Îmbătați cu apă sfințită

„Dar, dacă ar veni un om cu vânt și minciuni și ar zice: Îți voi proroci despre vin și despre băuturi tari!, acela ar fi un proroc pentru poporul acesta.” (Mica 2:11).

Citind, acultând și vizionând predicile, îndemnurile și încurajările pastorilor și preoților români în această perioadă de pandemie a virusului Covid 19, sunt tot mai consternat de ofertele de apă sfințită pe care le prezintă poporului speriat și izolat în casele lor. În primul rând ne asigură că pandemia nu este de la Dumnezeu, ei fiind siguri de acest adevăr primit, se pare, printr-un telefon roșu, pe care-l au ei cu PreaÎnaltul. Cu aceasta ne spun că nu e vorba de o pedeapsă divină, ci mai degrabă, e un accident, un rău aleatoriu care s-a abătut asupra planetei noastre. Nu au curajul nici să spună că e de la diavolul, pentru că atunci Îl transformă pe Dumnezeu într-un spectator neputincios la drama umanității create de El.

Departe de mine gândul să mă iau la harță cu vreunul din ei, cu toate că îmi vine să reacționez la acuzația că aș fi un profet post eveniment. Nu sunt nici profet și nici nu vorbesc doar post eveniment. Cei care mi-au ascultat predicile, sau mi-au citit cartea: „La poarta Sodomei”, ar putea să depună mărturie că am avertizat mereu de o nuia divină care va veni.

Daniel a fost un profet, chiar dacă a vorbit post eveniment când și-a asumat păcatele neamului lui și s-a pocăit pentru el. A fi profet nu înseamnă doar să prezici cele ce se vor întâmpla, ci și să înțelegi vremurile în care trăiești și să oferi soluția lui Dumnezeu pentru situația de criză.

De la începutul anului am recitit cărțile profeților biblici. Mesajele lor au condamnat mereu trei genuri de păcate ale poporului Israel. În primul rând idolatria, trădarea lui Iehova pentru zeitățile Canaanului și ale neamurilor înconjurătoare. În al doilea rând, păcate privind moralitatea personală, de cele mai multe ori stimulate de închinarea idolatră. Curvia, preacurvia, sodomia și necurăția în general, au fost mereu și mereu condamnate de profeți. Un alt capitol al păcatelor nemului lui Israel a fost nedreptatea socială, exploatarea celui sărac, a străinului, nedreptățirea lucrătorului, avariția, goana după îmbogățire prin orice mijloc necinstit, apărarea răufăcătorului și condamnarea celui nevinovat, cântarul strâmb al relațiilor de orice fel, etc. Adăugați aici jaful, minciuna, înșelătoria, camăta nedreaptă, neglijarea orfanului și a văduvei și veți avea întregul tablou pentru care Dumnezeu, Tatăl nostru, al tuturor a devenit extrem de mânios. Nu și-a împletit El singur un bici, ci l-a folosit pe împăratul Babilonului sau pe cel al Asiriei, etc, ca instrumente ale pedepselor Sale. Uneori a poruncit unui virus.

Nu este oare normal să privim la acest stop, la frâna bruscă pusă de Dumnezeu planetei (că mai toate marile puteri și economii ale lumii s-au trezit cu nasul în iarbă), ca la un eveniment planetar orchestrat de un Dumnezeu mânios împotriva fărădelegilor noastre? Dacă nu L-am sfidat cu idolii, atunci L-am negat cu folozofiile noastre umaniste și ateiste. Este oare necesar să mai descriem decădarea morală a vremii noastre, despre care, se pune că Billy Graham ar fi spus, că dacă Dumnezeu n-o pedepsește va trebui să-Și ceară iertarea Sodomei și Gomorei?

Cât privește nedreptatea socială, materialismul, goana după profit, a dus la sărăcie și la moarte milioane de oameni în fiecare an din țările lumii a treia. Lipsa de hrană, de apă potabilă, de minimă îngrijire medicală a milioane de oameni se suprapujne peste opulența și bogăția profitorilor. Ca să ne satisfacă poftele mereu crescânde ale lumii noastre de consum, muncesc milioane de copii în condiții inumane, în noroaiele minelor de diamante și metale prețioase din Africa ca să avem noi telefoane mobile. Pentru poftele noastre muncesc pentru o plată de mizerie milioane de săraci. Corporații mamut și bănci supranaționale dictează politica lumii, provoacă războaie în diferite părți ale lumii, iar eu și tu, chiar dacă locuim într-o țară „prosperă” ca Statele Unite, suntem robii unui sistem financiar care îți ia ultima lescaie și-ți menține o dependență de el până la moarte. La acest capitol adăugați comerțul de carne vie, de copii, de organe, de droguri, de ce vreți să mai adăugați, și vom putea obține foarte ușor portretul unei lumi descendente din Cain care ucide; care își ucide copiii nenăscuți încă și care exploatează, care produce lacrimi și strigăte care se ridică până la Dumnezeu. Ei bine, un asemenea mecanism uriaș a primit o bâtă de fier în roțile ei. Scrâșnind din dinți, planeta a frânat din rostogolirea ei spre iad.

Este vremea adevărului rostit cu riscul pierderii comodității, sau chiar al vieții. Cred că acum este vremea ca preotul și pastorul să cheme țara la asumarea păcatelor neamului și la pocăință. Dacă n-o facem acum vom fi prorocul acela care profețește de băutura care ne place. Oferind apa sfințită a unor predicuțe dezinfectate din spatele unor măști sterile, nu suntem cu nimic de folos celor care au nevoie de adevărul care-i va face slobozi. Când nu ai Cuvânt, predici vânt. Îți dai aere. Faci zgomot.

Cui folosește o nouă beție cu apă sfințită?