Unde îţi este inima?

E îngrozitor să-ţi petreci viaţa printre oameni care îşi au inima în altă parte. Am văzut lacrimile unor femei pentru că inima bărbaţilor lor era la altă adresă. Am văzut bărbaţi distruşi de geografia diferită unde îşi lăsaseră nevestele lor inimile. Cum e să fii tatăl unor copiii care au inima în altă parte? Ştim prea bine, prea mulţi dintre noi.

Tatăl îi urmărea atent. Toate mişcările celor doi băieţi trădau cruda realitate: nu le era inima acasă, şi nici la lucrul pe care-l făceau. Faţa le era pământie şi apatică. Fiinţele lor păreau plictisite la culme de tot ceea ce aveau. Umblau într-un loc visând la altul. Erau prizonierii unei realităţi pe care nu şi-a mai doreau. Numărau zilele care au mai rămas. AMR. Se salutau ca soldaţii români: „Hai libi!”

Într-o bună zi, tăcerea grea de plumb s-a spart în mii de ţăndări. „Dă-mi ceea ce mi se cuvine! Vreau să plec!” Curajul celui mai mic a spus lucrurilor pe nume. Voia să fie acolo unde îi era inima. Şi, oare, nu e normal, să vrem să fim acolo unde ne-am trimis inima mai dinainte? Poţi ţine cu forţa acasă un copil fără inimă? Era acasă dar avea inima în lume.

Tatăl l-a lăsat să plece! A plecat.

Ce erupţie de bucurie în pietul mezinului, când s-a văzut cu banii bătrânului tată în buzunar, şi în drum spre locul unde îi era inima! Ca să fim întregi, dorim să fim acolo unde ne este inima. Ca să fim fericiţi, spunem noi.

Mezinul, era în lume, acolo unde îşi expediase inima pe aripile viselor adolescenţei. Fanteziile, finananţate de banii de acasă, prind contur. Prieteni, femei, băutură, petreceri. Lanţ. Pasiunile ţinute în teascul regulilor de-acasă, se dezlănţuie tumultuos. Feciorul cuminte de altă dată, devine animal de petreceri. Muzică şi vin. Destrăbălare.

Inima, cea nespus de rea şi înşelătoare, construise însă o lume ireală. Petrecerile consumă resursele. Buzunarul gol alungă prietenii. Iubirea cumpărată pe bani, se scurge spre portofelele mai pline. Cu punga goală se trezeşte singur. Şi nefericit. Faţă în faţă cu realitatea crudă, caută explicaţii şi soluţii. „Cu siguranţă că este acolo unde şi-a dorit atât de mult, dar… va trebui să facă rost de bani pentru a-şi întreţine fericirea”. Caută de lucru pentru a-şi finanţa visul. „O să câştige el bani cu care va continua stilul de viaţă atât de plăcut.” Reuşeşte doar să supravieţuiască. Să nu moară de foame. În urma porcilor de care îngrijeşte, ajunge să învidieze fericirea lor. Nu are parte nici măcar de luxul lor de a mânca roşcovele.

Animalul de petrecere, petrece printre animale. Satana nu este generos cu învinşii.

Din cocina porcilor, prespectivele se schimbă. Viaţa este văzută cu alţi ochi. În mizeria prezentului, trecutul devine glorios. Amintirile de-acasa încep să facă viaţa mai suportabilă. Îşi aduce aminte de tata. „Ce bine se purta el cu robii săi!” Statutul său de rob şi-l compară cu statutul robilor de acasă. Aceia aveau „belşug de pâine” în timp ce el „moare de foame aici”, între porci. Cu stomacul gol, pâinea dispreţuită ieri devine aspiraţie majoră. Zi de zi, oră de oră de visare, îi readuc inima în coordonatele casei părinteşti. Este acum în lume cu inima acasă.

Cu inima acasă, în mirificele tărâmuri ale coplăriei, robia e mai insuportabilă. Uriaşul magnet al inimii îi trezeşte mintea sănătoasă. Îşi vine în fire. Revine la normal, la ceea ce ar fi trebuit să fie de la început. Va pleca acasă acolo unde-i este inima. Va fi acasă şi cu inima acasă. Va reveni la normalitate. Va închide cercul. Va încheia periplul nefast în care l-a târât inima nespus de rea şi înşelătoare.

Inima ne modifică geografia. Inima neastâmpărată dă de lucru picioarelor.

Vom ajunge mereu acolo unde ne-am trimis inima mai întâi.

Unde îţi este inima?

Un turist american urmărea un biet pescar mexican, care, după ce a prins câţiva peşti, şi-a tras sombrero peste ochi şi a aţipit la ţărmul mării.
– De ce nu mai pescuieşti? l-a întrebat americanul.
– Am prins suficienţi pentru masa de seară! a spus mexicanul.
– Nu faci bine. Ar trebui să prinzi mai mulţi peşti şi să-i vinzi! Ai face bani. Ai putea să-ţi cumperi apoi mai multe undiţe şi să prinzi şi mai mulţi peşti. Din banii adunaţi ţi-ai putea cumpăra apoi o barcă mare de pescuit, cu oameni care să lucreze pentru tine. Ai putea fi om bogat.
– Şi apoi? a întrebat mexicanul.
– Apoi, ai putea să stai, să te odihneşti, să te relaxezi…
– Apoi, ce crezi că fac eu aici domnule? Mă relaxez.

Avem folozofii diferite de viaţă. Indiscutabil. Când însă rezultatele sunt la fel, la ce folos efortul şi suferinţa unui cerc atât de larg şi complicat?

Mă gândeam la tânărul risipitor, la suferinţele periplului său de a găsi că soluţia cea mai simplă ar fi fost să stea acolo unde era şi să lucreze la inima sa. Ca s-o readucă acasă, fără să umble pe urmele ei prin lumea rea şi păcătoasă.

Suferinţele noastre nu ne vin de la prietenii care ne abadonează atunci când nu mai avem bani, şi nici de la foametea colapsului economic al viselor noastre. Ele nu se nasc nici din soluţiile nefericite ale supravieţuirii noastre în cocina porcilor acestei lumi. Ele ne vin de la inima noastră. Avem o problemă de inimă.

Unele din cele mai răspândite boli de azi sunt cele de inimă. Tot din cauza lor se moare des. La propriu şi la figurat.

11 gânduri despre “Unde îţi este inima?

  1. Greu e cu boala asta de inima! Am avut si eu una, dar mi-a trecut la o decizie buna. Pentru reteta puteti vizita piesa ‘puls’ de pe al doilea album ‘negru sau alb’ (www.punctro.eu)

  2. Marcel Dogar

    Este fascinant acest mod de abordare a pildei. Îmi place în mod deosebit descrierea „pelerinajului” inimii. Este atât de adevărat…!

    Cred însă, că această emigrare a inimii este precedată de raidurile, de incursiunile minţii, gândurilor. Gândurile ne aliniază inima. Inima ne strămută trupul şi ne pune la fapte.

  3. mike

    Cred ca inima nemultumitului e totdeauna afara si departe.In general Romanul e vesnic nemultumit , daca are o casa viseza la alta ,o masina normala , nuuu ceva mai SIC, daca e aici in U.S.A. viseaza Romania iar daca merge in tara ar vra sa se intoarca aici din nou. Risipim comoara ce ne-a da-to DOMNUL -timpul, banii, priceperea in cu totul alte directii si scopuri. Oare ne mai facem comori in cer?????

  4. Pingback: Unde îţi este inima? : : ۩ TotalSchimbat.Ro ۩

  5. NouaOrdineCrestina

    Am constatat ca inima si intelepciunea ,atunci cand leaga o prietenie stransa ,de mana impreuna , reusesc sa treaca puntea inalta si suspendata peste raul tumultuos si involburat al vietii !.Despartite una de alta ,cu certitudine nu vor izabandi , vor aluneca pe rand ,vor cadea ,pierdute apoi si luate de valtoare !

  6. Un subiect plin de „ADEVAR”si nu numai ….si vedem ca este multa abtinere de comentariu….de ce?Stim destul de bine .Si prima pereche umana in gradina Edenului in momemntul in care a greshit si a incalcat porunca Tatalui ,sau abtinut din mesajul de comunicare si mai mult sau ascuns uitind de puterea Tatalui.Azi este la fel ,dorim sa nu comunicam si sa vorbim de gresheli si nici sa le marturisim ca sa avem putere de redresare(si de o impartasire la cina in un caracter si moral de adevarat crestin) si de a ajunge la unitate si exact la implinirea poruncii Tatalui ceresc.Dar sa nu uitam ca;dupa cum un tata adevarat cu orice pret doreste sa ishi protejeze copilul pentru viata si binele lui cu atit; TATAL CERESC mai mult face acest lucru.Sa nu fim dar razvratiti si sa luam bine seama la „fiul risipitor” care a ajuns sa ishi recapete puterea si sa ishi recunoasca greshala si sa indrazneasca sa se intoarca la tatal sau .Sa nu uitam insa de conditia pe care TATAL CERESC o impune FIECARUI COPIL prin mesajul SFINTELOR SCRIPTURI .Cunoastem mesajul? sa i-L citim si sa nu incercam sa ne dezvinovatim fiinca astfel este;
    -„1Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L -a cunoscut nici pe El.
    2Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.

    3Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.

    4Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.

    5Şi ştiţi că El S’a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.

    6Oricine rămîne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L -a văzut, nici nu L -a cunoscut.

    7Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit.

    8Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

    9Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.

    10Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.

    11Căci vestirea, pe care aţi auzit -o dela început, este aceasta: să ne iubim unii pe alţii;

    12nu cum a fost Cain, care era dela cel rău, şi a ucis pe fratele său. Şi pentruce l -a ucis? Pentrucă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.

    13Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea.

    14Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentrucă iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămîne în moarte.

    15Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n’are viaţa vecinică rămînînd în el.

    16Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi -a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.

    17Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămîne în el dragostea de Dumnezeu?

    18Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.

    19Prin aceasta vom cunoaşte că sîntem din adevăr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui,

    20ori în ce ne osîndeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decît inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile.”
    Deci …sa intelegem ce se intimpla cu cei care se numesc si sint „COPII TATALUI CERESC”
    Si sa nu uitam ;”căci Dumnezeu este mai mare decît inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile.”Deci sa nu fim obraznici fata de Tatal ceresc daca avem pretentie ca sintem „COPII LUI” ori fiinca faptele ne dau pe multi de gol intelegem ca cei care pacatuiesc devin copii altui tata?
    Sa nu uitam ca si in viata noastra azi copii care se razvratesc impotriva parintilor ,ishi pierd Tatal (chiar daca Tatal plinge si se roaga cu multa staruinta) si ajung de ishi gasesc prieteni si Tati straini si se hranesc cu roscovle si cu abuzuri de tati vitregi.Fiecare ce alege ….cu aceea se hraneste si asa traieste si sa nu ne miram de tot ce se intimpla fiinca dupa cum vedem nimic nu este la voia intimplarii…..

  7. Pingback: Unde îţi este inima?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s