Coada crocodilului

De cele mai multe ori, când mă vizitează vreun păstor din România, îl duc la un restaurant din vecinătatea bisericii noastre. Restaurantul serveşte cu precădere meniuri din peşte gătite după specificul bucătăriei franţuzeşti din New Orleans. De la decoraţia restaurantului, la ambianţa muzicală, toate vorbesc despre Louisiana. Îi duc acolo pentru că mâncarea este „apostolică” (peşte) şi apoi pentru că acolo îi pot servi ca aperitiv, coadă de aligator. Primesc şi azi mesaje de la unii din ei care nu uită „coada de crocodil”. Un fost coleg de liceu, care locuieşte în Arad, mi-a scris că povestind colegilor de muncă de meniul consumat la „Papadeaux” n-a fost crezut de ei.

Nu toţi se dau în vânt să guste coada aligatorului. Unii încearcă din curiozitate şi sunt uimiţi cât de gustoasă poate fi carnea acestui animal atât de detestat. Oricum, e mai bine să-l consumăm noi pe dânsul, decât invers.

Preotul, intermediarul dintre Dumnezeu şi om, fiinţa cu un destin atât de deosebit, trebuia să stea faţă în faţă cu eternitatea prezentându-i problemele efemerului, ca apoi să aducă rezoluţia divină fiinţei încărcate de păcat. Multe se cereau acestui om cu averi în lumea cealaltă, legat mai mult de dincolo decât de aici şi acum. Dintre toate, însă, i se cerea mai mult ca orice, sfinţenie. Punere de-o parte doar pentru Dumnezeu, separare de toate cele lumeşti şi alipire de etern.

Cartea Leviticului este cartea preoţilor. Paginile ei sunt dedicate celor ce slujeau altarului, reglementându-le viaţa şi conduita. Ea vorbeşte de sfinţirea şi sfinţenia lor, de la îmbrăcăminte şi datoriile sacerdotale până la ceea ce aveau sau nu aveau voie să mănânce. Viaţa nici unei alte fiinţe umane n-a fost atât de detailat reglementată de cartea lui Dumnezeu. Tocmai din pricina responsabilităţilor sale, din pricina vecinătăţii sale cu veşnicia.

Intrat în Locul Sfânt, sau ca mare preot în Sfânta Sfintelor, devenea reprezentantul umanităţii şi cel al lui Dumnezeu în acelaşi timp. Numai sfinţenia putea purta povara acestei însărcinări. Numai curăţia sa interioară, de la gândul plămădit în minte la bucatele de la masa prânzului, putea oferi scutul împotriva unui Dumnezeu mânios pe orice mizerie umană. Băi rituale, haine unse cu untdelemn, jertfe şi arderi de tot, un regim alimentar strict. Sfinţenie Domnului. “Să fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.” (Lev. 11:45).

Mi-a atras atenţia recent, stricta  interdicţie divină dată preotului de a nu consuma anumite animale, care trebuiau considerate ‘necurate’. Consumarea lor, şi chiar atingerea lor de către sacerdot ducea la starea de ‘necurat’ înaintea lui Iahve. Numai spălăturile rituale repetate şi jertfe pentru vinovăţia necurăţiei, şi apoi timpul, puteau spăla această stare de conflict cu sfinţenia Creatorului.

Cu toate că va părea ciudat unora, m-am gândit că ne-ar fi de folos să vedem ce fel de animale erau interzise meniului preoţesc, mai ales că prin preoţia tuturor credincioşilor, cădem sub incidenţa aceloraşi pretenţii divine de sfinţire. În Noul Testament avem reglementarea apostolului Pavel care ne îndeamnă să consumăm totul cu mulţumiri, şi că totul poate fi sfinţit prin rugăciunea celui ce mănâncă. De aceea cred nimerit să ne referim mai degrabă la caracteristicile animalelor respective, caracteristici cu corespondenţe în caracterul uman.

„Iată din vietăţile care se târăsc pe pământ, cele pe care le veţi privi ca necurate: cârtiţa, şoarecele şi şopârla după soiul lor; ariciul, broasca, broasca ţestoasă, melcul şi cameleonul” (Lev. 11:29-30).

Cu toate că traducerea lui Cornilescu nu redă exact soiul de animale menţionate de originalul ebraic, le vom lua pe rând din această listă cu denumirile lor româneşti, în postările viitoare.

7 gânduri despre “Coada crocodilului

  1. ACIDUZZU

    Frumoasa intentie, frate Petrica ! Laudabila si sfintitoare chiar ! Moraliceste si Etic !
    Va urez din toata inima ca „tot ceea ce incepeti sa duceti la bun sfarsit !” Numai „un pom sadit langa un Izor de Apa” reuseste lucrul acesta !
    „…isi aduce rodul la vremea lui si ale carui frunze nu se vestejesc !”

    Astept cu interes postarile ce urmeaza; este bine ca din cand in cand cineva sa ne mai aduca aminte de interpretarea corecta a Slovelor Scripturii si de incarcatura spiritualiceasca a sensului lor ! Domnul sa va binecuvinteze si…sa nu va scada niciodata apetitul pentru coada de crocodil ! Vorba domniei voastre: „…Mai bine-l mancam noi pe el…!”

  2. Pingback: 3 postări în Top 10 WP (29.03.2011) « România Evanghelică

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s