Un tată, cu care se poate vorbi

Un tată abordabil

“De ce nu vii de pe cărări străine
să-mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
ca și Isac am fost pe rug urcat”

De ce nu vii – Costache Ioanid

Sunt persoane care-și construiesc adevărate ziduri fortificate în jurul lor. Impenetrabile. Invizibile. Nu se poate vorbi cu ei. Devin inabordabili. Neputința de a comunica cu ei naște adevărate tragedii în inimile celor ce-i iubesc.

Pentru mulți dintre cei ce citiți aceste rânduri, nu e greu să vă imaginați sentimentele de frustrare, de neputință ale celui ce nu poate comunica cu un inabordabil. Să vrei cu toată inima să te deschizi în fața tatălui tău și să nu poți din cauza peretelui de sticlă în spatele căruia nu penetrează cuvintele tale. E un lucru foarte greu de îndurat.

Când mezinul s-a dus la tatăl său să-i ceară partea de avere “ce i se cuvenea” a făcut-o pentru că avea un tată cu care se putea vorbi. Orice. Chiar vise și aspirații prostești.

Dintre toate calitățile acestui tată extraordinar – probabil că cea mai evidentă e că este un om abordabil. Se poate vorbi cu el.

Când voiam să aflu ceva de la tata, mergeam la mama. La fel ca mine procedează mii de tineri azi. Cu greu se poate vorbi cu tații de astăzi. Cu unii pentru că nu-i găsești, fiind mereu plecați de acasă. Dar cu alții pentru că sunt inabordabili.

Când un tânăr de 20 de ani și-a tras un glonț în cap am adunat pe tinerii bisericii pe care o păstoresc pentru a sta de vorbă cu ei. Voiam să aflu, de ce un tânăr la 20 de ani nu mai găsise nici o rațiune, nici un ideal de-a trăi în America – “țara tuturor posibilităților”. Voiam să știu de ce nu a cerut ajutor pentru adicția la droguri de care am aflat la înmormântare. Voiam să știu ce se putea face să prevenim astfel de tragedii.

Șocul nu a fost mic să aflu din gura generației tinere că nu aveau cu cine vorbi. Nu era doar bariera de limbă, ci era lipsa acestei calități de la noi, părinții lor. Nu aveau curajul să ne spună deschis lucrurile acelea din viața lor care erau contrare cu ceea ce voiam noi să auzim. Știu că era foarte greu pentru un tată, creștin bun, să audă că băiatul său fumează mariuana, că bea băuturi tari; că fiica sa e gravidă, sau băiatul e pe droguri.

Tânărul din pilda Domnului știa că la tatăl său te puteai duce să-i spui ceea ce gândești – chiar dacă ideile tale contrazic educația care ți-a dat-o, chiar dacă ele sunt opuse religiei lui. Chiar dacă ele îl vor răni. Avea un tată abordabil.

Un tată abordabil este mereu cu o ușă deschisă spre tine, gata să te primească și să te asculte. El nu reacționează cu violențe verbale, sau fizice. Te respectă ca persoană, ca prieten.

Pentru că nu suntem abordabili, copiii ne evită și ne mint. Ne spun doar ceea ce vrem să auzim.

Când m-am dus la spital la el, zăcea nemișcat, racordat la tubulaturile și cablurile tehnologiei moderne. Era alb. Aparatele îi pompau aerul în plămâni; iar inima îi bătea aritmic. Doza de droguri pe care o luase cu o seară înainte fusese mai mare decât capacitatea organismului său de a rezista. Îl știam un băiat bun, liniștit și politicos. Eram prieten cu tatăl său, care aici lângă patul lui, era mai livid ca el. Prognoza doctorului s-a dovedit adevărată în câteva ore.

Stăteam lângă sicriul lui, în casa funerară, cernită și lugubră. Ar fi trebuit să conduc ceremonia nunții sale; dar îi oficiam înmormântarea. Eram revoltat nu doar pe lumea vânzătorilor de droguri, ci eram mânios pe tăcerea sa. De ce n-a spus nimic? De ce nu s-a deschis cerând ajutorul? Tăcerea și retragerea lui – le interpretasem semne de timiditate, de modestie, care se potriveau de minune cu portretul robot al religiei mele. Era un tânăr cuminte, credeam eu… De ce oare nu a cerut ajutorul? De ce familia sa nu a știut nimic, până când a fost prea târziu? Să fi fost de vină aceea incapacitate a nostră de a fi abordabili? Ne lipsea acesta dar pe care ar trebui ca să-l avem față de generația tânără?

M-am întrebat în ziua aceea, și apoi în altele similare: “Câți copiii vor trebui să mai moară ca noi, părinții lor, să învățăm arta de a fi abordabili? Pentru că nu suntem abordabili, avem copii în patimi ucigătoare; în pușcării și în regrete pentru restul vieții.

Când drama s-a prăvălit ca o avalanșă peste tânărul plecat de-acasă – a dat de fundul prăpastiei. Păzea porcii unui păgân, invidiindu-i pe godacii norocoși, pentru mâncarea de care se bucurau, în timp ce el “murea de foame”. De acolo, din cocina porcilor, și-a adus aminte că departe, în ținutul copilăriei sale, care părea pierdută pentru totdeauna, avea un tată cu care se putea vorbi. Oricând și orice. Nu doar vise utopice și aspirații prostești, dar și eșecurile și falimentele lor. Avea un tată abordabil și din cocina porcilor. Se va duce la el. Nu va fi înfometat pentru totdeauna, pentru că există ajutor la un tată care te ascultă și te ajută. Avea un tată care nu comandă, nu judecă – care ironizează. Un tată care te ajută când ești la greu.

Dacă la plecare nu l-a umilit cu atitudinea unui știe tot; cu figura moralistului infailibil, cu profețiile sumbre ale devenirii lui – știa că nici acum, când a pierdut totul, când ajunsese la mizerie – nu va reacționa diferit. Nu va citi în ochii lui sarcasmul acelei expresii atât de dureroase: “Nu ți-am spus eu?” În ochii lui nu va fi decât iubirea. Dragostea aceea absolută! Iertătoare. Brațele deschise și sărutul revederii.

Secretul salvării fiilor risipitori nu ține doar de revenirea lor în fire, de pocăința și întoarcerea lor, cât ține de felul în care ei pot vorbi cu noi, părinții lor.

Era noapte târziu. Mijlocul ei trecuse demult. Măsuram nervos lungimea camerei, și tresăream la orice zgomot. Îl așteptam să vină acasă. Nu răspundea la telefon. Nu știam unde este. Aerul cald al nopții îmi înfierbânta mintea. Îmi imaginam că e la poliție. Ba nu, la spital. În compania unor tineri zănatici cu sticla în mână. Ce nu poți să-ți imaginezi într-o noapte ca aceasta? Valuri fierbinți de nervi îmi șlefuiau încet – încet decizia să-l alung de acasă când va veni. Îi voi pune toate hainele în stradă. Nu-l voi lăsa nici să intre în casa pe care o dezonora prin neascultare prin rebeliune.
Am formulat decizia în cuvinte nu prea frumoase, strigate tare ca să le audă și mama lui. A venit furtunos la mine, ca o leoaică căruia îi era amenițat puiul. Am avut un schimb de focuri de la mică distanță. Mi-a adus aminte că e și fiul ei, că niciodată ea nu va accepta ca el să fie alungat de acasă. Avea nevoie de dragoste și nu de un astfel de tratament.
I-am dat dreptate, dar am decis ca să nu mai vorbesc cu el până se pocăiește și se îndreaptă.

Au urmat câteva zile în care l-am ocolit nu doar să-l întîlnesc ci să-i întâlnesc și privirea. Nu avem nici un cuvânt să-i adresez. Eram amărât și inabordabil. Nu se putea vorbi cu mine.
L-am văzut numai că s-a tuns zero. Apoi n-a mai lipsit de acasă. Apoi a fost prezent la fiecare serviciu la biserică Urmărindu-l mi-am dat seama că suferea la fel cum sufeream și eu pentru necomunicarea dintre noi.

Mi-am adus aminte de acele tăceri ale lui Dumnezeu la rugăciunile mele… Cine eram eu ca să nu vorbesc cu fiul meu?
Comunicarea a vindecat rana și m-am decis ca să nu mai închid ușa niciodată. Să nu fiu un tată cu care nu se poate vorbi.

În ultimă instanță fii risipitori devin ceea ce ar trebui să fie – pentru că au tați abordabili.
Ca Tatăl nostru ceresc.

Din cartea „RISIPITORII” de Petru Lascău

27 de gânduri despre “Un tată, cu care se poate vorbi

  1. „De ce n-a spus nimic?”

    de ce nu a fost intrebat? e normal ca un parinte sa nu-si da seama de starea in care se afla propriul copil? nu e vorba doar de inabordabilitate, ci mai mult de nepasare, la care se ajunge prin lipsa de comunicare. iar daca nu exista comunicare, nu poate fi vorba atunci nici de a aborda parintii in chestiuni (mai) serioase. mi se pare normal. ei cred ca daca-si vad copiii acasa „bine” sanatosi, ca merg la scoala si alea alea, is toate bune si frumoase. gresit. un parinte nu trebuie doar sa stea si sa astepte sa fie abordat, ci sa abordeze. in primul rand.

  2. marcel dogar

    Cel mai grãitor articol din ultimul timp!
    De asemenea mereu actual. Pentru toţi. În familii, dar mai ales în biserici.
    La mine „acasã” copiii mi se maturizeazã, vor trece cândva şi de etapa rebeliunii… dar în biserica la care merg, vor fi întotdeauna astfel de tineri.
    Dacã am înţelege sã fim abordabili şi pentru ei, mereu şi mereu… ca pentru ai noştri… Dar uneori nici pentru ai noştri nu suntem… Iar ei ne spun ce ştiu cã ne place sã auzim…

  3. Mike o

    Draga frate Petrica

    Deosebit de bine prezentata pilda aceasta.God bless you fr. Petrica..Dupa mai bine de-o saptamina, timp in care am privit neputinciosi la reactia fiului cuminte care a stat acasa si n-a risipit nimic, fata de fratele lui( fiul risipitor), iata in sfirsit o abordare biblica, a acestei pilde.Efectiv am urmarit live pilda fiului risipitor, incepind cu cei de la peniel(ca fiu risipitor) si continuind cu cei lipsiti de dragoste si duri (reprezentind pe fiul cel mare) si sper ca se va continua cu dragostea tatalui, care cu siguranta prin dragostea lui va recupera pe fiul risipitor, dar nu stiu daca celalat se va lasa recuperat fiindca este tare deranjat de cit de bun este tata fata de fiul risipitor.Biblia nu mai da detalii ce sa intimpla cu fiul cel cuminte de acasa , doar ca s-a suparat atit de tare pe tatal lui de felul cum l-a primit acasa pe fiul risipitor, ca n-a mai vrut nici sa intre in casa.
    Dragoste este calitatea de baza a lui Dumnzeu(de fapt EL este Dragostea) si doar dragosta poate uita de ce meritam noi si sa ne de-a exact ce nu meritam.1 Cirinteni 13
    1.Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
    2.Si chiar daca as avea darul proorociei si-as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta,asa incit sa mut munti,si n-as avea dragoste,nu sunt nimic.
    3.Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor,chiar daca mi-as da trupul sa fie ars,si n-as avea dragoste,nu-mi foloseste la nimic.Woooooau..Oare mai avem cu ce ne lauda???????
    Toate aceste lucruri nu sunt spuse de mine s-au de un alt om, ci direct de D-zeu.Cred ca daca am citi cu atentie aceste cuvinte, nu ne-am mai ocupa asa mult de alti ci am fi ocupati de noi sa ne rezolvam problema mintuiri noastre si apoi in dragoste ne-am ocupa si de alti.

    1. Dragă Mike o
      Desigur, soluția conflictului dintre cei doi risipitori este Tatăl. Tensiunea dintre mezinul liberal (libertin) și conservatorul de acasă, este la Tatăl.
      Va trebui să revenim la subiect.

    2. Mike o, daca citesti textul pildei vei afla ca „tatal a iesit afara, si l-a rugat sa intre”, e un tata chiar abordabil, dispus sa lase petrecerea si sa iasa la fiul cel mare, pentru ca ii pasa si de sentimentele lui. Personal eu cred ca in final, fiul cel mare a intrat si el.

      Frate Petrica, Un articol extraordinar, plin de sinceritate si intelepciune. M-am gasit destul de inabordabil si eu, sper sa reusesc sa adopt cate ceva din calitatile unei mame.

      1. mediesanul1234

        Si eu cred ca fratele cel mare a intrat.Problema era de suspiciune. Fratele cel mare credea ca cel mic a venit doar ca sa dea o tzeapa Tatalui. Aici nu poate fi condamnat fratele cel mare.El era doar precaut. Cam asa cum suntem si noi precauti cand spune cineva sa avem incredre in el.Hai sa fim sinceri.Cred ca fiecare om are o retinere fata de cineva care inainte a fost rau iar acuma arata ca un sfant.E nevoie de o perioada de acomodare.Alungarea fratelui mare si cuminte e o prostie.De fapt ganditi-va ca el era totusi omul de baza.

          1. Atata vreme cat nu ni se spune da sau nu,putem face presupuneri.
            Zic asta deoarece guvernele noastre sunt foarte generoase in a da pomane la fiii cei mici furand din munca celor mari si harnici.Si iata ca din cauza asta toate economiile scad.Asa ca fara fii cuminti si harnici(cum de altfel a devenit si fiul cel mic dupa ce si-a cerut iertare .Eu sunt sigur ca a doua zi dupa petrecere acesta a muncit cot la cot cu fratele cel mare) nu rezista nici o imparatie.Tarile comuniste au demonstrat acest lucru.Ucidrea dusmanilor de clasa(fratele cel mare si harnic) nu prea le-a imbunatati viata.Tatal a stiut el de ce a alergat dupa fiu in gradina.
            Desigur ,ma pot insela insa cata vreme nu avem o concluzie clara nu putem da un verdict clar asupra situatiei fratelui cel mare.

          2. De altfel ce spuneti despre Zacheu? Acesta,pentru a inlatura orice suspiciune legata la autenticitatea convertirii sale, a spus ca da 50% la saraci si cui i-a gresit da de 4 ori mai mult.

            1. Într-o convertire autentică are loc și restituirea sau repararea păcatelor trecutului (acolo unde se mai poate).
              Mă gândeam că ar fi o afacere foarte bună să te lași jefuit de un vameș care se pocăiește ca Zacheu ca să primești de 4 ori mai mult!

  4. Da, interesanta spovedanie ne mai face azi dl Lascau, omu isi spovedeste la noi neputina, frustrarea, asta-i tare ghine… Asta imi arata ca dl Lascau nu-i departe de dibuirea marelui mesaj de care va tot anunt io ca Bunul Dumnezeu cauta da generatiei de azi, Evanghelic, fundamental-ist pe scripturi si sfiniti parinti, conservator,, nu liberal-libertin-verzit.

  5. viorel chis

    Sa nu uitam ca intradevar avem un TATA cu care se poate vorbi ,dar sa fim atenti de conditiile pe care trebuie sa le indeplinim ca si adevarati copii infiati!!Fiinca sa nu uitam ca sintem copii infiati prin puterea HARULUI si daca am primit aceasta binecuvintare trebuie sa fim mereu rasvratiti si sa pacatuim pentru ca HARUL sa se imulteasca?Cuvintele din Romani 6 cu 1 la 14 ,ce ne descopera?Putem sa ne credem mai presus unii fata de altii si mai buni ?Cuvintele scrise in Scriptura dezvaluie comportamentul si pozitia fiecaruia si de la pretentii trebuie sa ajungem la o traire si o slujire unii pentru altii pentru a demonstra ca ne pastram angajamentul care l-am facut dupa cum domnul Isus a facut si ne-a demonstrat.Iar apostolul Pavel prin epistola din Efeseni 4 ne scrie;”să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
    15ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”Mesajul este simplu si merita cunoscut si in viata aplicat !Si sa incercam sa ne facem o autoanaliza sa intelegem ce fel de copii sintem si carui Tata dorim sa-i slujim si sa ne adresam!!!De ce?Fiinca apostolul Ioan prin cuvintele din 1 Ioan capitolul 3 sa vedem ce ne explica;
    „1Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L -a cunoscut nici pe El.
    2Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.
    3Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.
    4Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.
    5Şi ştiţi că El S’a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.
    6Oricine rămîne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L -a văzut, nici nu L -a cunoscut.
    7Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit.
    8Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
    9Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
    10Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.”Oare sintem destui de maturi sa intelegem aceste versete?ori dorim sa ne comportam ca fratii lui IOSIV ,chind l-au inidiat ,batut si l-au vindut ?Si din ce pricina?Si care a fost deznodamintul?Cei care se cred maturi si mai mari ca cei mici sa nu uite cum se intinde mina pentru cel care invata sa umble si sa vorbeasca,fiinca cel mic va invata numai ceea ce i se da si va merge pe aceleasi carari pe care ce-l mare i-l conduce!Si face ce vede la fratele sau mai mare!!!!Egoismul ,mindria si pacatul trebuie sa dispara si in viata sa nu se practice daca dorim sa fim copii Tatalui -Divin care ne-a creat si care in dragoste chiar Fiul ca exemplu ne-a dat !Si apostolul Pavel prin cuvintele din Filipeni 2 ne scrie ;
    „3Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuş.
    4Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
    5Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus:
    6El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n’a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
    7ci S’a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor.
    8La înfăţişare a fost găsit ca un om, S’a smerit şi S’a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce.
    9Deaceea şi Dumnezeu L -a înălţat nespus de mult, şi I -a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume;
    10pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt,
    11şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
    12Astfel dar, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi pînă la capăt mîntuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai cînd sînt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
    13Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
    14Faceţi toate lucrurile fără cîrtiri şi fără şovăieli,
    15ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
    16ţinînd sus Cuvîntul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n’am alergat, nici nu m’am ostenit în zădar.”Merita sa percepem mesajul?Si sa comunicam in mod decent cu Tatal nostru care ne-a creat si ne da viata?Sau mesajul pare lung istovitor si prea putin merita luat in considrare?Se va vedea dupa actiunea si faptele care le v-om face in viitor!!!Avem o libera alegere dupa cum si Abel si Cain a avut si fiecare o avem!!!

  6. mediesanul1234

    Frate Petrica.Acuma sa nu va suparati pe mine dar cu atatea socli biblice si atatea conferinte de tineret mai liberine,mai conservatoare multi parinti sunt tentati sa nu se ocupe de copil. Vorba aiaEu platesc zeciuiala la biserica deci fratele Lascau trebuie sa se ocupe de copiii.Eu platesc taxe deci scoala publica sa-mi educe copilul.
    Atata vreme cat exista acestea tot mai multi parinti vor fi tentati sa nu ofere educatie moral si religioasa copiilor.

  7. Marinel C.

    Frate Petrică, de astfel de articole serioase, biblice şi actuale avem nevoie să citim pe blogurile evanghelice. Vă mulţumesc mult pentru acest articol benefic pentru mine.

  8. Frate Petrică,
    De curând un tată și-a găsit mort în mașină fiul care se droga. A fost șoc între pocăiții care-l cunosc. Eu nu știu fiul, dar tatăl e un personaj remarcant într-un anume cult din țara noastră. Personal nu pot să fac o afirmație de genul : tatăl a fost neglijent cu fiul, Căci tatăl fiului risipitor n-a fost așa, și i s-a-ntâmplat disperarea,,, Știți ce m-a durut despre persoana de mai sus? Pe la colțuri se vorbea că dânsul a lăsat garda jos, afacerile fiind de vină… Nici aici no comment.

  9. Chris Prunean

    Articol excelent fr Petrica. Imi amintesc ca ati expus aceasta istorie cu fiul dvs. intr-o predica la noi la biserica cu ceva timp in urma. Am inteles de ce aveti o afinitate deosebita pentru pilda fiului risipitor. Ma bucur ca fiul risipitor sa intors acasa si in biserica. Praise God.

  10. Am găsit o poezie la tema ce a fost atât de frumos dezvoltată, numai că în această poezie vorbeşte fiul, nu tatăl.
    BALADA FIULUI RISIPITOR

    Sub culori multiple în cadenţe
    Când dănţuitoare, când cazone
    Încărcată ca un fagure de miere
    Lângă casa părintească
    A cântat în mine bucuria existenţei
    Peste primăvara inocenţei
    A cântat cu note lungi şi polifone…
    Şi-am cerut îndată partea de avere

    Toată vara
    Lângă prieteni şi cadâne
    Mi-a hălăduit pe căi sandala
    Cocoţată în vitrine
    Lumea policromă şi cochetă
    M-a încins cu nevăzute hamuri
    Mi-a vărsat în viaţă umbră violetă
    Aducând amurgul pe la geamuri…
    Şi a prins să se bocească-n mine îndoiala

    Lumea de plăcere, viaţa de risipă, prietenii şi banii
    Au zburat departe ca şi un imperceptibil fâlfâit de-aripă
    M-au lăsat în glod cu necredinţa ce poceşte anii…
    Şi a dat să hohotească-n mine suferinţa

    De-acum visele sunt roabe. Dezbrăcat de togă
    Şi încins cu zdrenţe lângă haidamaci
    Ce au grijă de mocirlă şi godaci
    Rupt în două ca şi o pirogă
    Ţin în mână veşted farfuria încărcată cu roşcoave…
    Ţipă-n mine fără de cadenţe
    Cu stridente note tragedia

    Ros de rane şi ruşine lângă tufe de arin
    Stau şi-ascult cu freamăt
    Să mă-ntorc acasă cum mă-ndeamnă
    Vântul clandestin
    Amintindu-mi vraja pâinii frământate
    La a Tatălui întinsă masă
    Ce-n belşugul de bucate
    Varsă cu iubire untdelemn şi vin

    Vreau să-mi plâng vinovăţia… Mut
    Sub ruşinea ce m-apasă
    Despuiat de moştenire, de pretenţii şi de vise
    Doar cu-o notă de speranţă
    Am să mă întorc acasă
    Din al risipirilor ţinut

    Pasul desculţat mă poartă înapoi
    Inima în piept de căinţă frământată
    Îşi recită mărturia încă-o dată
    Ce privelişte m-aşteaptă…
    Casa este aranjată
    Haină şi inel, sandale
    Sunt gătite la intrare
    Iară harfele se-nşiră
    Să înceapă melodia
    Mă îmbrăţişează Tata
    Ca în ziua despărţirii
    Şi ospăţul de primire este gata

    De când m-am întors acasă
    Şi-am primit veşmânt de fiu
    Cântă iar în mine bucuria
    Regăsirii inocenţei
    Şi-a-mplinirii existenţei
    Iar luminile recunoştinţei stau să crească
    Peste sufletul ce-a fost o vreme
    Despuiat de viaţă şi pustiu

  11. ACIDUZZU

    „Pentru că nu suntem abordabili, copiii ne evită și ne mint.”

    Frate Petrica,
    Postarea de fata ma duce cu gandul la un tata diametral opus fata de „Abordabilul Tata” al fiului risipitor: Isaac ! Acesta a fost abordabil doar pentru Esau, doar pentru ca era „ghiftuit” cu vanat proaspat! De aceea l-a mintit Iacov ( cu concursul preaiubitei sale mame atat de abordabila) si in final „l-a abordat” pe tatal sau (Inabordabilul, Intangibilul, Taciturnul, Partinitorul – desi avea doi fii, si acestia gemeni-…) cu un meniu preparat nu de manutele lui imbracate in par de capra, ci dupa…reteta mamei…

  12. Pingback: 12 postări în Top 100 WP (24.06.2011) « România Evanghelică

  13. Adorian

    Lucrul cel mai trist, sau poate chiar tragic, este că fiii de astăzi care au taţi inabordabili, sunt taţii inabordabili de mâine… Ce dureros.

  14. Frate Petrică,

    Bun articol pentru că este scris cu duh din inimă învăţat pe propia piele. Frate Petre, ca noi sînt mulţi alţii nu contează dacă unii ne critică şi spun că ne vorbim copii de rău.
    Sînt multe cauze care generează aceste păcate.Una dintre cauze sînt Găştile. Găştile apar prima dată în şcolile publice de unde trec în biserici. Dacă nu fumezi, nu te îmbraci la fel, nu mergi la un tip de restaurant etc. nu te primeşte gaşca. De aceea liceul de pe lîngă biserica baptistă First Baptist Church Troy metropola Detroit a desfinţat aceste găşti.
    Elevele n-au voie să poarte pantaloni şi fuste scurte, elevii n-au voie să poarte bărbi, să asculte muzică populară, să meargă la filme în oraş şi să meargă în grupuri la restaurante ci numai cu părinţii. Aici a absolvit liceul fica mea cea mai mică şi doi băieţi a fratelui John Buia (pastorul). Fratele Buia a mutat băieţii chiar înaintea absolvirii clasei a12-a la un liceu public. Toate aceste informaţii le puteţi găsi la websitul Bob Jones University. Altă cauză care generează aceste păcate este popularitatea. In anul 1976-1977 am lucrat la Electrotimiş cu o ingineră care s-a mutat din Cugir la Timişoara numai pentru un an de zile. Avea un singur băiat şi la liceul unde fregventa elevul şcoala a apărut acest duh de popularitate de a fi faimos (cool). Un elev s-a sinucis şi-a lăsat un testament la alt elev să se sinucidă, astfel s-au sinucis cîţiva copii. Doamna a fugit de acest duh împreună cu soţul şi elevul în Timişoara. După un timp s-a rupt acest lanţ al slăbiciunilor ( s-a descoperit testamentul) şi familia s-a reîntors înapoi la Cugir.
    Nu toate păcatele duc imediat la moarte le mai putem tolera un timp dar destinaţia lor este moartea. De aceea este bine să ne ferim de orice ni se pare rău. 1Tes.5/22.
    Cu multă pace Petru Laze

  15. NouaOrdineCrestina

    Oare era datoria tatalui sa plece-n lume ,sa-si caute fiul, sa-l ierte si sa-l convinga insistent sa se intoarca acasa, inainte de experienta lui „in teren” si de esecul ” convingerilor” lui rebelioase ?. Sunt oare Iertarea si impacarea rezultatul unor actiuni si insistente generate doar de emotii , in lipsa rasturnarii „de valori „, cauzate de remuscare ??!!.Deavolul ciungeste neobosit Ogorul Evanghelic iar pocainta a ramas o forma de traire rar intalnita azi ,inlocuita abuziv cu counterfeit !.In forma-i originala , POCAINTA este reliefat de exemplara,calitativa, diametral opusa confortului, indestularii propagandistice , ipocriziei cat si. . . confuziei !.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s