Adevărata pâine

“Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Luca 4:4).

“Dacă umbli după lumea cealată o vei primi și pe aceasta. Dacă umbli numai după lumea aceasta le vei pierde pe amândouă”.  –  C. S. Leiws

Cuvintele Domnului Isus au fost rostite ispititorului, atunci când acesta l-a ademenit cu ispita transformării pietrelor în pâine. După patruzeci de zile de post, Domnul n-a cedat ispitei transformânt pietrele Iudeii în pâine pentru Sine. Comunica Satanei că omul n-a fost creat doar să funcționeze pe baza alimentelor pe care le consumă, ci Creatorul lui l-a înzestrat cu capacitatea de a trăi prin Cuvintele care ies din gura Sa. Cuvântul lui Dumnezeu este viață. Viață din belșug. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu dă viață veșnică.

Goana noastră zilnică după lucrurile materiale, în special după hrana de fiecare zi, ne este sursa îngrijorărilor și capcană periculoasă. Capcană pentru că începem să credem ideea strecurată de filozofia Satanei că doar pâinea, hrana zilnică, ne este suficientă și necesară pentru viață. De aceea efortul zilnic ne reduce orizontul la câștigarea ei. Cu cât avem mai multe rezerve ne simțim mai în siguranță. Când rezervele scad, crește îngrijorarea.

Sf. Augustin a spus: “O, Dumnezeule, Tu ne-ai făcut pentru Tine Însuți, și de aceea sufletele noastre nu-și află liniștea până ce nu se odihnesc în Tine”.

Înconjurați de lucrurile materiale în această societate de consumerism totalitarist, ne găsim tot mai greu timp să ne hrănim sufletele din Cuvântul lui Dumnezeu. Unul din motivele acestor mici eseuri este tocmai dorința mea de a aloca timp meditației asupra acestui Cuvânt, timp de hrană duhovnicească pentru sufletul meu înfometat.

Se pare că pe măsură ce ne îmbogățim materialicește, sărăcim spiritual. Ce este de fapt un om bogat? Henry David Thoreau a spus că omul este bogat proporțional cu numărul lucrurilor pe care își permite să le abandoneze. Cu alte cuvinte, de câți bani are nevoie un bogat ca să fie fericit? Un pic mai mulți. Datorită acestui motiv “Masele omenirii își conduc viețile într-o disperare tăcută”, a continuat el.

Cunoscându-ne căutarea disperată a pâinii, Domnul ne-a învățat s-o cerem zilnic de la Dumnezeu: “Pâinea noastră cea de fiecare zi, dăne-o nouă astăzi”. Ironic, unii din traducătorii Bibliei în limba noastră au formulat un pic diferit: “Pâinea noastră cea de toate zilele…”  spun ei, sugerind mai degrabă dorința noastră acerbă de-a rezolva într-o singură rugăciune și într-o singură zi pâinea pentru tot restul zilelor noastre. Spiritul unei asemenea traduceri se grefează bine peste aspirația noastră absurdă de a deveni “independenți financiar”, cu pâinea asigurată pentru tot restul vieții. Unii mai credem că este posibil. Poate de aceea credem că este posibil să ne sigurăm odată pentru totdeauna și Cuvântul, pâinea duhovnicească a sufletului, într-o deșartă aspirație de independență față de munca istovitoare și constantă a consumării Lui zilnice.

“Omul va trăi… cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnmezeu”. Nu numai cu pâine.

Parafrazând-ul pe Lewis aș putea spune: “Cine caută pâinea Cuvântului lui Dumnezeu, va avea și pâinea aceasta de aici și acum. Cine umbă numai după pâinea aceasta le