paşi spre lumină

Patru bărbați din Tîrgu Mureș și-au pus în cap să bage un măgar în portbagajul unei mașini aflate în parcarea unui supermarket. Dacă v-ați gândit cumva că este imposibil filmulețul dovedește că aceștia s-au încăpățânat până au reușit.

Săracul animal a fost împins cu mâinile și picioarele de către cei patru masculi. L-au îndesat pur și simplu în portbagajul mașinii. Care a fost motivul pentru care au recurs la un asemenea gest nebunesc numai ei pot ști.

Pilda Mântuitorului cu grâul și neghina ne spune clar că țarina (sau ogorul) este lumea în care El, Fiul Omului a semănat  „sămânța cea bună” care „sunt fiii Împărăției”. Neghina sunt „fiii celui rău” (Matei 13:24-43).

Nu avem dificultăți să înțelegem cuvintele Mântuitorului. Necazul pe care-l văd eu este că suntem tare preocupați de neghină. Privind la lumea în care trăim suntem tot mai revoltați de progresul neghinei și creșterea acestei buruieni capătă conotații escatologice. Vedem în progresul neghinei un semn al sfârșitului lumii.

Este adevărat că Scriptura ne spune că „în zilele din urmă vor fi vremuri grele” în care oamenii (fiii celui rău sau neghina din pilda Mântuitorului) vor fi: „iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea” (2 Tim. 3:2-5).

Nu ne îndoim că răutatea acestor fiii ai celui rău va fi tot mai mare în vremurile din urmă. Avem prea multe indicii în textele sacre ca să ne îndoim de acest adevăr.

Necazul este că Biserica de azi este prea preocupată de neghină și uită de grâu. Nu numai neghina crește. Crește și grâul. De ce oare nu suntem preocupați de creșterea grâului?

Auzim tot mai des în predicile noastre despre corupția societății din jur, de asaltul asupra moralității publice a promotorilor homosexualității, avortului, drogurilor, violenței, a libertinajului sexual etc. Nu e rău să condamnăm aceste păcate și nici să ne ridicăm împotriva lor și a promotorilor lor. Dar de ce nu spunem nimic despre grâu? De ce nu celebrăm creșterea holdelor divine? De ce nu sărbătorim trezirile spirituale care au loc? De ce nu vorbim mai mult despre grâu?

Avem oare și noi creștinii de azi ochiul rău al canalelor de știri care răspândesc doar catastrofele, crimele, jafurile, accidentele? Nu ne mai interesează nici pe noi binele, progresul, frumosul? Nu avem ochi să vedem creșterea holdelor divine, frumusețea fiilor Împărăției?

Dezvoltăm o predilecție pentru neghină, pentru rău, pentru negativ. Vizionând un serviciu divin dintr-o altă biserică, reținem ceea ce ni se pare „lumesc”, „firesc”. Dintr-o poză cu un grup de creștini ne focalizăm pe cei ce nu poartă uniforma noastră. Vedem la tot pasul răul, negativul… într-un cuvânt: neghina. De ce nu vedem grâul?

Ascultăm o predică, o poezie, sau o melodie creștină. Reținem și vociferăm ceea ce nu ne place, aruncând la coș cele bune și adevărate. De ce nu vedem grâul?

Este început de an. Dacă ducem lipsă de o rezoluție de Anul Nou, recomand una. Ce ar fi să decidem ca anul acesta să vedem cum crește grâul?  Și apoi să ne bucurăm.

Cred că e un bun prilej, ca la sfârșit de an, să medităm la acest subiect, vizionând și ascultând o muzică de excepție de Adi Gliga.

Să zâmbim… până mai putem.

Faceți click pe imagine.

 

A trecut Crăciunul. Ne întoarceam fiecare la ale noastre. Unii la cutia cu bicarbonat după prea multe afumături, cârnaț și jumări; alții, mai grav, la regimul alimentar de dinainte pe care l-am lăsat puțin deoparte pentru sărbători. Dar o să dăm noi jos kilogramele alcelea nenorocite, la anul viitor. Sau la anul și la mulți ani! Că doar dietele se încep întotdeauna în ianuarie, nu-i așa?

Ciobanii s-au întors la oile lor, magii la telescoapele lor, iar Maria și Iosif au emigrat în Egipt după Crăciun. Pentru că Irod s-a întors și el la ele lui. La crimele sale.

A trecut și Crăciunul acesta și cei mai mulți dintre noi am rămas aceiași. Neschimbați. Neafectați de nașterea Pruncului. Am venit, am văzut și am plecat. Tot așa cum am venit. Slujbele bisericilor nu ne-au afectat, concertele de colinde nici atât. Ne-au modificat puțin diametrul mesele copioase de sărbători. Băuturile au adăugat la mahmureala obișnuită și zarvă praznicului la oboseală. Balonați și livizi jurăm să bem doar moare de varză și apă de la robinet, că o să mâncăm doar pește apostolic și cartofi cu pijama. În rest, am rămas aceiași oameni nepăsători la minunea încarnării Dumnezeirii într-unul asemenea nouă.

Ne-a bătut bucuria la uși și ne-a cântat la ferestrele nopții. Speranța ca o nouă stea ne-a strălucit pe bolți și o proaspătă bună vestire ne-au colidat îngerii în suflet.  Am refuzat bucuria cerului pentru bucuriile noastre, am preferat manelele lăutarilor în locul cântecului de îngeri. Și așa a trecut Crăciunul și am rămas ca un brad de după praznic, deposedat de darurile de ieri, abandonat de copiii care-l adorau, singur și aruncat în nămeți în așteptarea mașinii salubrității.

După ce L-au văzut pe Isus și s-au închinat la iesea Lui ciobanii n-au mai fost aceiași. Cum, de altfel, nici magii n-au rămas netransformați. Magii s-au întors acasă pe un alt drum.

Numai noi umblăm pe aceleși cărări.

 

Vă invităm să ne închinăm înaintea Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Christos, de sărbătoarea minunată a nașterii Sale! Seara de ajun de Crăciun va găzdui drama de Crăciun a copiilor Bisericii Agape, colindele corului și cele ale colindătorilor. La terminarea slujbei se vor împărți cadouri pentru toți copiii participanți.