Ceasul vostru


Rândurile acestea le-am scris de Paștile anului 1989.

În noaptea când a fost prins, a spus duşmanilor Săi: “Acum este ceasul vostru şi al puterii
întunericului” şi ei au înţeles că li s-a dat un ceas la dispoziţie să-şi manifeste toate instinctele şi ura de care erau animaţi. Vor lovi în El, şi-L vor crucifica, scuipându-L şi hulindu-L. Apoi, văzând că moare, vor jubila, felicitându-se reciproc. Vor comemora noua eră ce va începe mâine printr-un ospăţ festiv. Vor dormi liniştiţi. Tumultul noroilui interior şi-l revărsaseră furibunzi. Se răcoriseră după focul ce mocnea în ei de câţiva ani, de când tâmplarul acesta desculţ cutreiera ţara. Dar acum totul s-a terminat…
Singurele lucruri neplăcute erau banii daţi lui Iuda – bani azvârliţi în templu în ajunul sabatului şi perdeaua dinăuntru care s-a rupt în două în cutremurul ce-a zguduit pământul.
Desigur, după moartea Lui, lumea se va întoarce la matca ei obişnuită, şi zvonurile care poate au ajuns la Roma, nu vor avea repercusiuni.
Şi au uitat cuvintele Lui: “Acum e ceasul vostru…”

Când ceasul lor s-a scurs, a urmat Învierea. O dată cu învierea Lui a început veşnicia. În urma ceasului suferinţei, ucenicilor li s-a dat veşnicia învierii, dar şi după ceasul “triumfului” răstignitorilor li s-a dat veşnica pedeapsă a iadului.
Acum în această îndurerată Săptămână a Patimilor lui Cristos, să medităm la suferinţa
neamului nostru căzut între tâlhari, pe alunecosul drum dinspre Ierusalimul credinţei şi Ierihonul deşertăciunilor lumeşti. Măcar acum, îndumnezeiţi de gândul lui Cristos să nu mai afurisim şi blestemăm răstignitorii, ci asemeni dragostei Sale să ne rugăm pentru ei: “Iartă-i Tată că nu ştiu ce fac!” Căci cine în această scurtă viaţă este mai demn de mila şi fervoarea unei asemeni rugăciuni, decât cei ce bat cuiul răstignitor în singura mână ce le înmulţea pâinea, ce le preschimba apa în vin, ce le creştea copiii în lumina venită de sus?
Ce finţă poate fi mai neştiutoare decât aceea ce-şi răstigneşte iubirea şi mântuirea sa? Ce ignoranţă mai adâncă poate fi decât să-şi distrugi temelia ţării tale, să dai câinilor pâinea de la gura copiilor tăi, să le otrăveşti sufletul cu ura faţă de cer?
Să medităm acum, şi să îmbărbătăm inimile răstigniţilor, cu cuvintele Răstignitului ce-a biruit moartea. Acum este ceasul lor. Li s-a dat un ceas. Numai un ceas, pentru că în bunătatea Sa nemărginită, Dumnezeu acordă doar un ceas răului de-a se exprima liber. Durerea are un ceas la dispozitie. În urmă vine Învierea.
Nu ştiu cu ce măsoară Dumnezeu timpul. Uneori o zi e ca o mie de ani, şi o mie de ani, e ca o zi. Dar ceea ce ştim sigur, este că ceasul Lui nu întârzâie niciodată. Nu puneţi deci întrebarea asemeni femeilor nerăbdătoare, ce scrutau orizontul aşteptând carele lui Sisera, cântând: “De ce vin carele tale atât de încet?” Există o împlinire a vremii, o bătaie anume a orologiului divin ce va însemna sfârşitul “ceasului lor”. Isus ştia acest lucru şi poate de aceea suferinţa Sa a fost mai uşor de învins. Pentru că orice suferinţă este mai uşor de îndurat dacă o ştim limitată în timp. “Nu mă tem de moarte, ci de veşnicia ei” spunea poetul. Dar dacă ei îi este dat un ceas şi apoi vine Învierea, cine se mai teme de ea?
Nimeni nu poate să ştie cât a mai rămas din noapte. Nu auzim bătăile orologiului lumii, dar cu cât clipa trece, dimineaţa e mai aproape. Se se va crăpa de zi în prima zi după răstignire în neasemuita dimineaţă a învierii. Iată nădejdea tuturor celor ce mai veghează la altarul rugăciunii pentru neam şi ţară. Lovind pe sfinti, dărâmându-le altarele şi bisericile, arzându-le cărţile sfinte, întemnitându-i, cohortei de soldaţi, de caiafe, de irozi, şi plebei dezorientate şi fanatice i s-a dat doar un prilej de un ceas. Este ceasul lor, dar mâine… Mâne e Învierea şi veşnicia noastră.
Pătruns prin uşile încuiate de frica iudeilor, Isus cel Înviat a rostit urarea celei mai acute nevoi din inima ucenicilor Săi: “Pace vouă!”
Să rămânem în pacea Învierii Sale, rugându-ne şi iubind. Iubind şi rugându-ne, vom fi de neînvins. Universul întreg e de partea iubirii şi nu e armă mai mare ca genunchiul aplecat. În faţa urii din ceasul puterii întunericului nu poate sta decât iubirea şi nu poate supravieţui decît cel ce se roagă din dragoste pentru răstignitorii săi. Silindu-ne să-i urâm, răstignitorii vor învinge.
Născuţi din jertfa iubirii, suntem fiii ei şi existăm atât cât iubim. Şi dacă este o excepţie de la porunca de-a iubi, şi deci, dacă putem să nu iubim ceva, atunci aş îndemna să începem cu cele spuse de Ioan în exilul din Patmos: “…şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte”. Pentru că singura finţă pe care poţi s-o ignori, ale cărei interese le poti oricând sacrifca, pe care poţi s-o jertfeşti, este propria ta fiintă. Şi minunea e posibilă, şi lumina încă biruie întunericul, şi viaţa triumfă, pentru că “Cristos a înviat!”

11 gânduri despre “Ceasul vostru

  1. NouaOrdineCrestina

    ‘Fiindca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii care are sa vina peste lumea intreaga ca sa incerce pe locuitorii pamantului !”

  2. mirela

    „Cand inima noastra ranita de iubirea Lui Dumnezeu va descoperi propriul ei Emaus,ea insasi se va frange oferindu’se deplina Lui Hristos…”

  3. Subiectul descrie si dezvaluie in ce a constat ceasul decisiv al ucenicilor !Si interesant, ca putini au perceput mesajul domnului Isus Hristos;” Isus le -a zis: ,,În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: ,Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.`
    Au inteles ei mesajul?Prin versetele urmatoare o sa citim ;CA NU!!
    -„33Petru a luat cuvîntul, şi I -a zis: ,,Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.„
    34,,Adevărat îţi spun„, i -a zis Isus, ,,că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.„
    35Petru I -a răspuns: ,,Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.„ Şi toţi ucenicii au spus acelaş lucru.”
    Deci?Fiinca inca erau firesti dupa cum si azi sint foarte multi ,sa vedem ce se intimpla;!!!Sa vedem conversatia dintre domnul Isus, ucenici si chiar noi daca credem in mesajul Scripturii;
    „40Apoi a venit la ucenici, i -a găsit dormind, şi a zis lui Petru: ,,Ce, un ceas n’aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!
    41Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este neputincioasă.„42S’a depărtat a doua oară, şi S’a rugat, zicînd: ,,Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să -l beau, facă-se voia Ta!„
    43S’a întors iarăş la ucenici, şi i -a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn.
    44I -a lăsat din nou, S’a depărtat, şi S’a rugat a treia oară, zicînd aceleaşi cuvinte.
    45Apoi a venit la ucenici, şi le -a zis: ,,Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!.. Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mînile păcătoşilor.
    46Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul.„
    Chiti ,azi doresc sa se trezeasca si sa raspunda in mod sincer invitatiei domnului Isus Hristos?El a inviat si asteapta la usha casei si personalitatii noastre si prin mesaj ne spune:
    -„20Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
    21Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.
    22Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”
    Oare auzim mesajul?Percepem indemnul?Sau este putin cam aspru si dorim sa-l evitam finca sfatul este cam dur pentru fire;
    -„15,,Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
    16Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
    17Pentrucă zici: ,,Sînt bogat, m’am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic„, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
    18te sfătuiesc să cumperi dela Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.
    19Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe cari -i iubesc. Fii plin de rîvnă dar, şi pocăieşte-te!”
    Iata ,dar a sosit si CEASUL NOSTRU SA PERCEPEM MESAJUL ,sa ne trezim din somn si sa meditam la cele scrise indiferent ,de cine sint scrise!!!Este un mesaj al Scripturi ce ne expune indemnul si invatatura domnului Isus Hristos !Si „Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n’are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.”
    Este ceasul PENTRU TREZIRE SPIRITUALA!!!

  4. NouaOrdineCrestina

    Treizeci de-arginti curati si grei,
    cu chipul lui Cezar pe ei. . .
    Treizeci de stele sclipitoare. . .
    si-un rai intreg in fiecare. . .
    Dupa trei ani de-atat tumult,
    o punga de arginti nu-i mult !
    Trei ani sa te smeresti, sa taci,
    cu ochi de vanator dibaci !
    Trei ani cu arcul incordat ,
    s-astepti cel mai de soi vanat !.
    Si. . . pan’ la cerbul din omaturi,
    mai ,mai sa-l scapi pe cel de-alturi .
    Trei ani de slujba intre sfinti !. . . .
    O , nu-i prea mult treizeci de-arginti !

    * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

    Argintii mei, vanatul meu !
    Acum mi-atarna tolba greu !
    Acum eu sunt bogat ! Si pot
    sa cumpar . . . . via lui Nabot .
    Ca Tiba , pot sa iau siret
    mosia lui Mefiboset .
    Si pot gasi , ca Snabalat ,
    chiar si proroci de cumparat . . . .
    Caci am arginti ! Treizeci la rand !
    Si altii vor veni curand .
    Tu ,snop din graul arnaut ,
    tu , parga , vin’ sa te sarut ! .
    Dar ce vapaie-n zimti se frange ?
    Ce mana v-a umplut de sange ?
    Nu pot sa sufar .Pot sa mint,
    dar nu vreau sange ,vreau argint.
    O , iata apa jos in rau .
    Va spal si iar va strang la brau.
    Ce-i asta ? Mintea-si pierde fraul .
    De ce s-a inrosit tot raul ?
    Ce rana s-a deschis in punga ?
    Nu-i apa’n matca sa-mi ajunga !
    Ei, preotii ,ei ,carturarii ,
    m-au prins in mreaja ca pescarii ,
    mi-au dat sa beau din cupe sparte .
    Eu am cerut arginti , nu moarte !
    M-au inselat , dar nu ma las .
    Pe cine duceti voi de nas ?
    Batrani si preoti ,farisei :
    -luati argintii ! Nu-s ai mei !
    Eu v-am vandut un sfant curat !
    Voi ce arginti murdari mi-ati dat ?
    Vreau banii ,banii mei pe drept !
    Acesta-i sange , nu-l accept !.
    Isus e sfant .Am fost nebun .
    Nu vreau cu Cerul sa ma pun.
    Vai ! Iadul . . . .ziua de apoi. . .
    Nu vreau arginti , luati-i voi !
    Nu vreau arginti ! Isus e sfant
    Ah ! Numai sange pe pamant .
    Ce sange cald. . . Dar nu-s de vina !
    Si via lui Nabot e plina. . .
    Se scalda-n sange de profet
    mosia lui Mofiboset. . .
    Si-un viscol de arginti turbat
    l-a troenit pe Sanbalat ! . . .
    Lasati-ma, voi , ochi de drac.
    Fugiti ! . Eu vreau sa mor sarac.
    Lasati-ma, voi pret strain !
    Vreau sa fiu Abel , nu Cain .
    S-au strans toti banii -acestei lumi ?
    Mamona, vrei sa ma zugrumi ?
    Dar voi scapa. Nu cad invins !
    Nu sunt cu-n brau de in incins ? . . .

    * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

    Un brau. Un lat. Si-apoi. . . in gol !
    Veniti , voi ingeri din Seol !
    Sa scap de-arginti , sa trec prin vad. . .

    * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

    Ah, iata plec. Dar plec in Iad !
    Si Iadul !. . . Vai , imi ies din minti !
    Caci Iadul. . . Iadu-i plin de-arginti ! . . .

    de costache ioanid

  5. NouaOrdineCrestina

    La cina cea de Paste, in camera de sus,
    inconjurat de-apostoli , S-a asezat Isus.
    Se revarsa din sfesnic o galbena lumina
    pe azimile calde, pe mileul. . . fara vina. . .
    Era placut prilejul . Si toate pregatite.
    Dar, vai ,uitase gazda o sluga a trimite,
    un rob sau o copila , ca , dupa-a vremii lege,
    cureaua de pe glezne pe rand sa le-o dezlege ,
    sa le aline talpa de colbul de pa drum .
    Si-acum cei doisprazece , sfielnic oarecum ,
    se intrebau in cuget : Cum vor sedea la ruga ?

    * * * * * * * * * * ** * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

    O , iata-i cum se-ncrunta , privind cu turburare
    cand vasele cu apa , cand praful pe picioare.
    Si Duhul Ii intreaba , in fiecare zboara :
    – N-ai vrea sa-ti pui tu , Petre , stergarul asta seara ?
    -Chiar eu ? . . . Nu sade bine . Eu doar sunt mai batran .
    -Dar tu ? Tu cel mai tanar ? – Eu stau lana Stapan . . .
    -Dar tu ? intreaba Duhul acuma pe Andrei ?
    – Chiar eu ? . . .Sun cel din urma la Domnul dintre ei ?
    – Dar tu ce tii doar punga ? – Eu am facut de-ajuns .
    Am cumparat merinde . Si mielul l-am strapuns . . .
    – Tu , Toma , nu vrei oare sa fii tu cel ce spala ?
    -Sunt trist . Se lupta-n mine o umbra de-ndoiala . . .
    – Dar tu Matei ? Tu, Filip ? Dar tu, Tadeu ? Dar tu. . . ?
    Si-n fiecare cuget raspunsul a fost : NU .

    ***********************************************

    Atunci , lasandu-Si braul si haina-n tr-un unghier ,
    S-a ridicat Stapanul cel coborat din Cer
    si-nfasurand stergarul ,s-a aplecat usor
    sa-Si spele ucenicii ca rob al tuturor .

    De-atunci pe apa vremii, atatia ani s-au dus .
    Si-a cum – a catea oara ? se-aseaza iar Isus
    sa-ntrebe , tot prin Duhul , pe cei ce-L inconjoara :
    -N-ai vrea sa-ti pui tu , Gheorhge , stergarul asta seara ? . . .
    Tu , sora Marioara ? Tu, Radu ? , Livius , Tu, Mihai ? . . .
    Frumos va fi odata acolo sus in Rai !

    De azi sunt mii de-amaruri .Necazul greu se curma.
    Nu vrei , in lume asta , sa fii tu cel din urma ?
    E bun un vas de cinste, dar trebue si-un ciob !
    Nu vrei sa fii tu , frate , al fartilor tai rob ?
    Sunt rani neingrijite ,sunt mucuri ce se sting ,
    batiste-n care lacrimi in taina se prelin ,
    sunt vaduve bolnave, batrani fara putere ,
    sunt oameni singuratici , lipsiti de mangaiere ,
    sunt prunci ramasi acasa , cu-o mama in spital ,
    bolnavi care asteapta un salvator semnal .
    Se cere osteneal si jertfa uneori .
    Si nopti de priveghiere si iarasi munca-n zori .
    Nu manuind Cuvantul , cand harul nu ti-e dat ,
    cat matura si acul si rufa de spalat,
    cat cratita, toporul si roata la fantana ,
    ciocanu-n tabla casei si-n gard la vre-o batrana .
    Sa stai de veghie noaptea la cate-un capatai ,
    sa-ntorci cu greu bolnavul , sa rabzi si sa mangai ;
    sa-l scoti apoi la soare si sa-i alini amarul .
    . . . Nu vrei cu Mine , frate , sa-ti infasori stergarul ?
    -Chiar eu ? . . . Nu sade bine. Eu doar sunt mai batran .
    -Chiar eu ? . . .Eu sunt prea tanar .Eu stau langa Stapan . . .
    -Chiar eu ? Eu nu am vreme. Eu am facut de-ajuns .
    – Chiar eu ? -Chiar eu ? Acelasi si -acelasi trist raspuns .
    ******************************************************
    Si -atunci lasand sa-I cada cununa Lui si haina,
    iubirii fara margini traindu-si iara taina,
    incet-a cata oara ? -se-apleaca iar Isus
    si , plin de-atatea ganduri, stergarul iar si-a pus .
    Si-asa cum o mladita se-ndoaie langa trunchi ,
    Stapanul omenirii Se-apleaca in genunchi .
    La jugul fara slava Isus din nou Se-njuga .
    El, Imparatul Vietii , din nou e rob si sluga .
    Veniti , leprosi ai Lumii , murdari de-a ei tarana !
    Isus va spala iarasi cu propria Sa mana !
    Veniti ,voi ce-npacate nadejdea vi se frange !
    Isus va spala astazi cu propriul Sau sange ! . . . .
    ******************************************
    Voi , frati, goniti mandria, visarile si somnul !
    Luatri cu drag stergarul alaturea cu Domnul !
    Si nu uitati : pe cale ,orice lucrare-i buna ;
    dar cine ia stergarul, acela ia cununa !

  6. viorel chis

    Ceasul ucenicilor este descris si mesajul chiar tranzmis,dar ceasul vietii noastre ce ne descopera?Expunere,faima,confort ,mindrie?Sau veghere,slujire si o trezire spirituala prin care putem si noi sa spunem:”105Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.”Oare intradevar poate si pentru noi ,Cuvintul sa fie o lumina pe cararea vietii noastre?Si ceasul vietii noastre din atipire si somn adinc sa ajunga la lumina si sa ajungem la starea ucenicilor chind au ajuns sa umble in puterea DUHULUI SFINT SI ROADA LUI. Fiinca vedem ca la multi pretentiile sint mari si prea putin se deoreste ADEVARUL sa se cunoasca.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s