Joi am pornit spre Timișoara. Drumul de la Oradea la Timișoara mi-a strârnit amintirile. L-am parcurs de atâtea ori… Aceeași câmpie cu orizonturi largi de un verde fraged sub razele de miere ale lunii mai, cu maci răzleți și turme la păscut. Lipseau gropile de altădată din drumul care se întindea ca o curea nouă printre satele neschimbate parcă de trecerea anilor. De la Arad am intrat pe autostradă și de aici parcă eram în Amarica.
La Timișoara am fost așteptat de Cusmănuț Cionca, pastorul Biseicii Metanoia unde am avut o conferința. M-am bucurat mult să mă închin Domnului împreună cu o biserică pljnă de bucuria mântuirea, celebrând vibrant și pasionat prezența lui Dumnezeu în templul Lui cel sfânt.
Tema conferinței mele am împrumutat-o de la cartea pe care am lansat-o în această călătorie: „Familia – între zâmbet și suspin”. Atât mesajul cât și cartea meu au fost primite cu bucurie. Am încheiat o seară minunată semnând zeci de autografe și la o părtășie, la o cină „tradițional românească” cu Pizza.
paşi spre lumină 