Poveste pescărească

A încercat bietul om de toate. Peștii parcă erau vorbiți. Ca să-i facă în ciudă refuzau orice meniu. După ce a trudit toată ziua și n-a prins nimic, pescarul dezamăgit s-a oprit pe la magazinul de pește. Că doar n-o să meargă el cu mâna goală acasă la nevastă! Să se facă de râs?

A ales trei dintre cei mai mari pești pe care-i vindea magazinul. După ce peștii au fost cântăriți și omul a plătit ce se cuvenea, i-a cerut vânzătorului:

– Te rog să-i arunci, așa unul câte unul și eu îi voi prinde. Oi fi eu un pescar nepriceput, dar mincinos nu-s! Vreau să-i pot spune nevestei că i-am prins.

Mă gândeam așa la unele „adevăruri” pe care le rostim cu destul de multă ușurință. Știți la ce mă refer, nu? La jumătățile acelea de adevăr care sunt minciuni întregi!

Mai demult li se spunea acestor „pescari” altfel. Farisei.

2 gânduri despre “Poveste pescărească

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s