De ce e așa de greu să ne rugăm? (3)

Un al treilea motiv pentru care rugăciunea este atât de dificilă, este că ea pare să nu aibă nimic de a face cu rezultatele reale.

Cred din toată inima în răspunsul la rugăciune. Dar fiecare din noi avem suficientă experiență să ne dăm sema că răspunsurile la rugăciune nu vin în forma și mai ales la timpul dorit de noi. M-am rugat mult înaintea unor predici și au ieșit rău. Nu m-am rugat înaintea unora și au fost deosebit de bune. M-am rugat pentru vindecarea unor boli și am avut sentimente puternice și am fost încredințat că vindecarea va veni, și n-a venit. M-am rugat obișnuit, lipsit de sentimente edecvate și miracolul a avut loc. Uneori am avut și eu impresia ca fratele acela care mi-a spus într-o zi că s-a convins că Dumnezeu ascultă și rugăciunile îndoielnice: „M-am rugat să vină soacra din România la noi în vizită, și a venit”.

Binecuvântările nu sunt proporționale cu investiția de rugăciune.

Societatea nostră este organizată rațional. Pui o scrisoare în cutia poștală și ea ajunge la destinația de pe plic. Comanzi o cămașă dintr-un catalog și ea vine la culoarea și numărul specificat. Suntem obișnuiți cu rezultate întocmai aranjamentelor inițiale, cu respectarea termenilor contractuali. Rugăciunea poate fi deosebit de descurajantă pentru mulți dintre noi. Cum am putea prevedea rezultatele, dacă nu putem adesea trecem la acțiuni personale pentru obținerea lor.

Un pastor se ruga lui Dumnezeu pentru un club de noapte care se deschisese lângă biserica pe care o păstorea. Zgomot mare, lume suspectă, droguri, prostituție, și bande de tineri roiau în jurul acestui local de pierdiție. Văzându-i frustrările, femeia care făcea curățenie la biserică, i-a cerut permisiunea să se roage și ea pentru această cauză. A doua zi, din club nu mai rămăsese decât un morman de cenușă și tăciuni. Mirat, a lăudat credința extraordinară a acestei femei. „Frate pastor, a spus femeia, credința fără fapte e moartă!” Asemenea acestei femei, trecem și noi la acțiuni prin care „să-L ajutăm puțin” pe Dumnezeu în împlinirea voii noastre.

Am ajus acum să înțeleg că de fapt rugăciunea nu este legată direct de rezultatele pe care le aștept sau le cer. Am avut nenumărate ocazii să constat cât de periculoase îmi erau lucrurile pe care le-am cerut lui Dumnezeu. Am învățat că rugăciunea trebuie să fie mai degrabă alinierea voinței mele la voia Divină, decât să-I cer ca El să se alinieze dorințelor mele. Henry Nouwen a spus: „Rugăciunea este o convertire radicală  a tuturor procelor noastre mentale deoarece prin rugăciune ne îndepărtăm de noi înșine, de îngrijorări, de preocupări, de atogratificări – și redirecționează tot ce noi recunoaștem ca al nostru spre Dumnezeu în simpla încredere că prin dragostea Sa totul va fi reînoit” (Clowning in Rome – Garden City, NY. : Image 1979, p. 73)

Rugăciunea Domnului  din Ghetsimani este un astfel de exemplu de rugăciune centrată în scopul Tatălui.

De fiecare dată când mă rog cu un rezultat în minte, când vreau să controleze oameni, evenimente, mă trezesc dictându-I lui Dumnezeu termenii mei și voia mea. Voi începe să văd oamenii și evenimentele prin prizma unor lentile omemești, și rugăciunea mea este atât de diferită de ceea ce a spus Thomas Kelly: „Tată, fă-mă să văd lumea prin ochii cerului”.

Rugăciunea trebuie să fie un timp de conectare la voia divină și la acceptarea prin credință a deciziilor divine. Marii oameni ai rugăciunii au fost de aceea mai degrabă oameni care au știut voia lui Dumnezeu mai degrabă decât au convins pe Dumnezeu să facă voia lor. Minunile făcute de Dumnezeu prin ei au fost manifestarea acestei voi divine despre care ei știau. Domnul S-a rugat la mormântul lui Lazăr o astfel de rugăciune. A mulțumit Tatălui care întotdeauna L-a ascultat. El afirma doar decizia divină pe care o cunoștea deja. Rugăciunea cu rezultate este aceea care se ancorează în voia divină, cunoaște planul lui Dumnezeu, întocmit înaintea ca începutul să înceapă să înceapă.

Ca uncenicii Domnului, avem din nou nevoie ca El să ne învețe să ne rugăm.