„Pacea lui Christos la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători” (Coloseni 3:15).
Un singur trup din celule diferite, din organe diferite, cu funcțiuni specifice fiecăruia nu poate supraviețui dacă nu există liantul, programul dacă vreți, care să mențină unitatea în scop și cooperarea.
Unitatea Trupului lui Christos, a Bisericii, nu poate exista fără pacea lui Christos. Ea este chemare divină a fiecărui individ, cu un singur scop, acela de a forma un singur trup, un singur organism viu.
Două lucruri trebuie subliniate din acest verset: În primul rând această pace trebuie să stăpânească, să domnească peste inimile noastre. Domnia acestui principiu sfânt al păcii cu ceilalți își are tronul, sala de domnie din inima noastră. Pacea lui Christos trebuie să domnească peste toate ambițiile, aspirațiile, nemulțumirile, frustrările noastre. Ea trebuie să reflecte bunele realații cu Creatorul și Mântuitorul nostru. Pacea cu El este singura care poate face pace cu noi înșine și cu alții.
Apoi, această pace trebuie să ducă la starea de oameni recunoscători. La gratitudine. La mulțumire. Mulțumire pentru starea în care ne aflăm, pentru locul în care slujim în acest trup, pentru slujba și aportul care ni se cere în favoarea altora. Darurile mele îmi sunt date pentru folosul celorlați, a trupului în general. Numai pacea lui Christos, care întrece orice pricepere, ne va păzi inimile și gândurile, pentru a le menține în supunere față de interesele Trupului.
Cred că una din problemele majore ale creștinului de azi este nemulțumirea cu aportul său la bunăstarea și funcționarea acestui Trup. Vedem mai degrabă acele mădulare care par să se bucură de mai multă cinste, care sunt mai vizibile, și acceptăm cu greu slujbele acelor mădulare mai puțin onorate, mai ascunse. Probabil că se întâmplă aceasta pentru că nu ne-am identificat darul, sau darurile spirituale. Dacă le-am ști, am fi observat că suntem eficienți și mai ales suntem satisfăcuți doar de acțiunile făcute prin exercițiul lor. Când funcționăm în sfera darului spiritual ne simțim bine și creștem în a face tot mai bine lucrul acela.
Căutând „lucrurile care ne pot da pacea” vom identifica darurile pe care le avem, și odată cu ele locul în Trupul lui Christos. Pacea poate atunci domni peste toate cele ale inimii noastre, și vom cunoaște mulțumirea și împlinirea.
Cuvintele acestea par destul de stranii într-o cultură în care se preamărește individul și individualismul, acel „self-suficency”, auto-suficeința după care aleargă mereu omul modern. Pierdem astfel sentimentul de comunitate, și curând clădirea nu este decât cărămidă peste cărămidă, fără liantul divin al păcii și dragostei, care sfârșește de fiecare dată prin a fi un morman de cărămizi; nu un trup viu „bine închegat” cu aportul fiecărui mădular și încheietură în cooperarea armonioasă, ci cadavru uman în descompunere.
Spiritul de cooperare, de pace care trebuie păstrat între creștinii de azi, nu este doar un simplu deziderat, ci condiție esențială pentru lucrarea noastră împreună. Influența noastră unii asupra altora, dragostea frățească, cooperarea sunt emblemele credinței noastre. Lumea ne va cunoaște după acest balzon, al dragostei, păcii și cooperării dintre noi.
Regina Victoria a împărtășit odată impresiile sale despre doi primi miniștri pe care i-a cunoscut. Despre William Gladstone a spus că în prezența acestui om de stat se simțea ca în prezent unuia dintre cei mai importanți conducători ai lumii. Pe de altă parte, despre Disreli a spus că în prezența lui se simțea ca fiind ea însăși cea mai important lider al lumii.
Robert Morgan își amintea de tatăl lui care lucrase ani de zile ca profesor de țară sub diferiți directori de școală. Își amintea de doi dintre aceștia, Jones și Johnson. Comparându-i a spus despre ei: „Când mergeam la domnul Jones ca să-i cer ceva, putea să mă refuze în așa fel că plecam de acolo simțindu-mă bine. Când însă ceream ceva Domnului Johson, putea să-mi aprobe dar plecam din fața lui simțindu-mă rău”.
Arta relațiilor noastre cu alții, cu frații noștri în Christos ar trebui exersată astfel ca aceștia nu doar să se bucure de pace ci să fie încurajați și zidiți sufletește în urma lor.
Doar o astfel de pace care domnește peste inimile noastre ne face recunoscători lui Dumnezeu pentru frații și semenii noștri.
paşi spre lumină 
Un subiect care reda realitatea si buna functionare a Bisericii Lui Hristos !Si intradevar „Pacea lui Christos la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători” (Coloseni 3:15)”poate doar sa redea buna functionare si prezenta a adevaratei Biserici!Daca Pacea lui Christos lipseste alaturi de dragostea lui totul devine ca la Bisericile descrise in cartea apocalipsei!Totusi vedem ca traim intr-o lume imperfecta si mediul imperfect duce la infectare ,dar vedem ca pentru a ajunge la o redresare si vindecare fizica,psihica si spirituala trebuie sa studiem ceva si acest ceva nu este nimic altceva dechit Scriptura fiinca;”16. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, 17. pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.”
Daca acest mesaj ar fi bine inteles si in viata aplicat atunci s-ar intelege si mesajul din 2 Ioan ;”9. Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul. „Deci conditiile sint bine explicate ,dar acum trebuie sa mergem si pe mai departe si sa intelegem ca ;28. „Luati seama, dar, la voi insiva si la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfant episcopi, ca sa pastoriti Biserica Domnului, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau. ”
Deci sa intelegem ca madularul pentru buna functionare este alimentat si protejat de cine?Daca nu este alimentat cu mincare adecvata ,intretinut ,si pastrat pentru buna functionalitate stim ce se intimpla?Multi nu stiu dar cei care stiu as dori sa vad ce raspunsuri dau ;Versetele din coloseni capitolul 3 ne ajuta ….
Multe din madularele unui corp pot fi bolnave ,fara ca cel ce le parta, sa fie cunoscator . Doar un diagnostic clar, emis de un doctor, poate ajuta la recuperare ori la salvarea madularului ori madularelor ,printr-un tratament riguros si medicamente potrivite bolii.Multi din cei bolnavi raman ignoranti , lipsiti atat de diagnostic cat si de tratamentul necesar ameleorarii si vindecarii bolii lor. Din ignoranta ,uneori lipsiti de simtomele de indentificare ,nu-si schimba dieta iar boala va progresa ,se va agrava in detrimentul si al altor madulare din jur.Uneori bolile cronice si netratate la timp ,duc la moartea fizica,vor ucide intregul trup. La fel si in raportul si in relatiile noastre fratesti ,exista printre noi „madulare bolnave”, unele cu boli contagioase, pe care noi nu reusim sa le indentificam in timpul propice pentru carantina ,tratament, vindecare.Din ignoranta, lipsa de veghiere si profesionalism , din superficialitate, toleram atat boala cat si pe cel suferind . In raportul si in relatiile noastre fratesti nu se va obtine un mediu salubru ,de pace ,atat timp cat nu indentificam la timp focarul de infectie si. . atat timp cat cei ce compun trupul bisericii nu trec la inceput de membrie, printr-o carantina riguroasa . In mediul nostru unic-etnic-emotiv- capricios-penticostal, spatiul afectiv de delimitare dintre Simpatie si Antipatie este aproape inexistent .Aceste stari ,in multe inimi sunt torsionate si rasturnate de diavolul chiar peste noapte. Un telefon ,un dialog la colt ,o discutie de catva minute si contaminarea s-a produs.Si iata cum virusul nevegierii, virusul slabiciunii ,virusul nestatorniciei a fost inhalat, incubat si trece la treaba. El transforma repede pacea sufleteasca in ura si pe cel „plin” de pace, iubitor si afectiv, in dusman gata sa te loveasca !..Cat despre vindecarea bolilor noastre etnice si balcanice …. doar Medicul Cel Bun ramane sa-si spuna ultimul cuvant !.
Biserica nu este chemata sa faca unitate, ci sa pastreze unitatea deja existenta in trup. Aceasta nu este o uniformitate organizationala sau o mega biserica (multi cred ca daca o biserica este mare acolo lucrurile merg bine).Unitatea este o legatura organica care lipseste din foarte multe biserici.
A fi madular inseamna a nu avea viata, fiinta sau capacitate de miscare proprii decat prin spiritul organismului si pentru acesta.
(BlaisePascal)