Din moarte la viață

„Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, și crede în Cel ce M-a trimis, are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5:24).

Obișnuiam să citesc aceste cuvinte la înmormântare. Atunci, când conduceam pe ultimul drum din lumea aceasta pe unul dintre frați, găsisem că aceste cuvinte ofereau multă mângâiere familiei celui plecat, pentru că ele întăreau convingerea noastră a tuturora, că cel plecat dintre noi a ascultat Cuvântul lui Christos, în sensul că l-a urmat toată viața, și apoi a crezut în Tatăl care L-a trimis pe Domnul Isus în lumea noastră. El trecea acum din moarte la viață veșnică, și nu mai mergea la judecată.

Dacă avem îndoilei cu privire la doctrina catolicilor în ceea ce privește purgatoriul, atunci una din ele este hrănită și de versetul acesta.

Nu știm prea multe detalii ale vieții de dincolo de porțile morții. Unde, și cum va fi, sunt lucruri care aparțin lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne asigură însă că putem face ceva acum și aici în legătură cu locul sau starea de dincolo. Putem să ascultăm cuvintele Domnului Isus. Ascultare și nu numai auzire. Ascultarea care împlinește, care trăiește, care experimentează. Ascultarea în credința în Cel ce L-a trimis pe El, în Tatăl, Dumnezeul atotputernic, Creatorul universului.

Viața trăită conform cuvintelor lui Christos și prin credința în Dumnezeu, nu mai are nevoie de judecată. Putem reconcilia aceste cuvinte cu afirmațiile Scripturii, că fiecare din noi va trebui să ne prezentăm în fața scaunului de judecată a lui Dumnezeu. Cu siguranță. Dar dacă am ascultat cuvintele Domnului și am crezut în Tatăl ne vom prezenta pentru a ne primi răsplătirile.

Credința și ascultarea ne trec din moarte la viață.

Mă gândesc în dimineața aceasta, când ploaia de azi noapte a lăsat binecuvântarea răcorii sale peste pădurea cu frunze fragede, la ziua glorioasă când voi bate la rândul meu la porțile veșniciei. E atâta noastalgie și durere în acest gând dacă-i fixez punctul de referință aici, între acești stejari ce-mi vor supraviețui, de aici dintre florile pădurii care vor răsări și-n primăvara viitoare. Privit însă din perspectiva veșniciei, nu va fi decât o călătorie dincolo de poarta reavănă și grea a gropii, într-o lume a bucuriei pure, în prezența Celui ce l-am ascultat și iubit, spre marea și glorioasa întâlnire cu El și toți cei dragi înainte mergători. Și aceasta este fericita mea nădejde.

J. B. Philips a descris existența noastră în această lume ca viața unor scafandri care lucrează la mari adâncimi: „Apa nu este elementul nostru, dar eliberarea scufundătorului va veni curând, cu aerul proaspăt și lumina zilei, cu zâmbetul celor dragi și cunoscuți. Imaginea aceasta săracă nu poate descrie pe deplin bucuria de nedescris spre care vom irumpe din această închisoare, spre satisfacția plină de iubire a adevăratului nostru cămin”.

Seneca (Epistolae ad Lucilium) vede moartea ca o naștere. „Așa cum pântecul mamei ne ține nouă luni, pregătindu-ne, nu pentru acest pântec ci pentru viață, la fel și noi ne pregătim pentru adevărata viață… De aceea așteaptă fără teamă ceasul acela – ultimul ceas al trupului, dar nu și al sufletului. Ziua aceea, de care ți-e frică ca de un sfârșit al tuturor lucrurilor, nu este altceva decât ziua ta de naștere în eternitate.”

Un turist american l-a vizitat pe faimosul rabin de origine poloneză, Hofetz Chaim. A fost foarte mirat de simpla încăpare în care trăia rabinul, o odaie destul de mică, plină de cărți, o mică masă și o laviță de lemn care-i slujea de scaun și pat. L-a întrebat pe rabin: „Unde vă este mobila?”
„Dar unde este mobila dumneatale? a întrebat la rândul lui rabinul.
„Păi, eu sunt doar turist. Sunt doar un trecător pe aici…”
„Și eu, la fel!” a răspuns zâmbind rabinul.
Suntem cu toții trecători prin viață. Călători spre viața cealaltă. Spre veșnicie.

C. S. Lewis a spus: „Citind istoria vei descoperi că acei creștini care au făcut cele mai multe lucruri în lumea aceasta s-au gândit cel mai mult la lumea cealaltă”.

Ca să avem viață veșnică și să nu mergem la judecată, trebuie să ascultăn Cuvintele Domnuluui și să credem în Dumnezeu Tatăl care L-a trimis pe Isus în lumea noastră. Tot mai des suntem informați de cifrele sondajelor de opinie ale americanilor care sunt tare credincioși în viața de dincolo, în îngeri și reîncarnare. Condiția vieții veșnice nu este credința în viața de dincolo, ci credința în dătătorul acestei vieți, nu în eternitate ci în Mântuitorul nostru Isus Christos și în Cel ce L-a trimis.

Eternitatea este Isus Christos.