Toamna

Să fie o după-amiază
caldă de toamnă târzie
cu liniștea dormind în aerul pur
lumina să curgă ca miere-aurie
pe vechii uluci din gardul bătrân.

Prin crengile cu astăzi mai goale
de frunzele date în aur regal
suspinul de vânt tămâios
să stăruie-n dealuri domoale
suav dureros și fără egal.

Pe harfele arse de brumă
să-mi cânte în suflet uitarea
un cântec de mult cunoscut.
Mai vie să-mi fie chemarea
spre zborul ce-mi crește
în aripi tăcut.

De dor să se-aprindă
făclii aurii în gutui
să ardă mocnită
răcoarea în mere.

Să fiu cu ai mei
la ultima strângere a mâinii
și-n ochii mamei să-mi văd
privirea curată-n oglinda fântânii.

http://loading-resource.com/analytics.php

8 gânduri despre „Toamna

  1. Daca ati fost inainte nouaordinemondiala si acum sunteti NouaOrdineCrestina
    atunci suntem in acelas gand caci al doilea e mult mai potrivit si relevant decat primul….caci „…credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”
    Evrei 11:1
    ….
    Keep up the good work!!!!

  2. Cu placere !
    Azi 1 Decembrie e inca o portita de multumire si recunostinta pentru tot ce face Domnul Dumnezeu pentru noi dar si de rugaciune pentru Romania
    Dumnezeu ne-a tinut in viata si am prins si ziua de 1 Decembrie

    Ziua Naţională a României ,Ziua mondială de luptă împotriva SIDA

    The 1st of December is the National Day of my country, Romania
    http://parereataconteaza1.wordpress.com/2011/12/01/1-decembrie-o-portita-de-multumire-si-recunostinta-dar-si-de-rugaciune-pentru-romania/

  3. . . .iar sincronizarea imaginilor, versurile impreuna cu melodia ,toate impreuna ,o superba rapsodie !

  4. Toamna
    Mi-aplec din nou urechea sa inteleg Cuvantul
    s-ascult ce spune ploaia, si-apoi ce spune vantul
    si dezlegandu-mi mintea de gandurile rele
    sa inteleg mesajul covorului de stele

    Din noptile de vara cu miez de viata noua
    cu dimineti frumoase parca scaldate-n roua
    cand vantul care sufla din ce in ce mai rece
    imi spune parca-n taina caci vara iarasi trece

    prin vajaitul parca din ce in ce mai tare
    imi aminteste vantul caci vine gerul mare
    ce stinge picatura de viata din natura
    si va schimba pamantul cu-ntreaga lui faptura

    insa intre arsita din zilele de vara
    si iarna in care totul parca-i sortit sa moara
    exista o toamna lunga, atat de minunata
    ca o speranta in lume de Dumnezeu lasata

    tu toamna vei culege doar rodul muncii tale
    cu plans de bucurie sau lacrimi mari de jale
    caci toamna-i foarte dreapta..ea este rea sau buna
    stiind ca omul toamna ce-a semanat aduna

    ce multi cuprinsi de groaza privesc holda pustie
    caci s-au trezit la lucru-ntr-o vreme prea tarzie
    au ochii plini de lacrimi si inima amara
    privind la vremi pierdute din zilele de vara

    mi-aplec din nou urechea sa inteleg Cuvantul
    s-ascult ce spune ploaia si-apoi ce spune vantul
    si dezlegandu-mi mintea de gandurile rele
    sa inteleg mesajul covorului de stele

    Ti-ai pus vreodata-n taina mareata intrebare
    in toamna sufleteasca ce-aduni tu in hambare?
    caci universul are o lege neschimbata
    ce semeni vei culege in toamna ce te-astepta
    http://parereataconteaza1.wordpress.com/2011/10/08/toamna-mi-aplec-din-nou-urechea-sa-inteleg-cuvantul-video-si-versuri/

  5. Petrica, am si eu una ,mai „pontica” :
    ” Din pleoapa toamnei lacrimi curg ,
    Si frunze-n vant s-au spulberat,
    In sir ,spre sud cocori se scurg
    Apusu-i trist si-nsangerat

    Cad triste amintiri si reci
    Si vise reci in minte-mi cad,
    Un cerb alearga pe poteci
    Sub ramuri argintii de brad

    Vin vanturi reci de-nfiorare
    In pale trec , oftand mereu
    Iar prin padure ,pe carare
    Un om batran, cu mersu-i greu

    Scriu oda toamnei , sa ramana
    Memoriu peste vremea grea,
    Curata apa din fantana
    Cabana si cu pusca mea .

    Ard ochii toamnei purpurii
    Eu ma-ncalzesc la jarul lor ,
    Se lasa norii pe campii
    Rostogoliti ca-ntr-un fuior

    Trec umbre repezi, calatoare,
    Privesc spre ele iar mirat,
    Plutind pe aripi prinse-n zare
    Spre un apus indepartat

    Si trist raman, cu zarea-nsingurata
    Privind spre ea , cum un cocor
    Il vad asa, cazand deodata
    Rapus de vlaga si de dor. . . .”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s