BISERICA ÎN ASEDIU

Biserica în asediu, publicată în anul 1991, a apărut de la tipar în Ediția a 2, în Statele Unite. O avem disponibilă pentru doritori.

Cartea poate fi accesată și în format de eBook sau Kindle, pe Amazon, la adresa:

BISERICA ÎN ASEDIU

Cartea a fost publicată pentru prima dată în 1992. Luând ca exemplu asediul Samariei din 2 Împ. 6, 7, cartea face o analiză a asediului comunismului ateu asupra bisericii creștine. Lecția istoriei ne va scuti de suferințele altor asedii în viitor. Cartea are 230 de pagini. În prețul cărții sunt cuprinse și cheltuielile poștale în USA. Cititorii din alte state o pot cumpăra în format Kindle de pe Amazon.

$15.00

A trecut Crăciunul

A trecut Crăciunul. Ne întoarceam fiecare la ale noastre. Unii la cutia cu bicarbonat după prea multe afumături, cârnaț și jumări; alții, mai grav, la regimul alimentar de dinainte pe care l-am lăsat puțin deoparte pentru sărbători. Dar o să dăm noi jos kilogramele alcelea nenorocite, la anul viitor. Sau la anul și la mulți ani! Că doar dietele se încep întotdeauna în ianuarie, nu-i așa?

Ciobanii s-au întors la oile lor, magii la telescoapele lor, iar Maria și Iosif au emigrat în Egipt după Crăciun. Pentru că Irod s-a întors și el la ele lui. La crimele sale.

A trecut și Crăciunul acesta și cei mai mulți dintre noi am rămas aceiași. Neschimbați. Neafectați de nașterea Pruncului. Am venit, am văzut și am plecat. Tot așa cum am venit. Slujbele bisericilor nu ne-au afectat, concertele de colinde nici atât. Ne-au modificat puțin diametrul mesele copioase de sărbători. Băuturile au adăugat la mahmureala obișnuită și zarvă praznicului la oboseală. Balonați și livizi jurăm să bem doar moare de varză și apă de la robinet, că o să mâncăm doar pește apostolic și cartofi cu pijama. În rest, am rămas aceiași oameni nepăsători la minunea încarnării Dumnezeirii într-unul asemenea nouă.

Ne-a bătut bucuria la uși și ne-a cântat colindul la ferestrele nopții. Speranța ca o nouă stea ne-a strălucit pe bolți și o proaspătă bună vestire ne-au colidat îngerii în suflet.  Am refuzat bucuria cerului pentru bucuriile noastre, am preferat manelele lăutarilor în locul cântecului de îngeri. Și așa a trecut Crăciunul și am rămas ca un brad de după praznic, deposedat de darurile de ieri, abandonat de copiii care-l adorau, singur și aruncat în nămeți în așteptarea mașinii salubrității.

După ce L-au văzut pe Isus și s-au închinat la iesea Lui ciobanii n-au mai fost aceiași. Cum, de altfel, nici magii n-au rămas netransformați. Magii s-au întors acasă pe un alt drum.

Numai noi umblăm pe aceleași cărări.

O cate și un cârnaț

La sufletul omului se ajunge prin stomac!, mi-a spus cineva cu ochi șiret. Privea disprețuitor la cărțile mele de pe masă. Cred că era aceași persoană care comentase răutăcios ieri pe Facebook la reclama unei noi cărți publicate.

M-am gândit mult la remarca dumnealui și, de ce să n-o recunosc, și la insuccesul meu de a vinde cărți. Mi-a venit o idee. Probabil că acum de Crăciun o să lucreze bine. M-am decis, deci, să ofer o rudă de cârnaț celui ce cumpără o carte de la mine. Reclama ar suna astfel:

Cumpărați o carte și veți primi un cârnaț gratis!

După ce am prezentat soției noua strategie comercială, mi-a sugerat că ar trebui să vindem cârnaț și să dăm gratis o carte. Rațiunea ar fi, zice ea, că la Crăciun, unii vor băga la stomac așa de multe că se vor gândi la suflet la spital, și atunci o carte ar fi foarte bună…

Acum, vă rog să mă scuzați, dar trebuie să mă apuc de măcinat carnea…

DILEMA

Pe ulița satului, o tânără fată pășește cu capul plecat. Poverile sufletului atârnau greu. Lacrimi mari se zbăteau în zăgazul ochilor ei frumoși. Iubea și era iubită cu ardoare de un tânăr frumos la trup și suflet. Urma să-l întâlnească din nou. În pântecul ei, însă, se zbătea o viață necunoscută lui. Oare cum va primi vestea?

         Din pricina rodului pântecului ei putea să piardă totul, probabil unica ei șansă de a fi fericită cu alesul inimii sale. Să-i spună sau nu? Tăcerea ei n-ar face decât să prelungească agonia. Copilul se va naște oricum. Tic-tacul acestui ceasornic număra invers orele, zilele, săptămânile și lunile până când adevărul va răzbi la suprafață. Nu era altă soluție. Ba mai era una… Puțină suferință și totul s-ar fi terminat cu bine.

         Ce ar fi totușI să ceară un sfat de la o clinică de ”planificarea familiei”? În definitiv ”era dreptul ei să facă ce vrea cu trupul ei” așa cum se vehiculează atât de mult mai ales de mișcarea feministă. Apoi, să aduci pe lume un copil ”din flori”? Ce o să mai zică lumea? Ce bătaie de joc! Cum să înfrunți privirile viclene și batjocoritoare?

         Să nu mai spunem că era săracă, așa cum poate fi o fată de mic meseriaș. Cu ce o să îngrijească copilul?  Nu zice oare Iov, de câteva ori în suferințe, că ar fi fost mai bine să nu se nască? Nu și-a dorit oare Ieremia să fi murit în pântecul mamei sale?

         Da, avortul ar fi rezolvat dintr-o dată totul. Apoi nu și-ar pierde și iubitul inimii sale și șansa ei de a întemeia o familie fericită! Argumentele continuau în mintea acestei fecioare însărcinate.

         În urmă a biruit însă lumina și iubirea.        

Și Maria nu L-a avortat pe Mesia.