Acum să spun despre biserica Baptistă pe care am contruit-o și pe care comuniștii au demolat-o până în temelii.
Vechea biserică era foarte slabă, era crăpată și ca să nu se prăbușească am împroptit-o cu grinzi mari de lemn.
După război am hotărât ca să contruim o nouă biserică. Mie mi-a revenit sarcina să mă interesez de procurarea pietrei pentru fundație. Asta era cu un an înainte de a construi. Am organizat scoaterea pietrei de pe dealul Sebișului, unde am făcut o carieră. Era piatră care se putea scoate fără împușcături, doar cu târnacopul. Frații care nu aveau mijloace de transport lucrau la scos de piatră. După scoaterea pietrei am organizat transportul ei de la carieră. Transportul s-a făcut cu căruțele fraților, fără ca să fie plătit nimeni.
S-a hotărât demolarea bisericii vechi, unde am participat toți membri. S-a început cu un elan foarte mare, cu tineri, cu bătrâni eram cu toții la lucru încontinuu. Se lucra cântând.
S-au dus frații să vadă adunarea de la Tulca, din județul Bihor, ca să o ia de model. Au fost deacord ca să facă același model și au angajat maistru de la Tulca, omul care a construit acea adunare. Meșterii de la Tulca au venit și s-a început lucrarea la noua noastră adunare.
Țin minte că înainte de a începe lucrul, un frate bătrân cu numele Lazăr Teodor, a întrebat pe conducătorul de adunare, care era Covaci Moise, în auzul tuturor: „Noi ne apucăm la lucru, dar voi aveți toate documentele pregătite?” Și el a răspuns că „toate ușile mi se deschid” și a arătat buzunarul dinăuntru, spunând că toate sunt aprobate, dar nimănui nu ne-a venit în minte ca să cerem să ne arate documentele aprobate.