Față în față cu eroarea doctrinară

Împărtășind cu unul din prietenii mei conținutul acestui material, a fost puțin speriat aflând că va fi ceva ‘‘împotriva’‘ fenomenului cunoscut azi ca ‘‘Toronto Blessing’‘, și m-a sfătuit s-o fac cu dragoste, să scriu cu multă dragoste.

În primul rând am datoria să iubesc oamenii. Eu cred că ei sunt atât de prețioși în ochii lui Dumnezeu, încât Isus Christos a venit să moară pentru noi toți. Valoarea noastră umană ne-o dă în primul rând apartenența la rasa umană creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și apoi din actul mântuirii noastre prin sângele prețios al Domnului și Mântuitorului nostru Isus Christos. Iubirea de oameni nu înseamnă iubirea ideilor lor, care de cele mai multe ori, nu sunt numai ale lor.

Râmân însă o serie de întrebări care nu se poate să nu tulbure. Cum ar trebui să răspundem celor care învață erori teologice? Este drept să-i criticăm? Dacă îi putem critica, atunci pe ce baze?

În Marcu 9 ni se spune că ucenicii Domnului Isus au întâlnit pe cineva care scotea demoni în Numele lui Isus și nu era din grupul celor apropiați Domnului. Au încercat să-l oprească, după care au venit la Domnul și I-au povestit incidentul. ‘‘Nu-l opriți, a spus Isus, căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, și să Mă poată grăi de rău după aceea. Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi’‘ (Marcu 9:39, 40). Domnul Isus i-a mustrat pe ucenici pentru atitudinea lor sectară și îngustă. Nu era apărătorul unei toleranțe totale față de doctrinele false, ci insista ca urmașii Săi să nu se aștepte ca toată lumea să poarte aceeași etichetă, sau să aparțină aceluiași grup pentru a fi de partea lor. Textul ne învață să acceptăm pe toți cei care lucrează pentru Domnul într-un mod diferit de noi, sau folosesc metode neconvenționale, care nu seamănă cu ale noastre. Nu trebuie să-i cenzurăm numai pentru simplu fapt că ei nu sunt dintre ‘‘ai noștri’‘, din confesiunea mea, sau din biserica noastră. Important este că nu sunt împotriva Domnului și lucrării Sale.

Cu toate acestea, la polul celălalt se află pasaje în care suntem îndemnați să condamnăm învățăturile false, cu tărie: ‘‘Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Christos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Christos. Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!’‘ (Galateni 1:6-8).

Paleta este uriașă. De la toleranță și acceptarea celor care lucrează cu metode diferite de noi, și nu cu o învățătură diferită de cea a Scripturii, și până la cei care aduc o altă evanghelie spre pierzarea lor, pe care Pavel îi condamnă veșnic (anatema!). Trebuie să identificăm în primul rând cu ce fel de ‘‘diferență’‘ avem de-a face. De multe ori manifestăm toleranță față de o altă Evanghelie, și suntem necruțători de fratele care este diferit în metode, chiar dacă împărtășește același crez.

Luând atitudine față de credința falsă, suntem în pericol să fin dezagreabili când dezagreem cu apologeții ei. Putem să folosim recuzita celor de la Toronto Blessing care ne judecă folosind următoarea terminologie: ‘‘scribi și farisei’‘, ‘‘religioși furioși’‘, ‘‘atacatori și persecutori’‘, ‘‘încălcători de scripturi’‘, ‘‘posedați de atitudini neevlavioase’‘, ‘‘făcători de comentarii răutăcioase’‘, ‘‘mincinoși, înșelători’‘, ‘‘pârâșii fraților’‘, ‘‘distrugători de biserici’‘, ‘‘mândri, geloși, fricoși’‘, ‘‘ignoranți’‘; epitete pe care le puteți citi din abundență în The Toronto Blessing Scrolls, sau le puteți auzi din predicile celor de la Vineyard sau cei implicați în mișcarea râsului.

Lucrul care mă îngrijorează, este că în apărarea mișcării Toronto Blessing se folosește Numele Domnului, prin pretenții de prorocii, care condamnă și amenință pe toți cei care nu cred și nu acceptă cele ce se petrec în bisericile care au îmbrățișat mișcarea râsului. Iată o astfel de profeție, difuzată pe rețeaua internet-ului de către Teresa Seputis, (Teresa Seputis, Intenet: teresa@pharaoh.sphinx.com), care sună astfel:

‘‘Nu te teme, pentru aceasta este ceea ce fac eu. Am să vin cu o sabie. Va fi diviziune în biserica Mea, pentru că am să-mi zidesc Biserica Mea pe stâncă, și stânca este Fiul Meu Isus Christos. Am să-i despart pe toți aceia care nu sunt zidiți pe stâncă și am să-i împing pe nisip. Am să vin cu sabia și am să îndepărtez tot ceea ce blochează mintea, voința, intelectul. Biserica Mea va fi zidită pe stânca Fiului Meu și nimic n-o va birui. Cei care nu sunt zidiți pe stâncă vor cădea pe stâncă și vor fi curățiți și tăiați. Impuritățile vor fi îndepărtate – nu voi mai tolera păcatul în Biserica Mea. Îmi voi purifica biserica în timp cei ei vor cădea pe stânca Fiului Meu. Dar acei care nu vor veni la stâncă vor fi zdrobiți de stâncă. Vor fi acei care poartă numele Meu și care încearcă să se ridice împotriva stâncii. Ei vor cădea cu siguranță și vor fi aruncați pe nisip. Lucrarea Mea va fi dusă la îndeplinire. Îmi voi zidi Biserica Mea pe stânca Isus Christos, Fiul Meu.’‘

Când adevărul nu se poate impune decât prin forța amenințărilor, el este mai periculos decât o minciună.