Traian Ștrengar, Petru Tivadar – supravegheatorul Filialei Oradea, MIhai Chiș – casierul Filialei, și Ionel Pop – secretarul Filialei, în curtea Bisericii Nr. 1 unde își avea sediul și Filiala.
Anii de dinaintea plecării lui Petru Tivadar în America au fost însă marcaţi şi de eforturile autorităţilor comuniste de a decapita mişcarea penticostală şi a-i înlocui liderii cu oamenii sistemului. Judeţul Bihor a cunoscut o serie de oameni ai lui Dumnezeu deosebiţi, înzestraţi cu darurile Duhului Sfânt care au fost folosiţi de Domnul în mod extraordinar. Este suficient să-i menţionăm pe Pavel Ciuciu, Mihai Şorhenţ, Ionel Pop. Ionel Pop a fost un fel de Ţunea al Bihorului, un credincios deosebit de talentat şi cu o chemare specială pentru evanghelizare şi rugăciune. El este unul dintre iniţiatorii nopţilor de veghe care au început să fie organizate în Bihor, Cluj, Turda etc.
Ionel Pop era foarte apreciat de fraţi atât pentru modul pasionat în care predica Evanghelia, pentru râvna lui pentru rugăciune şi experienţe spirituale, dar şi pentru vocea sa specială cu care cânta cântările Domnului. Pentru o vreme a slujit ca secretar al Filialei Bihor. Activitatea lui bogată în evanghelizări şi nopţi de rugăciune a supărat foarte rău Securitatea și conducerea Cultului.
Împreună cu Mihai Chiş, care era casierul Filialei, Ioan Pop (sau Pop Ionel, cum îl cunoşteau fraţii) au făcut multă milostenie şi ajutoare fraţilor săraci. Din nefericire evidenţele lor contabile n-au fost dintre cele mai bune. Au fost acuzaţi de fraude şi băgaţi la închisoare cu cooperarea conducerii Cultului Penticostal. Conducerea Filialei a fost preluată de omul sistemului, Ioan Berar, despre care nu e nevoie să aduc documente suplimentare, ele au fost prezentate de către Vasilică Croitoru în cartea sa: „Răscumpărarea memoriei”.
Închisoarea a fost o experienţă dramatică pentru Ionel Pop. Zdrobit şi marginalizat de fraţii dezinformaţi asupra adevărului arestării şi încarcerării sale a devenit încă o victimă a sistemului comunist care decapita sistematic mişcarea penticostală de liderii ei de influenţă.
paşi spre lumină 
@ „au făcut multă milostenie şi ajutoare fraţilor săraci. Din nefericire evidenţele lor contabile n-au fost dintre cele mai bune.”
Frate Lascău,
Am cunoscut un caz, pe când eram adolescent, unde casierul unei comunităţi penticostale înregistra la colectă (duminică de duminică) suma de 1 leu, în registrul de casă. Prin 1968 s-a cerut o verificare şi transferare a casieriei la un alt frate. Cei care au fost „milostiviţi şi ajutoraţi” l-au sfătuit pe fratele casier să distrugă toate evidenţele cu înregistrarea colectelor duminicale, şi aşa s-a făcut. Când a venit supravegeatorul Filialei Oradea (Ioan Berar) nu mai era ce verifica. Fratelui casier nu i s-a întâmplat nimic, afară de eliberarea din funcţia de casier şi durerea sufletească pricinuită de această schimbare, pe parcursul anilor pe care i-a mai trăit.
Reblogged this on Trezire si Restaurare.