Războiul lui Flory – Din Jurnalu’ lui Ion Pocăitu

Războiul lui Flory

Ieri, când am venit de la serviciu, i-am găsit pe Neluțu și Flory certându-se. Nu știu de unde au pornit scandalul, dar când am intrat în casă, am auzit-o pe fiica noastră mai mare spunând:

„Vorbesc cum trebuie. E foarte biblic să fii sincer și să spui ce gândești. Uită-te la apostolul Pavel. Pe unii i-a făcut scrijelați, altora le-a spus-o pe șleau că erau pereți văruiți. Ba chiar Domnul Isus a fost foarte dur cu fariseii. I-a numit fățarnici, morminte văruite, călăuze oarbe… ”

Am aflat că Flory a mea se descărcase în fața lui Neluțu, povestindu-i o ceartă pe care a avut-o cu două colege de clasă, pocăite și ele, dar care mergeau la biserica cealaltă. Fetele se purtau foarte smerite, cu baticuri pe cap și s-au legat de Flory în pauza mare, vorbind urât de biserica noastră.

Pentru ceilalți penticostali din oraș, de la biserica cealaltă, noi suntem lumești, firești, liberali, cântăm muzică modernă, avem păstor cu școală, avem internet și, culmea fărădelegilor – urâciunea pustiiri în locul preasfânt – tobe. Avem tobe și batem la ele când cântăm cu grupul de laudă și închinare. Predicatorii noștri predică după fițuici, fetele nu se învelesc în biserică și unele vin la repetițiile de cor sau orchestră în pantaloni.

Cele două colege ale lui Flory i-au amintit toate aceste aspecte „negative” ale bisericii noastre, după ce fiica mea le-a invitat să vină și ele la noi la tineret marți seara, că va predica Vladimir Pustan. Nu doar că i-au reproșat fetei mele toate aceste defecte ale bisericii noastre, dar când au auzit de Pustan, li s-a înnegrit înaintea ochilor. „Cine? Rătăcitul ăla care și-a făcut cruce în biserica ortodoxă? Voi sunteți mai lepădați ca el!”

Atâta i-a trebuit lui Flory. Seamnă cu maică-sa. Că nici Veta nu rezistă să nu le spună ăstora ceea ce merită.

„Voi vorbiți, mă, ipocritelor? Vă înveliți la cap ca măicuțele de la mănăstire, semn că sunteți supuse părinților voștri, dar umbați la discoteci cu prietenii voștri nepocăiți. Faceți pe neprihănitele, dar credeți că nu știu ce muzică ascultați? Umblați ca sfintele dar cu țigările în poșete! Vă dați sfinte și copiați la extemporale. Nu vedeți cum crapă blugii pe voi de strâmți ce sunt? Sunteți niște fariseice mizerabile!”

Când a auzit Neluțu răbufnirile lui Flory a intervenit cu mustrările. Un copil al lui Dumnezeu nu se poartă așa! Nu trebuia să folosească astfel de cuvinte.

Am intrat în casă tocmai când Flori se justifica cu Pavel și Domnul Isus. Când m-a văzut (norocul ei că Veta nu era acasă), mi-a cerut părerea.

Nu vreau să-mi rănesc copiii și mă bucur că vor să discute cu mine astfel de subiecte. Am ascultat până la capăt povestea pe care tocmai v-am spus-o.

„Spune și dumneata, tati, dacă nu e greșit din partea ei să vorbească așa de dur? Cum se poate justifica cu Pavel? Unde ea dragostea frățească?” A intervenit Neluțu.

„Adevărul trebuie apărat!” A declarat Flory. „Tocmai pentru că le iubesc, am obligația să le spun adevărul. Adevărul te face slobod! Dar ele, au avut dragoste când au vorbit urât de biserica noastră și de fratele Pustan?”

Am încercat s-o lămuresc pe Flory că n-a fost nici dragoste și nici înțelepciune din partea celor două fete să vorbească așa cum au vorbit. Ele erau victimele unui sistem de discreditare și calomnie care funcționează de ani de zile de când s-au despărțit bisericile noastre. Bietele fete erau îndoctrinate cu ură și bârfe de către părinții lor și de unii frați din biserica aceea.

Am întrebat-o pe Flory dacă avea dovezi clare că fetele umblau la discotecă cu prietenii lor nepocăiți? Era sigură de ceea ce a văzut în poșetele fetelor? Nu era sigură. Cât despre discotecă, a auzit și ea de la cineva de încredere. Dar de copiat la extemporale era sigură. Sută la sută. A văzut cu ochii ei fițuica.

„Vezi, tu draga tati, că și tu ai folosit acuzații din auzite, neverificate. „Adevărurile” astea, așa pe jumătate, nu slobozesc decât resentimentele și ura între frați. Chiar dacă știm adevărul despre ceva sau cineva nu avem voie să-l spunem decât în dragoste. Fără dragoste, adevărul ucide.

„Dar apostolul Pavel?” – a continuat ea.

„Noi nu suntem apostolul Pavel! El a avut o autoritate specială din partea lui Dumnezeu, pe care noi n-o avem. Găsești sute de versete în scrierile lui și în spusele Domnului Isus care ne învață să iubim chiar și pe vrăjmașii noștri. Ai citit 1 Corinteni 13?”

S-a lăsat o tăcere adâncă, după care ne-am rugat Domnului, toți trei.

Flory era înlăcrimată după rugăciune. S-a apropiat de mine și mi-a spus. „Tati, ești un om minunat. De aceea te iubesc eu așa de mult. Mâine am să cer iertare fetelor. Am să încerc de azi înainte să gândesc tot ce spun și să nu mai spun tot ce gândesc. Dacă nu pot iubi am să tac din gură!”

Neluțu părea cam triumfător și cu nasul pe sus.
I-am spus că vreau să discut cu el în particular despre pozele pe care le-a pus recent pe Facebook. S-a roșit și a lăsat capul în pământ, uitându-se speriat să vadă dacă nu cumva a auzit Flory discuția noastră.