Urmărind acest scurt metraj românesc, m-au dat lacrimile la tragedia sutelor de mii de copii din România care își au părinții plecați la lucru prin Europa.
Să nu-i uităm în rugăciunile noastre la acest Crăciun!
2 gânduri despre „Calea Dunării – O cale a lacrimilor”
Trist ,dar ei mai au o speranta sa-si revada parintii – la mine aceasta speranta de a mai vedea pe tatal meu ,a murit cind aveam doar 6 ani –comunisti au intemnitat ,batut,torturat si omorit oameni nevinovati–vinovati ? –pentru ca nu sa-u lasat de credinta in Isus Christos. Se pare ca, indiferent de catre cine e condusa societatea , dramele sociale continua sa domine ,dar sub alta forna. Blessing for all , in 2015
Trist ,dar ei mai au o speranta sa-si revada parintii – la mine aceasta speranta de a mai vedea pe tatal meu ,a murit cind aveam doar 6 ani –comunisti au intemnitat ,batut,torturat si omorit oameni nevinovati–vinovati ? –pentru ca nu sa-u lasat de credinta in Isus Christos. Se pare ca, indiferent de catre cine e condusa societatea , dramele sociale continua sa domine ,dar sub alta forna. Blessing for all , in 2015
Reblogged this on ANA TATAR ANDRAS.