Stresul
Doi tineri britanici, Gavin Free și Daniel Gruchy, au filmat cu încetinitorul ce se întâmplă cu un pepene verde, dacă i se pun benzi de cauciuc pe la mijloc. Vâzând experimentul lor, mi-am dat seama că se petrece ceva similar și cu noi dacă suntem supuși stresului timp îndelungat, chiar dacă acumulările nu par dramatic de mari. Puțin câte puțin, o bandă de cauciuc azi, mâine alta – de la problemele inerente de viață, relațiile de familie, probleme de la serviciu, de la biserică, din politică, etc. Într-o zi… BUMMM!
M-am gândit mai mult la chestiunea aceasta în săptămânile campaniei electorale din România. Doamne cât de multe benzi aveau unii! După referendum n-am mai auzit de ei. S-o fi petrecut ceva? Doamne ferește!
Înșelăciunea acestei capcane vine din faptul că ni se pare că putem să ne acomodăm cu noua presiune adăgată. Ușor, nu-i așa? Ce-i aia o mică ceartă? Un schimb mai viu de vorbe! O opinie exprimată mai convingător. O mică pasiune. O ferbințeală. O apostrofare. O jignire. O amenințare.
Probabil că la noi la români, lucrurile acestea par normale, dar nu sunt. Mă gândesc la retorica politicienilor de ambele tabere de la acest referendum. Își puneau benzi cât mai groase unul atuia. Plecau cu ele de la microfoane, de la tribune, de la televiziune. Plecau eroic. Nu li s-a întâmplat nimic! Chiar așa să fie? Unii au rezistență mai mare ca alții la jigniri personale. Ne-am convins cu toții că nu putem ataca opinii ci numai pe autorii lor. Și, Doamne, câte epitete, comparații și metafore știm să folosim!
Am impresia că luptele acestea dintre noi, politice, religioase, ideologice, etc, crează un fel de viciu al sufletului, de care foarte greu te mai poți lăsa. Cred că e mai ușor să te lași de băut sau de fumat decât de a te certa cu alții. Cearta, ferbințeala minții care dă de lucru gurii, o numim politică, confruntare, opinie, etc. Cu un costum onorabil lebenița stresată va exploda deodată, suprinzător, atât pentru cei din jur cât și pentru ea însăși.
Soluția ar fi să încetăm să mai acceptăm presiunile inutile. Trebuie să revenim la civic, la normalitatea dialogului civilizat, la acceptarea diversității și a opiniei contrare. Poate exista politețe în politică. Alții o au și o practică. Putem coabita, dacă vrem. Dacă englezul sau americanul poate spune că nu e de acord cu „distinsul sau onorabilul gentleman”, la noi nu se poate coabita cu mincinosul, escrocul, hoțul, bețivul, etc.
Un alt mijloc de protecție împotriva acestui gen de stres cumulativ, ar fi să evadăm din cercurile acelea care-l întrețin. Într-o permanentă atmosferă tensionată, cu ceartă, cu lupte, vei începe să te abișnuiești cu climatul, crezând că te adaptezi și vei sta deasupra lui. Reziști încă la presiunea corsetului de cauciuc și ești gata să mai pui unul. Apoi încă unul, până când… BUMM!
Identifică aceste zone nesănătoase pentru liniștea sufletului tău și abnadonează-le. Evită-le! Pleacă până mai ești teafăr! Dacă zona aceea este serviciul tău, schimbă-l! Dacă prietenii tăi te expun mereu la stres, alege-ți alți priteteni. Dacă biserica ta este o permanentă sursă de stres și scandal, caută una cu pace și dragoste. Eu a făcut-o, și-I mulțumesc lui Dumnezeu!
Un nou restaurant în România
Ziua tăcerii – zâmbetul de sâmbătă
Scrisoare lui Ioan Botezătorul
Dragă frate Ioane,
Vreau să vă asigur de toată dragostea și respectul meu. Ne zidim mult la predicile pe care le țineți și urmărim evoluția lucrării pe care o faceți. Cu adevărat Domnul își are mâna întinsă peste lucrare și tot mai multă lume este transformată de mesajele puternice și chemarea la pocăință pe care Duhul Sfânt le face prin dumneavoastră. Atât eu, soția mea, cât și toți copiii noștri am luat hotărâri de pocăință și sfințire după ce v-am ascultat predicile. Tot mai mulți din vecinii noștri vorbesc despre mesajul pe care-l aveți pentru națiunea noastră și doresc și ei să meargă să vă asculte.
Nu vrem să vă supărăm cu nimic, dar am discutat atât cu soția cât și cu alți frați cu care ne adunăm la rugăciune în fiecare săptămână, și aș vrea să-mi permiteți un sfat, care cred eu, va duce la un mai mare succes al lucrării pe care o faceți.
Noi credem că darul pe care-l aveți și misiunea pe care v-a încredințat-o Dumnezeu este aceea de a salva sufletele oamenilor, de aceea nu ar trebui să vă amestecați în politica murdară a acestei lumi. Când e vorba de politică, lumea se divizează în pro și contra unor oameni și idei. De ce să sufere Evanghelia pocăinței pe care predicați din pricina aceasta? Gândiți-vă la miile acelea de oameni care stau zile întregi în pustie, uneori nemîncați, ca să vă asculte mesajele.
Știm cu toții că Irod este un curvar, așa cum îl acuzați și dumneavoastră. Dar este oare bine să i-o spuneți? În primul rând el este un împărat și împărații sunt puși de Dumnezeu peste noi. De ce să nu-L lăsăm pe Dumnezeu să-l schimbe? Cred că noi credincioșii ar trebui să ne rugăm pentru el și familia lui.
În al doilea rând, știți bine că politicienii de azi sunt corupți, hoți, bețivi și curvari. Nu e Irod singurul curvar din țara asta. Apoi, nu trebuie să uitați că are puterea de partea lui. Vă poate aresta și poate să vă taie capul. Ce folos ar avea lucrarea lui Dumnezeu de această moarte prematură a dumneavoastră?
Luați exemplu de la preoții noștri și chiar unii din proroci au ales să spună și lucruri bune despre Irod. Este și el om și are și părți bune. De ce să alegem numai păcatul acesta mizerabil? Pentru că liderii noștri religioși știu să vorbească cu diplomație și respect, uite că sunt mereu invitați la ceremoniile de la curte, au fost ajutați de Irod să-și repare sinagogile, iar unii și-au promovat membri familiei în structurile politice de azi. La ce folosește asprimea condamnării la adresa lui? Nu ați fost invitat niciodată la palat. Nu credeți că ar trebui vestită Evanghelia și acolo?
Mi-am luat inima în dinți și cred că am fost călăuziți de Domnul să vă scriem aceste rânduri. Poate n-ar strica să nu mai predicați pentru o vreme și să nu mai publicați nimic pe media socială, până se uită tulburarea care s-a născut din atacul acesta direct la moralitatea împăratului. Poate că în acestă perioadă ar trebui să căutați mai mult fața Domnului și să vă liniștiți sufletul tulburat și el de luptele acestea.
V-am spus aceste lucruri pentru vă iubim și vă dorim binele, dumneavoastră și lucrării pe care o faceți. Domnul să vă lumineze!
Îmi cer iertare că nu mă semnez cu numele meu adevărat, pentru că azi nu se știe pe mâna cui cad scrisorile.
Îmi puteți scrie pe adresa: iudiscariot666@yahoo.com
Pleșu și referendumul
Ponta – Arma secretă
Cu o cheie obținută prin „ordonanță de urgență” a Interimarului care s-a cotrocit pe la Cotroceni, Ponta a invitat azi ziariștii și televiziunile să vadă cu ochii lor, vila doctatorului. Să vadă și să vedem și noi, care trăim în sărăcie și mizerie, mâncăm salam cu soia și ne luptăm așa ca tovarășul Ponta cu greutățile vieții, să vedem deci în ce lux se scălda (adică voia să se scalde) dictatorul după ce ieșea din slujbă.
Nu contează că dictatorul n-a comandat-o și nici că nu știa de reparațiile ei. Contează percepția lumii care e proastă și crede orice (așa crede tovarășul manipulant ideologic). Piesă grea această armă a disperării prim-ministeriale. Sărăcimea trebuie ridicată, masele populare subjugate și exploatate trebuie să se ridice la vot și să „zdrobească orânduirea cea crudă și nedreaptă” care împarte lumea în oameni cu mizeriile lor și bogații cu vile de protocol luxoase. Hai la lupta cea mare!
Privind cu uimire diletantismul politic de joasă clasă a premierului numit de dictator, mă tot întrebam: „Unde, domnule, am mai văzut eu chestia asta?” Apoi mi-am amintit. În 1990, la televiziunea română (cea liberă) care ne înspăimânta cu opulența vilelor dictatorului că nu ne-a mai părut rău nimănui că l-au împușcat. Așa-i trebuia…
Să nu-mi spuneți că Ponta a plagiat chestia asta cu vila de la televiziunea din 1990! Nu e adevărat. În anul 1990 erau altele legile cu privire la chestiuni de genul acesta, decât azi, în 2012. Comisia de etică a dat un verdict clar în privința aceasta.
La demonstrația USL de la Oradea – O experiență personală
M-am temut
De Laurențiu V. Petrila
Azi la Oradea a fost miting anti Băsescu. În drum spre Piaţa mitingului am văzut străzile pline cu oameni din Sălaj, Cluj, Bistriţa, Satu Mare, Arad, Baia Mare. 7 judeţe cu Bihor şi abia dacă au fost 3-4 mii de oameni plătiţi să scandeze şi să facă urât. Jandarmeria era în stradă şi se simţea o forţă nebună acolo, oamenii erau aduşi in coloană şi li se dădeau tot ce aveau nevoie pentru a părea pro USL.
Am participat ca observator pentru că altfel aş fi fost linşat, cu toate că iniţial voiam să fiu anti-miting. Am ajuns pe la 19:10 minute, poziţionându-mă în lateralul Pieţei Independenţei scandând odată jos USL!
Eram cu spatele şi nu am văzut când Antonescu a venit spre scena şi trebuia să treacă exact prin locul în care eram eu. Era multă lume aşa că nimeni nu a observat când m-a dat la o parte cu umărul, iar un alt om m-a prins trăgându-mă de acolo brutal. Am rămas şocat, nu numai de faptul că am fost aproape lovit de Antonescu, ci şi de privirea lui bolnavă. Speriat am strigat, ruşine şi jos usl din nou. Moment în care o doamnă respectabilă a venit să îmi dea un pumn în braţ cu toată puterea. Nu mi-a venit să cred. Am întrebat-o dacă nu îi este ruşine? era deja ascunsă în mulţime. Puţine momente mai târziu s-au apropiat de mine doi bărbaţi care mi-au spus: du-te până nu te rezolvăm. Du-te acum. Mi-a fost frică şi la sugestia unui altuia am plecat puţin mai încolo. M-am temut teribil, erau ochii atenţi spre mine şi mişunau alţii în preajma mea care mi-au zis că nu am ce căuta aici.
Am plâns pentru prima dată în viaţa mea pentru ce se întâmplă în România.
Andronescu, Mang, Ponta, Antonescu, Fenechiu, Constantin şi foarte mulţi alţii vorbeau chestii înalte de educaţie, industrie şi alte lucruri. Hoţii, şi plagiatori vor să ne conducă.
Vă rog frumos să nu mergeţi la referendum.
Vă rog, altfel vor învinge.
Cine votează și cine numără?
Am aflat azi, luni 23 iulie, că vom avea o secție de votare și în Phoenix. Centrul Creștin Happy Valley va găzdui evenimentul așa cum a mai făcut-o și la alte alegeri. Nu știu dacă trebuie să mă bucur sau nu de această știre. Și să vă spun de ce.
În primul rând aflu că nici în România nu se știe care este numărul alegătorilor cu drept de vot. Lucrul este deosebit de important pentru că, potrivit legii, trebuie să se prezinte la urne 50% + 1 din alegătorii cu drept de vor pentru ca referendumul să vie validat. Cum se poate ști dacă acest procent este împlinit, dacă nu știm câți alegători sunt? Probabil vreun alt savant cu doctorat validat ca neplagiat de comisia de etică are noi descoperiri în matematici și bieții de noi nu știm!
Apoi, ca ecuația să devină mai propice iuțelii de mână și nebăgării de seamă, am primit și noi, românii din străinătate, dreptul să spunem DA sau NU la acest referendum. Dacă numărul de români din țară cu drept de vot se mai poate afla, mă întreb de unde știe doctorul Ponta sau interimarul de la Cotroceni, câți din românii din afara țării au drept de vot? Nu cred că se știe nici măcar câți români sunt în afara țării, să nu mai vorbim câți din ei sunt cetățeni români și au actele în regulă pentru a fi votanți legali. Cum poate cineva socoti dacă jumătate din ei plus unu, au fost la vot?
Dacă puterea pucistă condusă de Ponta și Antonescu era ezitantă la început și tare zgârcită cu secțiile de votare din străinătate, peste câteva zile a devenit tare generoasă. Azi ne-au acordat o secție și orașului Phoenix, unde locuiesc aproximativ 30,000 de români. Aș fi tare curios să știu câți din ei sunt considerați de către USL alegători cu drept de vot legal? Scenariul care a produs această generozitate a neo-comunismului românesc vine din simpla aritmetică a convenabilului. Dacă vor avea nevoie de cifre mai convenabile la rezultatele finale în care se calculează procentul participării, atunci Diaspora românească le va oferi ocazia ideală a măsluirii. Vor reduce cifrele celor cu drept la vot până la nivelul cifrelor celor care au votat. Nu m-aș mira ca în toate țările Europei, în Australia, Canada și SUA să voteze „sută la sută din cei cu drept la vot”.
Indiferent cum vom vota duminică, numărul voturilor noastre va contribui la creșterea procentajului alegătorilor prezenți la urne, ridicând cifrele spre validarea acestei mizerii naționale – referendumul de demitere al președintelui ales de popor.
Pentru că știu sentimentele anti-comuniste ale românilor din diaspora, sfatul meu este să nu participe la acest proces de aruncare a României în ghearele unui totalitarism de tip comunist.
Asta e părarea mea. Și am dreptul să mi-o spun!
PNȚCD a decis boicotarea referendumului
PNŢCD a decis să boicoteze referendumul de demitere a preşedintelui Rommâniei
Biroul National de Conducere al PNTCD, intrunit duminica, 23 iulie a.c., a hotarat unanim BOICOTAREA REFERENDUMULUI din 29 iulie! Cer tuturor membrilor si simpatizantilor PNTCD, precum si tuturor celor care cred in principiile si valorile dreptei democratice sa NU se prezinte la vot! NU legitimam lovitura de stat! NU legitimam frauda uriasa pusa la cale de USL, o conspiratie transpartinica, coordonata de gruparile economice ale fostei securitati, reprezentate de Dan Voiculescu si trusturile lor de presa! Manipularea pusa la cale azi are proportiile celei din 1990, care a distrus partidele istorice si a confiscat idealurile legitime ale poporului roman, poporul, prin propriul lui vot – manipulat prin minciuna si frauda, fiind aruncat in bratele lui Ion Iliescu: aceleasi tehnici de manipulare populista sunt folosite acum. Aceleasi persoane si structuri l-au denigrat pe Seniorul Corneliu Coposu si au ordonat incendierea casei acestuia in 1990. Aceleasi persoane si structuri au ordonat distrugerea sediilor PNTCD si compromiterea partidului, impotriva membrilor si liderilor lui fiind folosite violente extreme. Atunci au scos Romania din Europa, pentru a castiga intreaga putere economica si politica. Azi actioneaza ca si atunci, impotriva intereselor poporului si impotriva valorilor europene!, a scris pe contul sau de Facebook presedinte PNTCD, Aurelian Pavelescu.
Preluat din: http://www.pesurse.ro/#/2012/07/23/pncd-a-decis-s-boicoteze-referendumul-de-demitere-/









