Zarurile au fost aruncate…

Dintre toți care erau în jurul crucii pe care murea Domnul vieții, nimeni nu mă dezgustă mai mult ca sodații romani. Probabil pentru că sunt strămoșii mei. Probabil că prea seamănă cu oamenii de azi în mijlocul cărora mă străduiesc să predic mesajul acestei morți răscumpărătoare.

Mă scârbesc preoții cu ura lor irațională. Și oare cum poate fi ura altfel decât irațională? Sunt dezgustat de idiferența batjocoritoare a trecătorilor. Este de-a dreptul supărătore absența plină de lașitate a ucenicilor pe care încearcă cu timiditate s-o vindece în ochii mei prezența lui Ioan. Este jenantă prezența (vai, ca întotdeauna!) a celor “gură-cască” ce decorează și ei nefericit peisajul sinistru al crucificării.
La piciorul crucii lacrimile sunt rare. Ele aparțin Mariei, mamei Domnului și câtor-va femei evlavioase dintre prietenele și rudele ei. Doar ele, femeile acestea, răscumpără prin prezența și atitudinea lor, rasa umană incapabilă să perceapă mementul crucial al existenței ei. Când cei mai loiali și curajoși dintre ucenici fug, femeile nu se tem de nimeni și nimic. Nu există forță în lume să intimideze o mamă.

Dintre toți, cei care mă intrigă până la strigătul ororii, sunt sodații romani. În timp ce Isus Domnul meu, moare atârnând în cuiele răstignirii, ei, soldații marelui imperiu, joacă zaruri la piciorul crucii, să-și împartă hainele lui Isus, singura avere materială pe care o lăsa lumii. Va mai rămânea și crucea, piroanele, giulgiul în care a fost înmormântat. Lemnul crucii se va vinde pe piețele Europei în secolele care vor veni, în zeci și zeci de tone, spre vindecarea bolilor și alungarea demonilor, de către hagii intreprinzători care vor alimenta credulitatea și nevoile ființei căzute.

La piciorul crucii Mântuitorului, acolo unde se negocia cu Dumnezeu-Tatăl soarta ființei umane; acolo unde se desăvârșea mântuirea lumii întregi – soldații dădeau cu zarul în căutarea norocului personal. Cu capul în pământ, cu ochii la premiul posibil de câștigat, strămoșii mei expuneau istoriei nu doar o ignoranță crasă, ci o indiferență pe măsură.  Ființele acelea abrutizate de prezența morții altora, cu care se obișnuiseră ca cioclii cimitirelor, erau incapabili să-și ridice ochii în sus de unde la venea și lor mântuirea. Le era eternitatea la un  pas și un cuvânt distanță. Tăceau imbecilizați, cu ochii în țărâna în care se rostigoleau zarurile.
Mă lovesc zilnic de această moștenire a soldaților romani. Indiferență la cele veșnice. Ochi mereu în glie. Priviri urmărind cifrele norocoase. Preocupare cu lucrurile materiale. O viață cazinou.

Alea jacta est – zarurile au fost aruncate.  Nu de Cezar. Nu de soldații romani. Ci de Dumnezeu Însuși. Acolo, la crucea Golgotei. În Vinerea mare! Cifra este perfectă. A dat norocul peste noi. Prin moartea Lui am câștigat viața veșnică. Nu hainele rămase, ci haina albă a neprihănirii. Și nu trebuie decât să ridici capul din noroaiele lumii. Și să privești spre cer.
Salsomaggiore Terme – Italia

15 gânduri despre “Zarurile au fost aruncate…

  1. Ioan C.

    Slavit fie Domnul ca nu toti romanii au fost orbi: ” Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” ( Marcu 15: 39).
    E drept ca si astazi multi oameni sunt la fel de orbi sufleteste precum romanii aceia.

  2. NouaOrdineCrestina

    . . . .si putem avea deosebit talent si putere narativa ,de -a reda cat mai pastelat suferintele Lui, speculand impresie maxima, iar inima sa ne ramana in continuare inchisa, la fel de impietrita ca si in restul anului ! ; . . . iar Sarbatoarea Pastelui sa fie incadrata in continuare in cele mai vii culori, in ghirlande si buchete cu flori, motiv de parada vestimentara si o noua convulsie comerciala de profit !. Iar ghiseftul si specula , sa duca pe bratul lor vesnic neobosit , un cos cu oua rosii si o carte de povesti pentru . . . adulti si copii, ce are pe coperta-i lucie un intrus , un iepuras personificat ,imbracat si el in culori festive !

  3. CU CE PLECI DE LA RASTIGNIREA LUI ISUS??????????? La spectacolul rastigniri lui ISUS pe cruce , au participat mai multe persoane si grupuri de persoane :: soldati,preoti ,Pilat, femeile, mama lui ISUS ,MARIA,ucenici, ucenici pe ascuns (IOSIFdin ARIMATEIA, NICODIM)Simon din Cirena. Cu ce au plecat acestia de la cruce ??????????SOLDATI au plecat cu hainele lui ISUS,PREOTI SI PILAT cu sufletul impacat ca au scapat de ISUS, FEMEILE cu o durere in suflet, MAMA LUI ISUS a castigat pe ucenicul pe care il iubea ISUS,ucenici au plecat dezamagiti ,SIMON din CIRENA obosit ca la ajutat pe ISUS sa duca crucea.DAR CEI DOI UCENICI PE ASCUNS NU L-AU PARASIT PE ISUS NICI DUPA MOARTEA SA ,IOSIFdin ARIMATEIA si NICODIM AU PLECAT CU ISUS DE LA RASTIGNIREA DIN GOLGOTA.Tu cititorule ce vrei sa iei de la crucea din GOLGOTA??????? PLECI TU IAR FARA ISUS DE LA GOLGOTA ?????????

  4. Remus

    Zilele acestea ma gandeam, cat de pervers a ajuns sa fie omul creeat de Dumnezeu. Daca ar putea omul pervertit de pe pamant, l-ar omori pe Dumnezeu ca sa stapaneasca el. Jalnic, foarte jalnic.

  5. Daniel G

    Sa ne fie cu iertare, dar Dumnezeu n-a dat cu zaru’ pe dealul Golgotei. Imi dati impresia ca stilistica literara ne permite sa atingem limita blasfemiei ramanind imaculati. Cel putin anlogia cu zarurile si Dumnezeu, manuitorul lor, de la final, mi se pare impertinenta. Va incurcati in propriul stil fiind tributar artificiilor literare duse la extrem, si totusi…, cat de simplu este mesajul Evangheliei…

  6. cimm

    Evanghelistul Marcu si evanghelistul Matei surprind o scena demna de intrat in istorie.In Marcu 14.63 „Atunci marele preot si a rupt hainele”,porunca insa era scrisa in Lev 21.10..”.Preotul care este mare preot……sa nu si sfasie vesmintele.”Si rupt hainele marele preot evreu in fata Lui Isus.Pentru ca dincolo de perdeaua avea sa intre Isus si pentru noi neamurile in fata Lui Dumnezeu.In imbracamintea marelui preot evreu nu era loc si pentru noi,ci doar pt evrei…vezi pieptarul judecatii Exod 28.29,in fata Lui Dumnezeu marele preot evreu nu a purtat umerari efodului pt a ni se purta numele inaintea Lui Dumnezeu.Exod 28.12.Iar mitra pe care o purta marele preot inaintea Domnului nu o purta si pentru noi..Exod 28.38.A trebuit Isus sa primeasca pe cap o cununa de spini,si sa ne poarte faradelegile noastre in fata Lui Dumnezeu.Eu cred ca zarurile le a aruncat marele preot evreu atunci cind si a rupt hainele in fata Lui Isus ,predand astfel preotia in mainile Lui Isus pentru totdeauna.

  7. lucratorul

    Ai dreptate Daniel…mesajul Evangheliei este simplu. Prea multa imaginatie se foloseste pe tema mortii Domnului. Avem si rezultate pe masura. La predicile apostolilor se converteau cu miile, si Dumnezeu intarea marturia lor cu semne si minuni. Cred ca o reforma in interpretarea Cuvintului si in expunerea mesajului ar fi de dorit. A face abuz de imaginatie inseamna a nu lua in serios Jertfa de la Calvar. Sa ne pazeasca Domnul de asa ceva. Cred ca Domnul s-ar implica mult mai mult in lucrarea noastra chiar cu anumite semne si minuni(El nu s-a schimbat) daca am face lucrarea Domnului cu bagare de seama. Domnul sa te binecuvinteze pentru curajul de care ai dat dovada in a spune adevarul.

    1. Ura nu poate fi decât irațională. Nu cred că trebuie s-o mai dovediți. Ați putea totuși găsi și ceva bun în postarea asta? M-aș bucura să faceți reforma cuvenită „în interpretarea și expunerea mesajului” și să auzim de miile convertite la Domnul. Care sunt rezultatele de până acum? Aveți vreunul?
      Pentru a spune ceea ce a spus omul pe care-l lăudați, nu e nevoie de curaj, ci de tupeu.

  8. Daniel G

    De ce asteptati numai laude frate pastor? Adevarul gol golut este ca aveti si articole neinspirate. Noi am venit cu dovezi, dvs veniti cu prezumtii: „cine nu e de acord cu mine are ura pe mine”.
    Nu ne invinuiti de ura pe noi, cei care au curajul sa va critice. Am folosit argumente chiar din articolul postat. Daca v-ar vedea fratele Pandrea cu siguranta v-ar critica. Folositi analogii nespirituale, de ce va este greu sa acceptati critica? Ce ati folosit se numeste oximoron; l-ati infatisat pe Dumnezeu intr-o ipostaza blasfemiatoare: „jucand la zaruri mantuirea omului”. De ce nu aveti taria sa recunoasteti propria greseala. Din invidie sau ura vorbesc eu acum, sau din ravna pentru numele lui Dumnezeu!?

    1. Frate Daniel
      Fratele Pandrea nu mi-a fost profesor. Dvs. v-a corectat extemporalele. Nu sunt supărat pe critici atunci când ele sunt obiective. Cât privește refularea Dvs. acum de Paști (după ce ați avut una de Crăciun), este supărătoare pentru că îmi vine greu să cred că nu vă duce mintea să înțelegeți cele scrise de Mine. Încheierea postării mele pornea de la „Zarurile au fost aruncate” – afirmația lui Caesar, care vorbea despre un proces ireversibil, despre ațiunea sa finală, drumul fără întoarcere declanșat de trecerea Rubiconului. Crucea Domnului era actul final, ireversibil, drumul fără întoarcere pe care pornise Domnul nostru în ispășirea prin suferinșe a păcatelor lumii întregi.
      Prezumția și forțarea interpretării că Dumnezeu „juca la zaruri mântuirea omului”, vă discreditează capacitățile intelectuale. Nu există nicăieri în postarea mea o astfele de aluzie, ci ea este produsul răutății pe care o aveși. Ura este irațională. Nu am comis nici o greșeală în postarea mea. Aveși o incapacitate intelectuală de a o înșelege și o răutate în răstălmăcirea ei. Lucrul acesta nu l-ar tolera fratele Pandrea. Propbabil de aceea sunteți unde sunteți.

    2. Frate Daniel
      Fratele Pandrea nu mi-a fost profesor. Dvs. v-a corectat extemporalele. Nu sunt supărat pe critici atunci când ele sunt obiective. Cât privește refularea Dvs. acum de Paști (după ce ați avut una de Crăciun), este supărătoare pentru că îmi vine greu să cred că nu vă duce mintea să înțelegeți cele scrise de Mine. Încheierea postării mele pornea de la „Zarurile au fost aruncate” – afirmația lui Caesar, care vorbea despre un proces ireversibil, despre ațiunea sa finală, drumul fără întoarcere declanșat de trecerea Rubiconului. Crucea Domnului era actul final, ireversibil, drumul fără întoarcere pe care pornise Domnul nostru în ispășirea prin suferinșe a păcatelor lumii întregi.
      Prezumția și forțarea interpretării că Dumnezeu „juca la zaruri mântuirea omului”, vă discreditează capacitățile intelectuale. Nu există nicăieri în postarea mea o astfele de aluzie, ci ea este produsul răutății pe care o aveși. Ura este irațională. Nu am comis nici o greșeală în postarea mea. Aveși o incapacitate intelectuală de a o înșelege și o răutate în răstălmăcirea ei. Lucrul acesta nu l-ar tolera fratele Pandrea. Propbabil de aceea sunteți unde sunteți.

  9. Ce trist!
    O postare cu adevarat superba… dupa care sa vina careva si sa va acuze (cica „din ravna pentru numele lui Dumnezeu!?) ca „nu luati in serios Jertfa de la Calvar”… sau ca „l-ati infatisat pe Dumnezeu intr-o ipostaza blasfemiatoare” !!!…
    Dureros de trist!
    Tot ce mai pot sa adaug e doar acel „O, Sancta Simplicitas!”
    Sa ne-ajute Domnul sa credem ca doar ignoranta (si nu ura) e ceea ce ii mpinge pe fratii nostri sa iasa in fata cu aceste apostrofari – biete vreascuri cu care vor sa va arda pe rugul criticilor.
    Sa-i credem deci ca motivatia lor e doar rivna cu care vor sa-L apere pe Dumnezeu de „blasfemiile” d-voastra!!!
    Si sa speram ca pina la urma, isi vor da seama de nerozia lor si isi vor cere frumos iertare!

  10. viorel chis

    Acestui subiect doresc doar sa aduc un mic comentariu „profeţit” de prooroci în Vechiul Testament ;
    „Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus. După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor, tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împăraţii vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise şi vor auzi ce nu mai auziseră.”(Isaia 52:13-15)Si sa fim atenti asupra descrierii;
    „Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.”(Isaia 53:3-12)Deci sa nu fim ingroziti de poza si nici de subiect!!Ar fi mai bine pentru multi sa fim ingroziti de mesajul pe care multi nu-l inteleg ca :Fii ai Tatalui ceresc si in comportament se expun inca ca fii rataciti(risipitori) si rebeli in fata Tatalui ceresc ,prin comportamentul si viata ce o traiesc in pretentia ce o detin!

  11. Daniel G

    Imi cer iertare pentru mesajul un pic ironic si pe care nu l-ati postat, oricum va voi citi in continuare postarile. Sper ca ma veti ingadui sa va critic articolele, ca persoana v-am respectat si nu am cutezat sa va injosesc, dar la articolele pe care le scrieti, atata vreme cat putem sa ne spunem public opinia, mi-o spun civilizat; si nu am nevoie de calus, pentru a tace…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s