A încercat bietul om de toate. Peștii parcă erau vorbiți. Ca să-i facă în ciudă refuzau orice meniu. După ce a trudit toată ziua și n-a prins nimic, pescarul dezamăgit s-a oprit pe la magazinul de pește. Că doar n-o să meargă el cu mâna goală acasă la nevastă! Să se facă de râs?
A ales trei dintre cei mai mari pești pe care-i vindea magazinul. După ce peștii au fost cântăriți și omul a plătit ce se cuvenea, i-a cerut vânzătorului:
– Te rog să-i arunci, așa unul câte unul și eu îi voi prinde. Oi fi eu un pescar nepriceput, dar mincinos nu-s! Vreau să-i pot spune nevestei că i-am prins.
Mă gândeam așa la unele „adevăruri” pe care le rostim cu destul de multă ușurință. Știți la ce mă refer, nu? La jumătățile acelea de adevăr care sunt minciuni întregi!
Mai demult li se spunea acestor „pescari” altfel. Farisei.
paşi spre lumină 
Astia sunt pescari de genul lui Micahel Lewis cu ortacul sau de la Oradea….
Postarea de fata lasa mai degraba impresia despre…”tehnica pescuitului in lighean…