Moise

Moise a fost omul lui Dumnezeu, aflat în voia lui Dumnezeu, în locul ales de Dumnezeu și la timpul decis de Dumnezeu.

Primii 40 de ani din viața sa, Moise a crezut că este cineva: fiul fiicei lui faraon, general egiptean, un posibil urmaș la tron, un potențial eliberator al poporului său…

Următorii 40 de ani Moise a aflat că nu este nimic. Uneori lui Dumnezeu îi trebuie tot atâția ani ca să ne învețe că suntem un nimeni, câți ani ne-au trebuit să învățăm că suntem cineva.
Ultimii 40 de ani, Moise a văzut ce poate face Dumnezeu cu un om care nu este nimic.

3 gânduri despre “Moise

  1. Dragă frate Petru,

    Într-adevăr există o asemenea învăţătură, am mai auzit-o, că Moise s-a crezut cineva, şi ca rezultat a trebuit să fugă, şi să aştepte patruzeci de ani. Chiar faceţi referire la timp, o puneţi în balanţă, trăgând concluzia: „Uneori lui Dumnezeu îi trebuie tot atâția ani ca să ne învețe că suntem un nimeni, câți ani ne-au trebuit să învățăm că suntem cineva.”
    Vă invit, atât pe Dvs. cât şi pe oricine citeşte aceste rânduri, să facem o analiză dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Am această dorinţă nu ca să vă contrazic, sau pe cei care au aceaşi vedere, ci de dragul dreptăţii. Pentru că El este drept, şi curat.
    Avraam a fost socotit neprihănit încă înainte de tăierea lui împrejur. Acest lucru prin credinţă. Dacă Moise a fost tăiat împrejur în casa tatălui său, înainte de lepădarea lui, nu este un motiv ca să credem, că era pricina neprihănirii lui. El a ajuns neprihănit nu pentru că i s-a propovăduit credinţa în Dumnezeu. Din pruncie a avut parte de învăţături străine, nu după voia lui Dumnezeu, în casa lui Faraon. Numai Dumnezeu este acela care i-a vorbit prin Duhul Sfânt personal, şi i-a modelat inima. La fel putem spune: doar Duhul Domnului ne poate arăta adevărul şi în această privinţă. Să ascultăm cu urechile deschise.
    A sosit o zi, şi Dumnezeu ne vorbeşte despre două. O zi în care iese şi vede pe unul din fraţii lui suferind. Omoară egipteanul.
    Prima întrebare: lucrează Dumnezeu cu ucigaşii, sau îi plac cei asemeni lui Cain?
    Ştefan, plin de Duhul Sfânt, exclama în faţa soborului: „Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin mâna lui le va da izbăvirea; dar n-au priceput.”
    A doua zi caută din nou dreptatea, de data aceasta într-o neînţelegere dintre doi fraţi de-ai lui. „DAR CEL CE NEDREPTĂŢEA pe aproapele său, l-a îmbrâncit, şi i-a zis: Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi?”
    A doua întrebare: De ce l-a numit Duhul lui Dumnezeu pe unul dintre fraţi NEDREPT?
    A treia întrabare: Dacă Moise era contra nedreptăţii, lucru osândit de Dumnezeu, nu Duhul Sfânt lucra prin el?
    Trebuie să înţelegem faptele lui Moise, săvârşite în cele două zile. Să dăm răspuns la cele trei întrebări. Nu vom putea înţelege numai dacă privim în trecut, la cele întâmplate, cu o inimă dreaptă în Hristos, nepărtinitoare, care nu se uită la faţa omului.
    Uciderea egipteanului a avut loc într-o vreme istorică când oamenilor nu le era dată o lege de la Dumnezeu, ca să o păzească. Într-un cuvânt: nu exista porunca să nu ucizi. Mai târziu, prin Legea dată la Sinai, a venit o asemenea poruncă, pentru o vreme bine definită, care a ţinut până la Ioan Botezătorul. Îmi permit să vorbesc în felul acesta, deoarece tot prin Lege era poruncit: ochi pentru ochi.
    Dumnezeu face o deosebire între Cain, care şi-a ucis fratele din pizmă, şi Moise care a ucis pentru dreptate. CEL NEDREPT l-a folosit ca un şantaj. Iată motivul pentru care trebuia să fugă. Motivul plecării nu era cum se spune eşecul în urma încrederii în sine. Dimpotrivă, el era puternic în cuvinte şi în fapte, învăţase chiar şi înţelepciunea egiptenilor, şi le biruia prin credinţă, ca nişte lucruri deşarte. Aşa privea şi la toată bogăţia ce o înconjura. Duhul Sfânt este martor. La fel a suferit ca şi Iosif sau Iov, ca şi proorocii din vechime, ca Domnul nostru Isus Hristos. Aduceţi-vă aminte de toate înviniuirile NEDREPTE aduse Domnului. La fel a fost cu el. A fugit ca să-şi scape viaţa. Faptul că a încercat, să aducă la cunoştinţa fraţilor săi, lucrarea lui Dumnezeu din inima lui, nu este un motiv să-l judecăm ca pe un om care s-a pripit să împlinească planul lui Dumnezeu prin forţe omeneşti. Să nu judecăm, ca să nu fim judecaţi. Să nu judecăm unde nu judecă Domnul. SĂ JUDECĂM DUHOVNICEŞTE.
    El nu era ca şi Cain, era sfânt înaintea Lui, urmărea dreptatea, era interesat de ea, motiv pentru care s-a şi apropiat de rugul care nu se mistuia. De aceea i-a vorbit îngerul lui Dumnezeu, şi a zis: „Moise! Moise!”. Înfăţişarea lui înaintea Domnului s-a făcut prin credinţă (iată neprihănirea lui), şi motivul pentru care Dumnezeu era gata să se folosească de el. Ezitarea lui, care se poate interpreta, dar eronat, ca şi retragerea în cochilie al celui care a eşuat în urma eforturilor prin forţe proprii, de a împlini planul lui Dumnezeu, poate avea şi un alt înţeles. Poate, şi accentuez acest POATE, neavând o descoperire de la Domnul în această privinţă, dar mult mai plauzibilă decât cele prezentate de Dvs., şi chiar de alţii, cum am scris mai sus, că am auzit, ERA SĂTUL DE PĂCAT. Era un om rănit, ca cel care a vrut binele, nu a fost înţeles, şi a trebuit să fugă din preajma fraţilor săi. Nu ştia Dumnezeu toată nedreptatea ce i s-a făcut în Egipt, de către fratele său? Ştia foarte bine. Totuşi, îi zice: „Acum, VINO, Eu te voi trimite la Faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”
    Ne place foarte mult acest VINO, de câte ori se propovăduieşte din acest cuvânt, DAR SĂ NU NE PRIVEASCĂ DUMNEZEU CA PE NIŞTE EPAVE. El, Moise, nu era o epavă. Era arma ascunsă al lui Dumnezeu, ca un arc al dreptăţii, pus deoparte pentru vremea bătăliei. Prin el a luptat împotriva dumnezeilor Egiptului, a lui faraon şi oştirii lui, şi a fost biruitor. Copiii lui Israel au cântat în ziua aceea, lângă Marea Roşie: „Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.” Acest DOMN, CEl ce este, să ţină cont de rănile noastre când ne trimite într-o lucrare, dar să nu ţină cont de cele ale lui Moise. Nu înseamnă acest lucru NEDREPTATE?
    Biruinţa este al Domnului, El ne-a chemat din Egipt, din Babilon, ca şi pe Moise. Eram plini de răni, dar El s-a plecat către noi, ca să ne vindece, şi să ne de-a o chemare sfântă, care nu este numai spre slava Lui (nimeni să nu mă înţeleagă greşit), ci şi spre folosul fraţilor, şi al celor din lume, cari încă mai sunt morţi în păcatele lor, şi nu au avut parte de mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Privind lucrurile din acest unghi, plăcut lui Dumnezeu, înţelegem prin credinţă nedreptatea ce i s-a făcut în Egipt, şi motivul real al fugii lui.
    Şi închei cu mărturia Duhului Sfânt, care nu minte nici o dată: „Moise a învăţat toată înţelepciunea Egiptenilor, şi ERA PUTERNIC în cuvinte şi în fapte. El avea patruzeci de ani, când I-A VENIT ÚN INIMĂ DORINŢA SĂ CERCETEZE PE FRAŢII SĂI, pe fiii lui Israel.”
    Dumnezeu să ne ajute să fim nişte cercetaşi după chipul lui Hristos, şi vom fi mai mult ca biruitori.
    Dumnezeu să vă binecuvinteze.

    Iosif Baciu
    http://www.biruitorul.ro

  2. Marius C.

    Draga frate Iosif Baciu,

    1. Ati scris mult prea mult pentru a trezi interes la citit (sper sa nu va suparati pt modul direct)

    2.Afirmatiile fratelui Lascau NU reprezinta un STUDIU TEOLOGIC asupra vietii lui Moise,sau asupra „castigarii neprihanirii”

    3.Dumneavoastra nu faceti diferenta dintre Vechiul Legamant si Noul Legamant, argumentele aduse de dumneavoastra sunt incomplete si mai ales irelevante din punct de vedere teologic.Dece spun aceasta?Pentru ca NU putem lua exemplele din VT si sa le tratam motamo prin prisma CRUCII,respectiv a noului Legamant,cum defapt reiese din comentariul dumneavoastra.
    Sa nu uitam ca Dumnezeu este Acela care le-a comandat israelitilor sa EXTERMINE popoare intregi,unul dupa altul,barbati femei copii animale…(exemple sunt puhoi in VT:).

    Cu deplin respect va recomand studierea indeaproape a semnificatiei crucii,a jertfei lui Isus,si inedit diferentele cat si similaritatile dintre legamantul Vechi si cel Nou.

    (nu intentionez sa justific pe nimeni deoarece nu cunosc pe nimeni de pe acest site, intamplator am „clikuit” pe-aici 🙂

    fiti binecuvantati…

    1. Dragă Marius,

      N-am ajuns încă desăvârşit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc pe Hristos, pentru că şi eu am fost apucat de El. Am şi eu greşelile mele. Dar de data aceasta critica chiar nu s-a potrivit. Dacă vei analiza cuvintele mele vei vedea temeinicia lor.
      Oricum, apreciez mai mult critica, chiar dacă nu se potriveşte, şi mult mai mult dacă se potriveşte, decât cuvintele frumoase spuse cu gând rău.
      Domnul să te ajute în înţelegerea adâncimilor Duhului Sfânt. Fii binecuvântat.
      Cu dragoste în Hristos.

      Iosif Baciu

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s