În politica românească seamăn cu steagul țării după revoluție. Am o gaură mare. Știu asta și nu mă bag. Nu vreau să comentez rezultatele și nici să plâng de mila celor ce nu au fost aleși. Nu-i fericesc nici pe cei care au avut mai multe voturi decât alții. Nu știu dacă aceste voturi le vor aduce fericirea pe care au visat-o.
Am găsit pe cineva care conjuga tare adevărat verbul „a vota”. Iată cum sună această conjugare contemporană.
Eu votez
Tu câștigi
El(ea) pierde
Noi ne nenorocim
Voi vă îmbogățiți
Ei (ele) intră în șomaj.
Votul liber este expresia democrației în acțiune. Și suntem liberi să ne alegem singuri dictatorii, hoții, mincinoșii… într-un cuvânt: politicienii. Acum că i-am ales urmează să ne trezim din beția campaniilor electorale, din visele utopice, din euforia libertății în acțiune. Ca după beție mulți o să ne ținem de cap… de durere și de rușine de ceea ce am făcut, de amețeala cotidianului în care am plonjat. Vom încerca de acum încolo să vedem la ce persoană vom conjuga verbul cu pricina.
paşi spre lumină 
O paralela „all over again” precum in viata ,in familiile si in bisericile celor ce pretind ca-l au in fruntea lor pe Hristos- Mantuitorul !. Se vor lovi ,rupe si sparge in neputinta lor ori vor aluneca buimaci si ametiti de mediul corupt „de Centru” spre specula si profit. Si asta pentru faptul ca sunt si raman egoisti,orbi, neinduplecati si despartiti de El !. Iar profetia cea mai valabila ,rostita de Isus-Adevarul la despartire , se adevereste continuu : ” despartiti de Mine ,nu veti putea face nimic !”.