DILEMA

Pe ulița satului, o tânără fată pășește cu capul plecat. Poverile sufletului atârnau greu. Lacrimi mari se zbăteau în zăgazul ochilor ei frumoși. Iubea și era iubită cu ardoare de un tânăr frumos la trup și suflet. Urma să-l întâlnească din nou. În pântecul ei, însă, se zbătea o viață necunoscută lui. Oare cum va primi vestea?

         Din pricina rodului pântecului ei putea să piardă totul, probabil unica ei șansă de a fi fericită cu alesul inimii sale. Să-i spună sau nu? Tăcerea ei n-ar face decât să prelungească agonia. Copilul se va naște oricum. Tic-tacul acestui ceasornic număra invers orele, zilele, săptămânile și lunile până când adevărul va răzbi la suprafață. Nu era altă soluție. Ba mai era una… Puțină suferință și totul s-ar fi terminat cu bine.

         Ce ar fi totușI să ceară un sfat de la o clinică de ”planificarea familiei”? În definitiv ”era dreptul ei să facă ce vrea cu trupul ei” așa cum se vehiculează atât de mult mai ales de mișcarea feministă. Apoi, să aduci pe lume un copil ”din flori”? Ce o să mai zică lumea? Ce bătaie de joc! Cum să înfrunți privirile viclene și batjocoritoare?

         Să nu mai spunem că era săracă, așa cum poate fi o fată de mic meseriaș. Cu ce o să îngrijească copilul?  Nu zice oare Iov, de câteva ori în suferințe, că ar fi fost mai bine să nu se nască? Nu și-a dorit oare Ieremia să fi murit în pântecul mamei sale?

         Da, avortul ar fi rezolvat dintr-o dată totul. Apoi nu și-ar pierde și iubitul inimii sale și șansa ei de a întemeia o familie fericită! Argumentele continuau în mintea acestei fecioare însărcinate.

         În urmă a biruit însă lumina și iubirea.        

Și Maria nu L-a avortat pe Mesia.