ca pelicanuu…”, ignorand astfel cu buna stiinta ca acesta este blogul uni pastor !
@Dragul meu David, asa mai vii de acasa. Nu sunt sau sunt de acord asta este treaba mea, dar asa este frumos, sa-ti dai cu parerea.Cit despre subiectul predicatori sau pastori, eu ti-as da un sfat (nu este original al meu, dar…) mintuirea este PERSONALA! Crezi tu ca te v-a mintui predicatorul sau pastorul? Crezi ca vei avea vreo contributie la mintuirea ta? Canci! In afara de ati tulbura singur bucuria in Domnul, nu vei stringe nimic folositor amarindu-te cu cine stie ce fateta a predicatorului sau pastorului.S-apoi, vreau sa stii ca STIE DUMNEZEU SI DESPRE EI, nu crezi? Cit despre mine, eu caut sa implinesc eu cele cerute de sfintele scripturi, iar cind reusesc cite ceva stiu ca Domnul mi-a dat biruinta si ma bucur de nu mai pot.Apoi trec la alta postata si cu ajutorul Domnului iar ajung la liman si tot asa pina cind ajung sa dau socoteala finala.Asta ma preocupa, daca ai vrea modalitate de a duce mai usor (sic) lupta credintei, lupta cea dreapta, lupta cea buna, asta m-ar interesa.Oricum cind murim, murim singuri, si ce bine ar fi ca in acele clipe sa fie Domnul Isus linga sau cu noi, nu? Fii binecuvintat.
Un subiect plin de putere si aduce un mesaj amar fariseilor moderni de azi !!!Este trist si dureros fiinca dupa atitia ani lucrurile incep sa se repete in un un mod tot mai accentuat si cu multa putere de manipulare!O expresie destul de grea si greu de crezut ca apare in domeniul spiritual prin care normal intreaga omenire trebuie sa ajunga ;nu la manipulare ;mai degraba la unitate si la formarea Bisericii lui Hristos.Si atunci ,ce trebuie facut?Si cum acesti farisei pot sa ajunga la o transformare a vietii pentru ca multimile sa nu fie manipulate si ucenicii injositi ,persecutati si fara drept de mesaj in locurile pe care le numim Biserici si scaunele de la anvon apartin la fel ca pe timpuri acestor fel de persoane si despre care mesajul DOMNULUI ISUS HRISTOS ESTE ACELAS;
Matei 23;”1. Atunci Isus, pe cand cuvanta gloatelor si ucenicilor Sai,
2. a zis: „Carturarii si fariseii sed pe scaunul lui Moise.
3. Deci toate lucrurile pe care va spun ei sa le paziti, paziti-le si faceti-le; dar dupa faptele lor sa nu faceti. Caci ei zic, dar nu fac.
4. Ei leaga sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor sa le miste.
5. Toate faptele lor le fac pentru ca sa fie vazuti de oameni. Astfel, isi fac filacteriile late, isi fac poalele vesmintelor cu ciucuri lungi;
6. umbla dupa locurile dintai la ospete si dupa scaunele dintai in sinagogi;
7. le place sa le faca oamenii plecaciuni prin piete si sa le zica: „Rabi! Rabi!”
8. Voi sa nu va numiti Rabi! Fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Hristos, si voi toti sunteti frati.
9. Si „Tata” sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri.
10. Sa nu va numiti „Dascali”; caci Unul singur este Dascalul vostru: Hristosul.
11. Cel mai mare dintre voi sa fie slujitorul vostru.
12. Oricine se va inalta va fi smerit; si oricine se va smeri va fi inaltat.
13. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inchideti oamenilor Imparatia cerurilor: nici voi nu intrati in ea, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati sa intre.
14. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi mancati casele vaduvelor, in timp ce, de ochii lumii, faceti rugaciuni lungi; de aceea veti lua o mai mare osanda.
15. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inconjurati marea si pamantul ca sa faceti un tovaras de credinta; si, dupa ce a ajuns tovaras de credinta, faceti din el un fiu al gheenei, de doua ori mai rau decat sunteti voi insiva.
16. Vai de voi, povatuitori orbi, care ziceti: „Daca jura cineva pe Templu, nu este nimic; dar daca jura pe aurul Templului, este legat de juramantul lui.”
17. Nebuni si orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinteste aurul?
18. „Daca jura cineva pe altar, nu este nimic, dar daca jura pe darul de pe altar, este legat de juramantul lui.”
19. Nebuni si orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfinteste darul?
20. Deci cine jura pe altar jura pe el si pe tot ce este deasupra lui;
21. cine jura pe Templu jura pe el si pe Cel ce locuieste in el;
22. si cine jura pe cer jura pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu si pe Cel ce sade pe el.
23. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia; pe acestea trebuia sa le faceti, si pe acelea sa nu le lasati nefacute.
24. Povatuitori orbi, care strecurati tantarul si inghititi camila!
25. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi curatati partea de afara a paharului si a blidului, dar inauntru sunt pline de rapire si de necumpatare.
26. Fariseu orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, pentru ca si partea de afara sa fie curata.
27. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe din afara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie.
28. Tot asa si voi, pe din afara va aratati neprihaniti oamenilor, dar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.”
Mesajul este plin de adevar si totusi azi vedem schimbat ceva in domeniul spiritual?S-au daca expui ADEVARUL si dezvalui pacatul ajungi sa fii descris ca o persoana ce scrii doar „mizerii” si devii „o persoana care lanseaza atacuri ,plina de rautate si ignoranta”.Si nu se doreste sa se accepta greshala si sa se marturiseasca pacatul.Deci ? Oare asa se poate ajunge la sfintire si la intregirea Bisericii Lui Hristos?Ce se poate face pentru a ajunge la implinirea mesajului divin si de la pretentie in Biserica sa se ajunga la o adevarata traire ,lunid in seama mesajul DOMNULUI ISUS HRISTOS DIN Matei 20 cu 25 la 28.?
Dragul Mihail,
ma oboseste acordul total si facil. Domnul de mai sus ( horvathliviu), nuantase intrucatva si lucrul asta a acrit acidutu.
As putea sa spun si eu, ca sunt pentru acest articol care pune pastorul in pozitia la care nu inceteaza sa viseze. Acestia (pastorii), in bloc, sunt experti in orice domeniu al vietii. I-am auzit, chiar eu, explicand, cu convingere, principiul al II-lea al termodinamici (in varianta lor, desigur), combatand evolutia specilor (facand un serviciu tocmai pozitiei combatute), ca sa nu mai vorbesc de fizica atomica, acizii ribonucleici si in general genetica unde pareau la ei acasa. Eu tac, malc, inghit ca pelicanuu, ba mai si misc capul a aprobare, ca doar nu o-i face o blasfemie, neaproband o fata bisericeasca, care, in general, se oftica rau si pentru totdeauna.
Dar nu sunt pentru pozitiile extreme. In biserica, mai mult decat teologia, face bunul simt si seriozitatea care se castiga in truda vietii iar aici, distinsi pastori, ar avea multe de invatat de la cei pe care-i numesc, impropriu, “enoriasi”. Noi “enoriasi”, am facut din ei (pastorii), fabricanti de vorbe si am produs astfel, o asa inflatie de cuvinte incat putem trai relaxati cu ele. Aceste ne gadila, doar.
Am citit, pe un blog din zona, despre o conventie (din Chicago) cu predicatiri “la inaltime”. Predicatori. Nimic despre vreo descoperire dumnezeasca, despre vre-un fapt al credintei. Predicatori, predicatori. Ce convenabil, ce comod!
Pentru acest comentariu atit de complex in primul rind inainte de comentariu pot sa retranzmit puternicul salut;”Shabat Shalom!” fiinca si pentru noi „neamuri ” acum are valoare conform mesajului din Efeseni capitolul 2 cu 11 la 18.Lucrurile sint foarte complexe chind ajungem sa studiem „Tora „adica „VECHIUL RESTAMENT”De ce? Fiinca este o istorie scrisa pentru un popor ales aparte de catre DUMNEZEU-TATAL si prin care de fapt se expune;
-puterea Divina a Tatalui -Ceresc
-creierea universului cu tot ceea ce putem sa concepem
-creierea fiintei umane in mod perfect pentru un scop perfect
-dar din neascultare si dorinta de putere rasvratita apare neascultarea,pacatul,puterea de manipulare si ceea ce azi vedem creind mereu contradictie intre planul divin si puterea planului plin de razvratire implementat de puterea de razvratire a lui Satana care din un slujitor cu calitati aparte a devenit un stapinitor razvratit asupra persoanelor umane si cele pline de viata in sistemul care azi exzista si ingaduit din partea Creatorului ,pentru implinirea profetiilor scrise si care de fapt formeaza raspunsul judecatii dintre DUMNEZEU-TATAL-CREATOR SI SATANA CEL RAZVRATIT.
Si finalizarea ajunge sa se implineasca conform cum mesajul SCRIPTURII relateaza ,iar „Focul de pae al unui nou val de fanatism religios.”ajunge sa expuna apogeul judecatii divine!!greu de inteles si de crezut!!Si multi nici nu percep mesajul dupa cum nici poporul Israel nu a inteles oferta pe care a primit-o din partea CREATORULUI in puterea de formare si de exzistenta ,pentru ca si noi sa putem fi altoiti in butucul viei ca mladite !!!Dar sa nu uitam ce se intimpla cu mladita care nu ajunge sa aduca rod dupa efectul altoirii si ajunge la stare de „uscare”
Nimic nu este la intimplare si pentru aceste lucruri sa poata fi dezvaluite mai pe inteles ,trebuie sa cunoastem atit „VECHIUL TESTAMENT’ chit si „NOUL TESTAMENT „si studiul vedem ca; continua de veacuri si mereu este nevoie de indelunga rabdare sa se ajunga la sentinta defintiva scrisa in apocalipsa capitolul 20.continuind cu fincalul mesajului din capitolul 21 si 22.
angie,
Intodeauna e cu 2 taisuri. sti vb: „nu toti care se coboara din Israel sunt israeliti”. tot asa nu toti care „se plang” si „ciritica” sunt secaturi…dar cei mai multi sunt, mi-e teama.
…domnule aciduzzu,va urmaresc comentariile pe toate blogurile,mai ales poepredicile,as dori sa va intreb la ce virsta va ti intors la Domnul si ce virsta aveti acum…daca mi este permis…?!
„De ce sa se planga omul cat traieste? Fiecare sa se planga mai bine de pacatele lui! „(Pling.3:39)
Eu stau cam prost cu „vederea”, doar „ochiul interior” (cel recomandat de Ieremia) mai vede cate ceva … 🙂
@David, te rog frumos in numele Domnului Isus, printeaza si tu o parere personala despre subiectul expus, adu si tu o contributie ca limbutie nu este nevoie.Ce te-o fi mincind in sufletelul tau de te-ai apucat sa imparti calificative si pareri despre cine zice bine, cine zice mai putin bine? Tu ce rasa oi fi fratele meu? Fratii crestini vorbesc din cuvintul Domnului cu versete precum Acidutzzu, dar cei firesti, lumesti stiu despre „datul drumului la gura”. Daca nu esti crestin, fi macar academic, prinde bine la ceva si un astfel de comportament.Porti un nume asa de frumos(daca este al tau)straduieste-te ca si sufletul sa-ti fie la fel, Domnul sa te binecuvinteze.
Si totusi, sunt indemnat sa va multumesc din toata inima ca va aduceti un aport de care nu va dati seama la desavarsirea mea in smerenie, chiar daca imi amintiti de vremea…cenzurii editoriale !
Sunt convins insa ca nu aveti (inca) acceptul proprietarului blogului nici macar de a modera vreun comment, daramite sa-l mai si cenzurati !
Evident ca fiecare om are dreptul sa-si exprime, parerea, optiunea, convingerea sau protestul dar cu…discernamant, totusi.
Pana atunci, toate cele bune, stimate „coleg de…blogareala” ca doar atat (va) vad deocamdata ! „Frate” ?…Care frate ? Cel mult „aproaple meu” oponent !
Poate intr-o zi, cine stie, partasia este lasata de la Domnul, asa ca noi ramine sa nadajduim.Avem vreo 10 mii de km intre paminturile pe care a ingaduit Dumnezeu sa ne ducem crucea zilnica.Sigur, cu multa dragoste ne vom ruga si pentru fratii si surorile noastre scumpe din Irlanda se de oriunde.Domnul sa va binecuvinteze cu mult har si pace.
Sunt deprins cu smerenia mai mult decat ma dispretuiti dumneavoastra.
Din felul in care ma priviti (de sus), dovediti ca n-aveti nici in clin nici in maneca cu smerenia. Tocmai asa faceau fariseii, care priveau doar de sus „si ii dispretuiau pe ceilalti”(Luca 18:9). O, de-ati face dosebire intre o analiza critica si aroganta. Totusi, pentru dumneavoastra, amandoua sunt la fel de…rotunde, dar cautati „nod in papura”… Probabil doar atat aveti de comentat spre a…va face „intrarea pe blog” cu pretentii de a intra pe usa din fata. Bine-ati venit, totusi, printre noi ! Dar nu ca…Justitiar !
Domnule, poate imi explicati mai bine ce parte ati inteles dumneavoastra !
Iar ti-ai dat drumul (la gura). Si era un comentariu decent. Tot de pe pozitia de expert.
Frate, deprinde-te cu smerenia!
Domnule, nu ati inteles nimic din comentariul de mai sus, cu toate astea, va pronuntati ca un expert.
Tocmai !
Domnul a gasit cu cale sa-si aleaga pe…fariseul Pavel, fariseu, „dupa cea mai ingusta partida a Fariseilor…” (Fapte 23:6; 26:5) care asa dupa cum ii caracterizeaza Domnul Isus (nu marele Petre Tutea) erau habotnici si bigoti in interpretarea Legii, „calcau (porunca) Cuvantul lui Dumnezeu in folosul datinei lor” (Matei 15:3); „serpi si pui denaparci…”, calauze oarbe…”, „morminte varuite…” (Matei 23).
Acelasi Pavel (Saul din Tarsul Ciliciei) spunea: „Ei vor sa fie invatatori ai Legii, si nu stiu nici macar ce spun, nici ce urmaresc !…Tinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget bun si dintr-o credinta neprefeacuta…”(T Timotei 1:5-7).
Si tocmai asta nu puteau face fariseii !
Cat despre „neprihanirea fariseilor”, se vede din Matei 5:20, Luca 18:9-14. Cred ca sunt destul ergumente despre „elita” fariseilor.
Chiar daca a fost un Nicodim, un Iosif din Arimateea, aceasta nu -i absolveste de vina, numai pentru ca, ca cel mai tanar rabin fariseu, din Sobor, Saul din Tarsul Ciliciei, s-a intors la Domnul.
Tocmai de aceea a fost „scos” si ales el de Domnul, ca sa fie facut un „vas de cinste” (Fapte 9:15) si nicidecum un „vas de ocara” ! (2 Timotei 2:20-21).
Toata manifestarea lor, reclamata de Domnul Isus si de apostoli mai tarziu, este o „activitate diversionista” de secaturi fariseice care doar rastalmaceau roadele eruditiei lor (unii venind din „promotia” de la picioarele lui Gamaliei; ca doar era si imparatul
Agripa printre acestia…)
Si iarasi…tocmai ca Noul Testament ne descrie cine erau si ce urmareau fariseii…, nicidecum aceasta afirmatie care va apartine:
„Insa Noul Testament nu ne lasa doar latura asta negativa sa o vedem. Erau iubitori de Lege, unii chiar il cautau pe Dumnezeu; de aceea vedem mai multe dialoguri a fariseilor cu Domnul Isus si cu Pavel …” (Cititi si printre randuri si veti veda scopul…)
Cat despre…
„Multi din gruparea asta au devanit crestini, in frunte cu marele apostol Pavel, care a schimbat fata crestinismului, cum spunea Petre Tutea, ca omul acesta [Pavel] e toata
Mediterana.”,
nu multi farisei, ci doar unul (Saul din Tarsul Ciliciei), nici macar Nicodim sau iosif din Arimateea, nu ni se spune nicaieri ca au devenit apostoli, poate cel mult crestini sarguinciosi, nu stim… (Matia, din Fapte 1:23-26, a fost ales in locul lui Iuda Iscarioteanul, dar nu stim ce s-a ales de el, ca si de Dima…)
Da, este adevarat, doar despre Pavel Apostolul vorbeste regretatul Petre Tutea „ca omul acesta [Pavel] e toata Mediterana.”
Nicidecum despre toata partida Fariseilor !
Contextul din Faptele Apostolilor ne arata ca cei care au afirmat ca „Sunt plini de must” nu neaparat au fost farisei, si nu cred ca badjocura au fost primul lucru ce i-a manat sa afirme asta. Erau evrei care nu intelegeau ca niste oameni simpli, nescoliti, sa vorbeasca dintr-o data o multitudine de limbi. Era vadit o lucrare a lui Dumnezeu in mijlocul lor, insa ca aproape intodeauna omul ii da cea mai fireasca , umana interpretare. Si uceinicii au zis despre Domnul Isus ca este o naluca, cand a umblat pe mare, sau cand L-au vazut inviat. Asta nu inseamna ca au fost prosti, sau badjocuritori. Au ales, ca si fiecare dintre noi, cea mai simpla, fireasca explicatie la un fenomen sacru, la o teofanie.
Critica nu este rea in sine. Nu e ceva condamnabil sa condamni . Si Domnul Isus a condamnat fariseii, si toti apostolii in epistolele au avut divergentele lor cu asa zisi crestini. Critica trebuie sa aiba masura, si sa fie balansata de apreciere, si lauda celui criticat , atunci cand i se cuvine.
Am fost invatat de la bisericile neoprotestanta sa nu-i vad prea bine pe farisei. Erau ticalosi, religiosi, toate cele. Insa Noul Testament nu ne lasa doar latura asta negativa sa o vedem. Erau iubitori de Lege, unii chiar il cautau pe Dumnezeu; de aceea vedem mai multe dialoguri a fariseilor cu Domnul Isus si cu Pavel ,decat cu celelalte grupari religioase. Multi din gruparea asta au devanit crestini, in frunte cu marele apostol Pavel, care a schimbat fata crestinismului, cum spunea Petre Tutea, ca omul acesta [Pavel] e toata Mediterana.
Nu am sa spun Biserica ,pentru ca nu cumva sa sufere alti si mai mult.MULTUMESC DOMNULUI CA MAI SUNT SUFLETE CARE INTELEG REALITATEA TRISTA A ACESTOR VREMURI.Domnul sa va binecuvinteze frate Mihail.Rugati-va pentru biserica Domnului din Irlanda.Isus vine in curand!
Stimata Angie,
Daca,
„tanjesc dupa un cuvant din partea Domnului dar la noi de mult prorocilor li sau spus sa taca…ca sa nu deranjeze pe cei ce viziteaza Biserica(sa nu se poticneasca)…da poate sunt o secatura .Domnul sa ma ierte…”
Tanjiti dupa Domnul dar, luati seama ca tot tanjind, sa nu fiti prea mult ispitita in a va goli buzunarele de pietre, nici pe-aici si nici prin biserica…
Altfel degeaba „tanjiti”, ca nu va deosebiti cu nimic de… cunoscutele secaturi…
Si atunci, daca…
„Dincolo de “izolare” si de pedeapsa, in cetatile de refugiu, Tora se studia pentru “a reveni in apa”… Si – istoria a dovedit-o – sistemul de reeducare functiona, iar oamenii puteau reveni ca parte a societatii, ca parte a comunitatii de care se indepartasera fara voie prin faptele lor…”,
atunci de ce nu i s-a mai dat o a doua sansa bietei femei, sa fuga spre una din cele sase cetati de scapare, sa-si marturiseasca vina in fata batranilor cetatii intruniti la
„portile cetatii” pentru ca avand acces in cetatea de scapare sa stea acolo „pana la moartea marelui preot” !
De ce, secaturile acestea, fariseice, s-au erijat samavolnic si abuziv in…”lungul brat al Legii” aplicat cu atata nedreptate, cu atata partinire, doar pe ea, vinovata (cu voie sau fara voie, nu stim) in timp de pe craiul partener L-au facut scapat, toata osandirea cazand astfel asupra capului ei sub forma de bolovani azvarliti cu sete , de catre acei care „beau nelegiuirea ca apa” ?
Oare ce „pericopa ar fi trebuit citita acestora ?
Ah, da ! Pericopa celor „scrisi pe pamant” !
Adica,
“Cei rai vor fi scrisi pe pamant…!”(Ioan 8:8; Ieremia 17:13b si Isaia 48:22; 57:20-21 si
59:7).
Mai avem oare nevoie de alte „pericope” in afara de cea scrisa si intarita „cu degetul pe pamant” de catre Domnul Isus Hristos, Mesia si Mantuitorul lui Israel si al intregii lumi ?
@angie, te rog frumos sa repeti daca este posibil asa ceva.Nu pot crede ca s-a cerut proorocilor sa taca!!!! Unde, in ce biserica este posibil asa ceva? Doresc din tot sufletul sa stiu care este biserica aceasta pentru a ma ruga Domnului ca de fiecare data sa aveti cit mai multi prooroci, poate va auzi si pastorul despre lucrarea Duhului Sfint si va auzi ca „asa vorbeste Domnul…” nu omul.Daca a fost posibil un asemenea comportament din partea pastorului apoi trebuie stiut neaparat ca el a inceput sa sece, sa-i sece dragostea pentru Dumnezeu, dragostea pentru fratietate, pentru oameni.Tu ai dreptate, aceasta este o forma de a se crea secaturi.Domnul sa te intareasca si sa te bucuri si tu ca noi in adunarile din casele noastre unde saptaminal avem proorocii, avem cuvint din partea Domnului si este atit de minunat.Domnul ne iubeste si TE IUBESTE, indiferent de ce spun oamenii, fie ei si pastori.Fii binecuvintata.
daca asi fi privita din exterior poate asi semana cu o astfe lde …secatura…cand merg la biserica sunt trista si plang vad ca nu este ungere vad ca nu este Duhul Sfant la lucru.Pastori vorbesc,vorbesc dar vai au inimi reci.O lacrima nu vad in ochii lor.Aud lauda si vad ca nu se canta prin Duhul ci mai mult cu firea,stau in rugaciune si ma frang inaintea Domnului pentru ca ma dor rugaciunile formale de 2minute…tanjesc dupa un cuvant din partea Domnului dar la noi de mult prorocilor li sau spus sa taca…ca sa nu deranjeze pe cei ce viziteaza Biserica(sa nu se poticneasca)…da poate sunt o secatura .Domnul sa ma ierte
Shabat Shalom!
M-am gandit sa va ofer sansa de a experimenta ceva nou.
Pentru ca ne aflam in luna ELUL ziua a 4-a Shabat anul 5771 /4 Septembrie 2011, doresc sa va ofer un comentariu in stil rabinic al Sfintei Scripturi.
PERICOPA SHOFTIM (Deuteronom 16:18-21:9) |
CETATI DE REFUGIU (Shoftim 5762)
Scris de Sorin Rosen
Joi, 08 August 2002 02:00
http://www.dvartora.ro/pericope/devarim-deuteronom/50-pericopa-shoftim-deuteronom-1618-219/2321-pericopa-48-5762.html
Semne de intrebare
[IN DIRECT, DIN CETATEA DE REFUGIU]
Am discutat, in urma cu ceva timp, in comentariul la pericopa Masei, despre un subiect la care Tora revine in cateva randuri, unul dintre ele fiind in pericopa de saptamana aceasta, Shoftim: cetatile de refugiu. (Iar daca Tora revine, ma simt si eu obligat sa fac la fel). In comentariul de atunci spuneam (lucru pe care Tora il mentioneaza si in pericopa de saptamana aceasta) ca in cetatile de refugiu – arei miklat, dupa cum sunt ele numite in ebraica – locuiau levitii si cei care omorasera pe cineva fara voie. Conform legii un altfel de om era obligat sa ramana in cetatea de refugiu pana la moartea Marelui Kohen din perioada respectiva, pentru a scapa in acest fel de rudele celui ucis, care altfel, in afara cetatii de refugiu, ar fi putut razbuna omorul, fara a fi pedepsiti in vreun fel.
——————————————————————————–
In aceeasi pericopa Masei, Tora indica multe alte legi referitoare la cetatile de refugiu, asa incat la prima vedere s-ar putea spune ca subiectul este epuizat. Si totusi, in pericopa de saptamana aceasta, printre numeroase legi referitoare la sistemul judiciar iudaic, Tora revine “in direct” in cetatile de salvare, cu amanunte “calde” de la fata locului. Pe langa lucrurile prezentate deja, respectiv modul in care un om ajungea in cetatea de refugiu si pleca de acolo, mai exista un lucru in plus fata de pericopa Masei: “Daca cineva dintre ai tai va fi dusman aproapelui tau si-l va pandi, va sari la acela si-l va ucide si apoi va fugi intr-una din cetatile acestea, batranii cetatii lui sa trimita ca sa-l ia de acolo si sa-l dea in mainile razbunatorului sangelui, ca sa moara. Sa nu crute pe unul ca acela ochiul tau. Spala pe Israel de sangele nevinovat si va fi bine.” [19.11-13]
De asemenea, un studiu demografic al cetatilor de refugiu indica un element surprinzator in alcatuirea populatiei. Talmudul, in tratatul Makot, vorbeste despre o alta categorie de oameni care locuiau in aceste cetati, in afara de leviti si ucigasi: rabinii, invatatorii. Orice condamnat trebuia sa aduca cu el in cetatea de salvare un invatator care sa nu ii fi fost avocat, medic sau contabil, un om pe care sa il asculte si de la care trebuia sa invete pe parcursul sederii sale in cetate.
Si iata – pentru ca suntem la aceasta rubrica – cateva semne de intrebare: de ce era nevoie de un rabin pentru fiecare condamnat? Si de ce Tora revine la problema cetatilor de refugiu, “adaugand” legea referitoare la tratamentul celor care sperau sa scape de pedeapsa unui omor cu buna stiinta? Si – nu in ultimul rand – de ce momentul in care condamnatii aveau voie sa paraseasca cetatea depindea de moartea Marelui Kohen, si nu era bine determinat in timp?
Raspunsul la toate aceste trei intrebari este de fapt unul singur, foarte legat de pericopa de saptamana aceasta al carui nume (Shoftim) inseamna “judecatori”. Raspunsul este acela ca sistemul judiciar iudaic incerca in permanenta sa previna si sa corecteze greseli, si nu neaparat sa pedepseasca. In cetatea de salvare se invata legea, Tora-ua, pe care cei ajunsi acolo o uitasera sau o incalcasera din neglijenta, in cetatea de salvare se facea recuperarea sociala a celor care avusesera dificultati in a se adapta vietii printre oameni.
Atunci de ce oare aceasta recuperare nu avea o durata prestabilita, de ce se baza pe un eveniment atat de greu de precizat cu exactitate, cum era moartea Marelui Kohen? Exista posibilitatea de exemplu ca un om sa comita un omor prin imprudenta, sa ajunga intr-o cetate de salvare si apoi, a doua zi sa moara Marele Kohen si ucigasul sa poata parasi cetate. Nu este oare nedrept fata de altii care au petrecut in cetate poate ani multi? Raspunsul este ca nu, nu este nedrept, pentru ca exista trei tipuri de consecinte majore ale unui omor din culpa. In primul rand, ucigasul fara voie gresea fata de semenii lui, luand viata unui om, iar pentru asta platea cu faptul ca era obligat sa stea in “izolare” fata de societate. In al doilea rand, gresea fata de Dumnezeu, incalcand porunca de a nu ucide, si pentru aceasta Dumnezeu, si nu oamenii, era Acela care stabilea (indirect, prin moartea Marelui Kohen) durata de “izolare”. Si, in al treilea rand si poate cel mai important, in cetatea de refugiu se facea REEDUCARE.
Si, bineinteles, revenind la problema pe care am pus-o la inceputul acestui capitol, reeducarea se facea numai pentru oamenii care omorasera involuntar. Pentru cei care ucisesera cu premeditare nu exista nici o scapare, ei erau condamnati la moarte (pe baza unui proces si a marturiei a cel putin doi martori) si executati. In versetul din pericopa de saptamana aceasta, Moshe le spune evreilor sa se spele de sange nevinovat si “va fi bine”. Dar asta numai in cazul in care perioada de reeducare era folosita, in cazul in care rabinii care locuiau in cetatile de refugiu nu erau adusi acolo degeaba, ci “utilizati” pentru a preda Tora.
In perioada dominatiei romane din Iudeea, pe vremea cand autoritatile interzisesera studiul Torei, rabinul Akiva, un mare invatat, continua sa invete Tora in secret, impreuna cu discipolii lui. Intr-un final tragic, capturat de romani si condamnat la moarte, rabinul Akiva a fost intrebat de catre discipolii lui de ce si-a asumat un asemenea risc. Parabola cu care a raspuns, legata strans si de pericopa Shoftim si de cetatile de refugiu, a fost urmatoarea: o vulpe desteapta s-a apropiat intr-o zi de marginea lacului si le-a zis pestilor: “Acolo, in apa, sunteti atat de expusi!… Toti pescarii isi arunca plasele si va prind. De ce nu veniti pe mal?” La fel de inteligenti, pestii i-au raspuns: “In apa exista o posibilitate de salvare, daca reusim sa evitam plasele pescarilor. Pe mal nu avem nici o sansa, pe mal vom muri cu siguranta…”
Dincolo de “izolare” si de pedeapsa, in cetatile de refugiu, Tora se studia pentru “a reveni in apa”… Si – istoria a dovedit-o – sistemul de reeducare functiona, iar oamenii puteau reveni ca parte a societatii, ca parte a comunitatii de care se indepartasera fara voie prin faptele lor…
Ce putem invata pentru azi?
[NEVOIA DE REGALITATE]
In pericopa Shoftim, o buna bucata din capitolul 17 al Deuteronomului, se ocupa de regalitate. Versetele 14-20 spun urmatoarele: “Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, si o vei stapani […] si vei zice: «Vreau sa pun peste mine un rege, ca toate neamurile care ma inconjoara», sa pui peste tine ca rege pe acela pe care il va alege Domnul, Dumnezeul tau din mijlocul fratilor tai. […] Cand se va aseza pe scaunul de domnie al imparatiei, sa scrie pentru el, intr-o carte, o copie a acestei legi, pe care sa o ia de la kohenii din neamul levitilor. Va trebui sa o aiba cu el si sa o citeasca in toate zilele vietii lui, ca sa invete sa se teama de Domnul, Dumnezeul lui, sa pazeasca si sa implineasca toate cuvintele din legea aceasta si toate poruncile acestea, pentru ca inima lui sa nu se inalte mai sus decat fratii lui si sa nu se abata de la poruncile acestea nici la dreapta si nici la stanga…”
La multe sute de ani dupa intrarea in Israel, evreii au venit la Shmuel, marele profet si lider al intregului popor, si l-au rugat sa numeasca un rege peste ei. “Ei au spus: «Iata ca tu esti batran si copiii tai nu calca pe urmele tale. Acum pune un rege peste noi sa ne judece, cum au toate neamurile» Shmuel n-a vazut cu placere faptul ca ziceau «Da-ne un imparat ca sa ne judece.» Si Shmuel s-a rugat Domnului” [Shmuel I, 8.5-6]
O mare contradictie! Pe de o parte Tora, venita direct de la Dumnezeu Insusi, porunceste ca evreii sa numeasca un rege care sa domneasca peste ei, iar pe de alta parte lui Shmuel nu ii “pica bine” faptul ca evreii ii cer exact acest lucru. Intr-adevar, parca pentru a intari “nemultumirea” lui Shmuel, Talmudul citeaza, in Tratatul Sanhedrin, o disputa intre doi rabini, menita sa clarifice caracterul obligatoriu sau optional al numirii unui rege. Cu alte cuvinte, este bine sau nu ca un rege sa fie numit pentru a domni in Israel? Disputa talmudica exista, insa ambii rabini sunt de acord asupra unui lucru: acela ca numirea unui rege este totusi o mitzva, o porunca divina.
Si atunci, de ce a fost Shmuel atat de nemultumit pentru ca evreii l-au rugat sa le numeasca un rege? Aparent, Shmuel desconsidera cu buna stiinta o porunca divina! Examinand insa mai indeaproape cererea evreilor, concluzia este alta. “Pune un rege peste noi sa ne judece, cum au toate neamurile”. Imitarea celorlalte popoare nu pare motivul corect pentru ca evreii sa doreasca un rege… Si totusi, cuvintele cu care evreii se adreseaza lui Shmuel sunt aproape identice cu cele pe care Tora le citeaza in pericopa de saptamana aceasta. Care este de fapt problema?
Malbim, un mare comentator al Torei, ne ofera intr-o scriere din secolul 19, o explicatie a motivului (sau a unuia dintre motivele) pentru care oamenii au facut greseli si continua sa le faca si astazi. Conform interpretarii lui Malbim, problema acestei cereri de a avea un rege nu era in ceea ce se cerea, ci in modul in care se cerea. Numirea unui rege peste poporul lui Israel este o mitzva atunci cand evreii au nevoie de un lider care sa ii ajute sa respecte mai bine legea divina, care sa ii ajute sa creasca in spiritualitate. Un rege era necesar atunci cand evreii trebuiau sa se ridice si sa se indrepte catre Dumnezeu.
In zilele lui Shmuel, spune Malbim, evreii simteau ca nu mai erau capabili sa se apropie de Dumnezeu direct, fara intermediari. Cu cat era mai directa legatura cu Dumnezeu, cu atat erau responsabilitatile mai mari. In zilele lui Shmuel, evreii simteau ca nu se mai puteau ridica la nivelul necesar pentru a avea aceasta relatie directa cu Dumnezeu si – in consecinta – au cerut un rege. Si totusi, a replicat Shmuel, impresia evreilor ca nu mai sunt capabili sau demni sa fie aproape de divinitate era falsa! Nu era vorba de incapacitate, ci doar de comoditate, de dorinta de a duce o viata “mai lejera”, fara prea multe obligatii, o viata in care de responsabilitatile majore se ocupa altcineva, regele lor. Si pare ca intreaga problema este rezolvata…
Mai ramane o singura intrebare (la care, sunt sigur, nu va asteptati): de ce este inclusa aceasta discutie la rubrica “Ce putem invata pentru astazi”? In ce fel ne afecteaza regalitatea pe care evreii au ales sau nu sa o adopte in urma cu cateva mii de ani?
In lumea de astazi, ne aflam totusi in situatii similare. Ni se pare ca nu putem sa ne mentinem la nivelul spiritual la care au fost parintii sau bunicii nostri, simtim ca ei “traiau intr-o alta societate” si ca atare puteau respecta mai multe din legea divina, sau – si mai grav – simtim ca nu mai suntem capabili sa ne mentinem nici macar la nivelul pe care noi insine ni-l impunem. Si atunci, folosind aceeasi stratagema de acum cateva mii de ani, incercam sa “pasam” responsabilitatea, sa ne gasim lideri care – credem noi – sa compenseze pentru ceea ce noi nu suntem de fapt dispusi sa facem. Avem senzatia ca rabinii sau marii invatati evrei ai zilelor noastra pot compensa in ochii lui Dumnezeu faptul ca noi nu suntem dispusi, de multe ori, sa parasim comoditatile moderne sau serviciul / facultatea la care mergem zilnic si sa ne ocupam de noi din punct si de vedere spiritual. Avem senzatia ca acea copie a Torei pe care un rege este dator sa o poarte cu sine si sa o respecte ne scuteste pe noi, ceilalti, care nu trebuie sa purtam cu noi o copie a Torei, sa respectam legea. Ei bine, asa dupa cum ne-o spune si Malbim, senzatia este falsa!
Si, mai mult decat atat, motivul adevarat nu este ca nu putem, ci poate ca nu dorim destul. Sa mergem la comunitate o data pe saptamana, sau poate de cateva ori (incluzand si o rugaciune de Shabat), e greu?!? Asa-i, avem servici, sau facultate, sau mii de alte obligatii, dar oare chiar nu suntem capabili sa “putem deoparte” cateva ore pentru a fi impreuna sau pentru a aduce cateva momente de spiritualitate in viata noastra?!? Oare faptul ca deseori alegem facultatea sau serviciul in detrimentul comunitatii sau Kabalat Shabatului tine de faptul ca nu putem sa alegem invers? Oare chiar nu putem?!? Eu cred ca putem include si un strop de spiritualitate, pentru ca numai asa putem reveni, dupa cum spunea si rabinul Akiva, “in apa”, in mediul nostru, ca evrei cu o traditie, cu o misiune si cu dorinta de a continua ceea ce ne-a fost dat de catre parinti si bunici.
Si inca o singura idee: aceea ca daca vom dori cu adevarat sa ne apropiem mai mult de religia si traditiile noastre evreiesti, vom putea sa o facem. Depinde numai daca vrem, depinde de propriul nostru sistem de valori si prioritati. Acolo unde este o dorinta, exista si o cale, pe care – sunt sigur – o vom gasi, cu totii impreuna, mai devreme sau mai tarziu. In asta si in faptul ca nu avem voie sa abandonam.
ANI MAAMIN BEEMUNA SHELEIMA! (Cred cu o credinta desavarsita!)
Shabat Shalom!
Aciduzzu, da-mi un numar de telefon, vreau sa te sun.Fii binecuvintat
Dece ati sters comentariu meu? Isus nu a murit pentru oamenii astea?
Multumesc foarte frumos si din toata inima, frate pastor, pentru…”reabilitarea” comment-ului !
Domnul sa va binecuvinteze !
Am șters din greșeală comentariul Dvs. Mii de scuze.
Frate Lascau,
Am postat comentul la tema dumneavoastra despre…”secaturi”, astazi in jurul orei noua si ceva AM si amobservat ca l-ati „sters”. C-ati facut bine, c-ati facut rau, considerentele le stiti mai bine decat mine ! Eu am inteles doar ca..deranjeaza…secaturile ! Aceeasi manifestare o aveau si cei din timpul Domnuuli Isus cand se simteau „deranjati de exprimarea transanta a unui Nazarinean ! Pe urmele Sale calca apostolul Pavel atunci cand spune: „M-am facut oare vrajmasul vostru…?” (Galateni 4:16)
Va rog sa ma credeti ca eu nu am insinuat nimic ci doar am prezentat o alta fateta a…secaturllor moderne (caci asta-i „bataia lunga” a temei postate de dumneavoastra aici!). Va multumesc pentru discernere ! Va descurcati dumneavoastra cu…secaturile…
o abordare perfeta a situatiei actuale generale a celor care spun ca sunt crestini dar nu fac nimic din ceea ce DOMNUL NE-A INVATAT PRIN SCRIPTURA numai cu numele sunt sau se pretind a fii
pentru mine e benefic ca pot citii si invata de la dumneavoastra
DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE CU MULTA PACE SI SANATATE CA SA MAI PUTETI SCRIE SI NOI SA MAI INVATAM
dana drob
Cel mai bine se vad…secaturile in Ioan 8 ! Atunci cand s-au vazut fata in fata cu Mantuitorul !
Ei abia asteptand sa-si goleasca buzunarele de pietre, grabind astfel implinirea Literei Legii, grabind lapidarea…si El, parca nebagandu-i in seama dar scriind ceva tainic (probabil…in ebraica veche, probabil in aramaica sau koine, nu stim) cu degetul pe pamant…Intr-un tarziu, si-a ridicat ochii-I patruinzatori si mustratori spre ei si….dintr-o data si-au adus aminte ca sunt urmasii acelorasi secaturi din…Cartea Susanei (carte apocrifa, necanonica) care o pandeau cuprinsi de patimi pe tanara aceea din Israel. Si, pentru ca „n-au gasit trecere la fecioare”, au pandit o curva ca sa se razbune pe ea… Cata dreptate ! Cata „clarviziune” in aplicarea Legii !
„Moise ne porunceste in Lege sa omoram cu pietre pe o astfel de…” Numai pe ea ? Pe el nu ? Pe el l-au „facut scapat”…,pe el l-au scos „basma curata” ! Poate era unul de-al lor ! Nu stim ! Dar stim ca a fost o curata musamalizare de…”flagrant” ! Oare, biata femeie putea curvi de una singura ?
O, si cat au fost de pilduitori ! Cand i-a atins mustrarea Domnului, s-au simtit atat de mustrati in cugetul lor incat „cele mai batrane dintre secaturi” au fost gata de a le fi drept pilda celor mai tineri, iesind ei primii din incapere !
Secaturile de azi, asteapta ca secaturile mai tinere sa iasa primele, ei ramanand la un „conciliu in regim de urgenta” spre o noua musamalizare, spre o noua interpretare a Legii.
CU alte cuvinte, „Moise a poruncit, dar noi aplicam aceasta porunca…de la caz la caz ! Ia sa vedem ce relatii are…”partenerul” ! Ca nu cumva sa ne aprindem paie in cap, improscand cu pietre pe cine nu trebuie !”
Astea da, secaturi, fratilor !