E o mare naivitate să crezi că mulțumirea americanului din ziua de Thanksgiving ține mult. Ține până a doua zi. Până la Vinerea neagră.
Cozile de kilometri formate de seara, parcările cu corturi și saci de dormit, așteaptă deschiderea marilor magazine. Apoi urmează asedierea rafturilor și galatarelor. Politețea și manierele rămân la ușă. Ele n-au ce căuta într-o lumea aflată în iureșul căpătuielii cu câteva jucării în plus. Parcă cel ce moare cu mai multe jucării e cel mai împlinit? Așa să fie oare?
Cel puțin i-au pus un nume pe merit. Vinerea neagră. Neagră este ziua când demonstrăm că suntem niște ființe mereu nemulțumite de ceea ce avem. Joi mulțumim lui Dumnezeu pentru ceea ce avem și a doua zi alergăm să mai cumpărăm. Chiar că e neagră o astfel de zi!
Ca s-o mai îndulcim, probabil că unii cumpără ca să poată mulțumi lui Dumnezeu mai mult, anul viitor de Thanksgiving.
paşi spre lumină 