3 gânduri despre “Cea mai sigură bancă

  1. ACIDUZZU

    „Am învăţat apoi, că oamenii cu adevărat spirituali sunt tare modeşti. Ăştia chiar dacă au trăit minuni, nu le spun decât rare ori şi le pun se seama altora. Ca Pavel care a spus că el ştie pe cineva care a fost în al treilea cer… Apăi, el era acela, dar nu voia să vorbeacă despre sine.
    Am urmărit cum decurg lucrurile în timp cu unii din “desăvârşiţii” ăştia. Proiecţia lor escaladează, se măreşte şi se colorează tot mai glorios de la an la an. Dacă ai acultat “mărturisirea” lui cu câţiva ani în urmă, şi o compari cu cea de anul ăsta, este deja o mare diferenţă. A adăugat la ea ceva care a făcut-o şi mai dramatică. L-am ascultat pe unul care acum cîţiva ani fusese mort clinic două ore şi a umblat prin iad şi rai. Acum a fost mort douăzeci şi patru de ore. Desigur că având şi mai multă vreme, povesteşte şi mai multe detalii despre călătoria sa prin iad şi rai.”

    Subscriu convingerii autorului postarii !

    „Paianjenul, in tacere isi tese panza, dar el se afla chiar si in casa imparatului !”

    1. Este plin cerul de…”mari anonimi” nu de populistii din Matei 7:21-23 , „lucratori ai faradelegii” care se substituie Domnului Isus Hristos !

    2. Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca in Ioan 12, in timp ce Domnul Isus se afla la masa cu Lazar cel inviat din morti, la un moment dat, Domnul Isus s-ar fi oprit brusc din invataturile Sale cu privire la Imparatia Cerurilor si ar fi spus: ” Pana aici am vorbit Eu. Dau cuvantul fratelui Lazar, sa ne spuna ce a vazut dincolo, in perioada de…”mort de patru zile”… !

    3. Sau Pavel, cand si-a prelungit vorbirea pana tarziu in noapte cand s-a intamplat nenorocirea cu Eutih…
    Dupa ce l-a trezit, sa-l intrebe: „Frate Eutih, despre ce vorbeam ? Continua tu, te rog…”

    4.Sau, tot Pavel, in 2 Corinteni 12, „rapit” pana la al treilea cer ( cu trupul sau fara „nu stiu”), sa se apuce sa relateze istorisiri inchipuite (vezi 2 Timotei 4) despre lucruri care nu-i fusese ingaduit sa vorbeasca !

    5.Experientele credintei personale, intaresc prin marturie Evanghelia propovaduita dar nu tin loc de Evanghelie. Luate izolat, ele sunt in pericol de a deveni „O alta Evanghelie”, buna doar de…anatemizat ! (vezi Galateni 1)
    6. Este o crima cu premeditare sa sacrifici un timp pretios, consacrat propovaduirii Evangheliei (” nu vreau sa stiu intre voi decat pe Hriostos si pe El rastignit”; sau „vai mie daca nu vestesc Evanghelia” ), deturnand acest timp in folosul glorificarii de sine nu exclusiv lui Hristos. Este un periculos pas spre „power evangelism” (vezi „Jocul cu focul” de Wolfgang Buhne).
    7. Da sunt bune marturiile rezultate din experiente personale validate de Cuvantul Sfintelor Scripturi ( nicidecum istorisiri inchipuite… O sora marturisea odata ca a fost „dusa sa vada „temeliile pamantului” din Iov 38:4-6 si alte texte de referinta…) dar numai atunci cand sunt necesare ca intarire a Cuvantului Evangheliei propovaduite si nicidecum ca substitut.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s