Pe cine predicăm? – Jurnalu’ lui Ion Pocăitu

N-am scris nimic în caietul meu de o bună bucată de vreme. Am fost tare ocupat cu musafirii pe care i-am avut la biserică  chiar aşa la început de an. Avem demult obiceiul acesta să facem o săptămână de evanghelizare aşa după Anul Nou. Amu s-a mai adăugat încă o săptămână de rugăciune. Apoi, am avut la musafiri de numa. Biata Veta umbla ca titirezu. Aşterne-te masă, aşterne-te pat. Că noi îi luăm la noi pe fraţii pe care-i invităm. Cei mai mulţi nu stau peste noapte, dar toţi trec pe la noi la masă. Ori înainte de biserică, dacă vin mai repede, ori după.
E mare bucurie pentru toată biserica să vină fraţii pe la noi. Se mai înviorează biserica, mai ales când Domnl ne dă oameni deosebiţi cu adevărată chemare în predicarea Evangheliei. După fiecare evnghelizare rămân oameni care se predau Domnului. Şi tare ne mai bucurăm să vedem cum lucrează Duhul Domnului la aceste evanghelizări.
Cu ocaziile acestor evanghelizări invităm nu numai predicatori buni din alte oraşe, dar chemăm şi cântăreţi. Atunci îndrăznim să invităm la biserică vecini nepocăiţi, prieteni de la lucru şi colegi. Nu toţi primesc Cuvântul, dar le rămâne de mărturie.
M-am tot socotit dacă e bine sau nu să scriu câteva impresii de la aceste evanghelizări. Am hotărât să le scriu, că poate prind bine unora. Când mi-am dat seama de aceste lucruri am învăţat o mare lecţie de viaţă care nădăjduiesc să mă ajute pentru tot restul vieţii mele. Am observat analizându-i pe predicatorii invitaţi la aceste seri de evanghelizare, că ei sunt cam de două feluri majore. Nu te poţi băga în sufletul omului să ştii cât de pocăit sau de spiritual este el, dar se vede destul de bine că unii sunt oameni sinceri şi vorbesc deschis despre ei şi familiile lor. Oamenii aceştia parcă sunt din sticlă, că se vede totul prin ei. Nu încearcă să impresioneze ci să convingă, nu doar cu cuvintele lor, dar şi cu viaţa lor. Pe de altă parte sunt unii, la fel ca politicienii noştri, care încearcă tot timpul să ne convingă de imaginea lor la care lucrează din greu. Şi ei încearcă să ne convingă prin cuvintelelor şi prin exemplele lor de viaţă, dar ale lor sunt întotdeauna grozave. Iese foarte bine în relief persoana lor şi nu Domnul. La terminarea predicii lor ştii cât de multă şcoală au ei, ce titluri şi funcţii religioase au, ce mari minuni a făcut Dumnezeu prin ei, ce familie prefectă au ei, etc. După o astfel de predică Veta n-a mai vrut să vină şi a doua seară să-l mai asculte pe unul din ei. Mi-o zis că ea nu mai rezistă la încă o poveste de succes. Nu înţelegea de ce numai noi avem copiii aşa cum sunt. Ai noştrii n-au numai zece pe linie. Nu toţi sunt pocăiţi aşa ca ai fratelui. Să nu mai punem la socoteală că nouă nu ne-a ascultat Domnul toate rugăciunile.
Am încercat eu s-o lămuresc pe Veta că nu-i chiar aşa, că mai există şi fraţi la fel ca noi, care nu au copii perfecţi, cărora nu le ascultă Domnul toate rugăciunile, care sunt transparenţi şi sinceri cu reuşitele şi eşecurile lor. Mi-a zis s-o chem când predică astfel de fraţi, că ea nu mai vine la biserică să audă pereţii ăia văruiţi. Grele cuvinte mai rosteşte şi Veta când e mânioasă. Nu zic nimic că ştiu că are dreptate.

Necazul meu este că ăştia cu faţada strălucitoare au mare trecere la fraţi. Şi înţeleg bine de ce este aşa. Fiecare dintre noi suntem nemulţumiţi de nivelul nostru duhovnicesc. Ştim că se poate mai mult şi mai bine. Ne dorim victorii asupra păcatelor şi am vrea să fim umpluţi cu Duhul Sfânt şi să avem daruri sprituale. Şi dorinţele astea sunt bune. Necazul este că atunci când vine o imagine din aceasta (nu vreau să-i zic cum îi spune Veta), fraţii văd în carne şi oase aspiraţiile lor. Nu înţeleg bieţii de ei că totul nu este decât un fals, o imagine la care oamenii aceştia lucrează de ani de zile. Proiecţia lor nu este reală, dar arată grozav, exact aşa cum ne-am dori să fim fiecare din noi. Necazul şi mai mare că după plecarea lor noi rămânem aceiaşi, şi n-am aflat nici un secret cum să ajungem şi noi nişte super-spirituali.
Pe partea cealaltă, ceilalţi care sunt sinceri şi transparenţi sunt consideraţi „fireşti”. Pentru mine ei sunt mult mai preţioşi şi mă încurajează foarte mult în lucrarea mea şi în familia mea. Sunt oameni ca şi mine, ca noi ceilalţi, care se luptă să facă binele, şi la fel ca noi, nu reuşesc întotdeauna. Au şi ei copii cu probleme ca şi noi. Nici lor nu le ascultă Domnul toate rugăciunile. Dar sunt reali, adevăraţi şi nu nişte imagini programate să arate bine.
Am început să văd acum tot mai clar că şi oamenii lui Dumnezeu din Scripturi erau oameni reali şi destul de transparenţi cu vieţile lor. Domnul Isus a avut de suferit din cauza celor cu imaginea. Din cauza fariseilor. Aşa sunt numiţi oamenii care se preocupă de faţada lor. Din nefericire ăştia au mai mare succes în zilele noastre. Oamenii se dau în vânt după minuni, după lucruri ieşite din comun, după oameni speciali, care parcă au un telefon cu Domnul aşa pe linie directă. Nu vor să audă adevărul şi nici nu vor să asculte oameni adevăraţi, creştini în carne şi oase.
Am învăţat apoi, că oamenii cu adevărat spirituali sunt tare modeşti. Ăştia chiar dacă au trăit minuni, nu le spun decât rare ori şi le pun se seama altora. Ca Pavel care a spus că el ştie pe cineva care a fost în al treilea cer… Apăi, el era acela, dar nu voia să vorbeacă despre sine.
Am urmărit cum decurg lucrurile în timp cu unii din „desăvârşiţii” ăştia. Proiecţia lor escaladează, se măreşte şi se colorează tot mai glorios de la an la an. Dacă ai acultat „mărturisirea” lui cu câţiva ani în urmă, şi o compari cu cea de anul ăsta, este deja o mare diferenţă. A adăugat la ea ceva care a făcut-o şi mai dramatică. L-am ascultat pe unul care acum cîţiva ani fusese mort clinic două ore şi a umblat prin iad şi rai. Acum a fost mort douăzeci şi patru de ore. Desigur că având şi mai multă vreme, povesteşte şi mai multe detalii despre călătoria sa prin iad şi rai.
Am mai cunoscut unul care avea chipurile o mulţime de doctorate, specialist în te miri ce, care scria că biserica subterană era la ei o groapă săpată în pădure, acoperită cu buşteni, cu două uşi, pe una intrau oamenii şi că pe alta ieşeau. Tot în cartea lui zicea că de la Adam pînă în zilele noastre, cele mai multe biserici subterane au fost în Uniunea Sovietică. Apăi, chiar că ai nevoie de doctorate ca să poți scrie atâtea prostii într-o singură frază. Dar, oamenilor le place să audă astfel de gogomănii şi se înghesue să-i asculte şi apoi să dea bani la producătorii lor.
Să nu vă mai spui de unul care a fost aşa de persecutat de comunişti că l-au pus pe scaunul electric. Bieţii de noi nu eveam curent nici pentru un biet reşou să ne facem o mămăligă. Apoi la puşcărie a omorât 153 de şobolani cu salopeta de pe el. Mă gândeam la numărul acela sugestiv. Ucenicii au prins 153 de peşti mari, iar el, martirul nostru, a ucis 153 de şobolani mari.
Aş putea continua cu lista mea. Trebuie să mă opresc aici că trebuie s-o spun pe aia dreaptă. Nici unul n-a sfârşit-o bine.
A trebuit să am mare grijă anul acesta pe cine invit la săptămâna de evanghelizare. Am dus şi doi din ăştia cu minunile. Norocul meu este că ei sunt tare solicitaţi în vremea asta şi am avut o scuză bună la fraţi. Nici nu mai ştii cum să procedezi. Mare dilemă!
Mă gândeam că poate cei care citesc aceste rânduri o să creadă că numai predicatorii sunt aşa. Mare greşeală. Aşa suntem cu toţii. Ori de un fel ori de altul. Din păcate nu ştiu să spun din care sunt mai mulţi.
Fiecare predicăm Evanghelia în felul nostru. Cu cuvinte sau cu viaţa. Oamenii ne aud şi ne văd. Pe cine predicăm noi oare? Pe Christos sau pe noi înşine?

18 gânduri despre “Pe cine predicăm? – Jurnalu’ lui Ion Pocăitu

  1. Un pacatos

    Ca bine zicea Domnul Iisus ipocritilor: ” Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca semanati cu mormintele cele varuite, care pe dinafara se arata frumoase, inauntru sunt pline de oase de morti si de toata necuratia.
    Asa si voi, pe dinafara va aratati drepti oamenilor, inauntru insa sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.” ( Matei 23: 27- 28).

  2. Cleopa

    Din păcate sunt tot mai mulți amatori de „senzații tari”, iar în schimbul lor unii sunt dispuși să cheltuiască toată agoniseala, chiar dacă în majoritatea cazurilor ele sunt contrafăcute. Unul din motivele pentru care plecăm așa rapid urechea și ne lăsăm sensibilizați chiar și la scamatorii se datorează absenței Duhului din noi și asta pe fondul depărtării noastre de Domnul. Cu siguranță că alipirea noastră de El ne va aduce mai multă maturitate și discernamânt spiritual. Fie ca Duhul LUI să ne păzească de „farsorii” din spatele anvoanelor noastre, iar nou să ne dea abilitatea și puterea necesare pentru a rămâne în picioare până în „ziua aceea”. Cu toată dragostea, Cleopa.

    1. DRAGO

      Doamne …cu cita repeziciune (..progresie geometrica !!!) se intind lucrarile false ..la nivelul fiecarei slujbe duhovnicesti in parte.
      Si noi,care in proportie de 99,99% credeam ca falsitatea se manifesta,aproape in exclusivitate ,numai la slujba de prooroc.
      Cu adevarat este aproape venirea Domnului Isus,dar va mai gasi El oare..credinta..??

      1. viorel chis

        In comentariul lui „DRAGO „,gasim scris;”Cu adevarat este aproape venirea Domnului Isus,dar va mai gasi El oare..credinta..??”Daca realizam ca aceste afirmatii sint cuvinte profetice ,sa nu uitam ca ele descriu o stare care vrem nu vrem ,va aparea!Exzact asa s-a intimplat si cu profetia ce dezvaluie nasterea domnului Isus Hristos si cu chit ca preotii ,si carturarii alaturi de iudei cunosteau mesajul ,tot impietriti au ramas la implinirea profetiei si reactia reushim din continutul SFINTELOR SCRIPTURI sa o cunoastem!Azi ne mai miram de ce se intimpla?Nu trebuie ,fiinca aceste lucruri trebuie sa se implineasca si dureros este ca o parte din ele se intimpla cu noi inshine!mereu discutam de ;religii,de crestinism ,insa un lucru lipseste din partea multora ;”CREDINTA DE ACELAS PRET CU A APOSTOLILOR si faptele demne de un adevarat crestin”Azi multi ne salutam cu salutul de „PACE” ,ne zimbim si prin spate ne razboim ,pentru un confort ,si pentru a ne expune unul mai presus ca altul ,deci?Nu trebuie sa ne miram de nimic si in rugaciune sa staruim pentru ca ghindurile si CONSTIINTA multora sa realizeze in ce consta!De la predici ,teorii si afrimari sa ajunga la un EXEMPLU SI O TRAIRE SFINTA PLINA DE NEPRIHANIRE si atunci putem sa spunem ca dorim sa implinim invatatura domnului Isus Hristos si sintem cu adevarat parte din madularele Sale.Romani 12 cu 3 la 11.Sper ca mesajul acestor versete sa descopere valoarea si importanta pentru cei care citesc si predica Scriptura!!!

  3. mihai

    Buna analiza ca si ce privitoare la razboiul lumilor.Vreau doar sa adaug ca si Hrisos poate fi predicat ori in felul lumii ori in felul Duhului Sfant.Cred ca stiti despre ce este vorba.
    Cu bine.

  4. Pingback: 14 postări în Top 100 WP (03.02.2011) « România Evanghelică

  5. M-ati facut sa zambesc. Cu atat mai mult cu cat am recunoscut cateva din personajele la care faceti aluzie.
    Eu cred ca predicatorii sunt asemenea filmelor americane: unele proaste dar de succes (cele mai multe), altele bune (cateva) dar fara prea mari incasari.

  6. Pingback: 15 postări în Top 100 WP (03.02.2011) « România Evanghelică

  7. dan g.

    Fr.Ionele,ai simtul umorului dezvoltat si ne faci sa zambim si-n aceste necazuri care trebuie sa le suportam.De multe ori cu greu m-am retinut sa nu ies afara in timpul acestor predici,ca semn de protest

  8. Ciorba Dorin Ionut

    Doresc ca binecuvantarea domnului sa fie cu noi toti si sa avem credinta si dragoste de el asa cum a avut si Isus de noi.
    Doresc ca harul domnului sa ne aduca biruinta ca sa-l putem cu adevarat sa-l slujim,
    Doresc ca puterea duhului cel sfant sa imbraca orice suflet il va cere ,
    DORESC ca biserica domnului , adica biserica suntem noi oamenii sa fim rapiti la venirea sa in lume.
    Doresc ca harul domnului sa fie cu voi toti si sa credeti in evanghelie ,pentruca ceea ce este scris se inplineste si asta o vedem cu ochii nostrii de carne . POCAITIVA si credeti in Isus ,botezativa in apa dupa care si domnul va va boteza in duhul lui cel sfant………..AMIN

  9. Citisem seara asta o scrisoare caustica pe un blog de barfe, si am intrat repede la dvs sa schimb subiectu’, sa nu visez urat… Am nimerit bine la pagina asta, m-am descretit de-a binelea. Ma intreb daca fratii de care ne povestiti au internet, ca atunci aveti sanse ca si anul viitor sa fie ocupati, si dati astfel sansa sotiei sa vina si dansa.
    Fratele cu sobolanii era in pielea goala? (daca si-a scos salopeta…) Totusi, anemici sobolani si zdravana salopeta o fi avut acolo. Cred ca era mai plauzibil sa fi zis ca i-o omorat cu internetul (in zile ca astea mor sobolanii de numa cu internetu, numa ca nu-si dau seama c-or murit…)
    In rest, numa bine!

  10. dan ghiurca

    Fr.Petru,imi dati voie sa postez si pe Facebook,Jurnalu’ lui Ion Pocaitu si alte postari ale dumneavoastra de pe blog.Multe din ele imi plac si le consider sanatoase pt.a ne tine pe calea cea dreapta.
    Multumesc

  11. Spunea fr. Ianovici intr-o predica ca o sora din biserica i-a zis ceva de genu: „fr. Ianovici vad pe umerii tai niste stele … ” la care fr. ii raspunde „sora doar n-oi fi general … sunt si eu un biet soldat” 🙂
    Adevarul de azi e ca multi vor sa se prezinte ca niste generali cu multe stele (imaginea lor e mult mai importanta decat a lui Isus) … iar cei cu adevarat smeriti sunt din ce in ce mai putini. SOS !

  12. Fr. Petru,

    o inteleg pe sora Veta, sa fie binecuvintata!
    Se tulbura duhul in mine cand Domnul nu mai este predicat de la amvoanele bisericilor. Auzi tot felul de basme, deja raspovestite si rastalmacite.
    Fiecare da ce are! Trist e, ca goi ne ducem si goi venim, cand Biserica e rinduita pentru zidirea fiecarui madular. Ce facem cind nu mai este zidire, crestere, maturitate spirituala de multa vreme intr-o biserica? Cind oamenii in loc sa devina mai buni, se strang doar sa iasa mai rai?
    Doamne-ndura-te de noi! Trezeste-ne din nou!

    P.S. Aprecieri pentru tot ce impartasiti pe acest blog. Admir crestinii transparenti si integri, sunt pe cale de disparitie… dar totusi, mai cred ca Domnul va aduce vremuri de inviorare in Biserica Sa

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s