Am primit recent această fotografie care m-a impresionat profund. O mamă păzește urechile soldatului din imagine să nu degere de frig. Nu-i pasă că mâinile ei vor suferi asprimea iernii.
Nu știm dacă soldatul este fiul ei. Oricum ea este mama. Mama tuturor celor aflați în necaz. Trebuie să îngrijească de cineva. Nu poate proteja urechile înghețate de frig ale tuturor. Dacă s-ar putea ar face-o. A ales să îngrijească de unul.
Doamne, ce neputincioasă este această armată întreagă în comparație cu dragostea unei singure mame! De ce oare nu ne luptăm unii cu alții cu armele unei astfel de iubiri?
Ce schimbată ar fi lumea dacă toate mamele ar fi mame! Câte vieți sunt curmate doar în România. Frați, verișori, oameni ca mine și tine ar fi trăit și iubit în lume, dar nu au fost lăsați. Câți sunt părăsiți și rău educați în timpul vieții. Ce nu pot să văd în lume este copilul suferind. Și în peste 50 % din cazuri acesta suferă din cauza „mamelor” lor.
Reblogged this on In asteptare…fac totul cu pasiune….