Explicații la omleta omiletică

Titlul postării mele anterioare a pornit de la o întâmplare reală pe care mă simt nevoit să o povestesc.

Bunele noastre obiceiuri penticostale născute din credința în preoția tuturor credincioșilor, deschid drumul spre amvoanele bisericilor la noul venit, la fratele de departe, la musafirul inoportun care ne vizitează. Într-o astfel de biserică mi s-a dat să aud din gura predicatorului invitat la amvon să aibă „un cuvânt”, una din perlele de neuitat. Cu mare emfază, dorind să-i lase pe spate pe țăranii din loc, cu educația sa stilată de oraș mare, predicatorul ne-a anunțat:

„Astăzi am să vă țin o predică omletică!”

Și s-a ținut ce cuvânt. Am servit o omletă teologică de toată frumusețea. O omletă cu de toate. Puțină istorie, citate din scriitori români clasici, câteva versuri, știri de la TV, actualități din politică, puțină economie și câteva versete biblice – toate învelite în papara unor cuvinte pline de prețiozități și nonsensuri în același timp. Băiatul voia să ne convingă cât de citit era el și ne-a convins că citise mult. „Avea tot alfabetul (cum spunea pastorul Tudorică Codreanu) numai că nu îl avea în ordine”. Citise multe cărți în afară de dicționarul cu semnificația cuvintelor.