O bătrânică iritată a sunat la ziarul local:
– Unde e ziarul meu de duminică? Trebuia să fie în fața casei!
– Doamnă, ziarul va sosi mîine dimineață! Azi e sâmbătă!
De la capătul firului se auziră câteva oftate…
– Acum înțeleg de ce nu era nimeni la biserică!
paşi spre lumină 
Mesajul din 1 Ioan capitolul 2 ne poate ajuta la multe si chiar ne dezvaluie ce trebuie sa facem chind ajungem in pacat si dorim sa stim ce inseamna puterea de a trai in lumina evitind puterea si influienta intunericului.Dar sa nu uitam ca in 1 Ioan capitolul 3 gasim scris;
-„1Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L -a cunoscut nici pe El.
2Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.
3Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.
4Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.
5Şi ştiţi că El S’a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.
6Oricine rămîne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L -a văzut, nici nu L -a cunoscut.
7Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit.
8Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
9Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.
11Căci vestirea, pe care aţi auzit -o dela început, este aceasta: să ne iubim unii pe alţii;
12nu cum a fost Cain, care era dela cel rău, şi a ucis pe fratele său. Şi pentruce l -a ucis? Pentrucă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.
13Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea.
14Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentrucă iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămîne în moarte.
15Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n’are viaţa vecinică rămînînd în el.
16Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi -a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.
17Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămîne în el dragostea de Dumnezeu?
18Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.”
Mesajul este simplu si de folos !!!!!
M-am botezat acum in luna Mai ,a fost ceea mai importanta zi din viata mea ,sufetul me a fost cuprins de o bucurie de nici nu gasesc cuvinte sa descriu acest lucru. DUPA putin timp am auzit probleme in biserica care m-au cam intristat putin oricum stiind ca nu sant adevarate,nu credeam ca printre credinciosi exista atata ura si dusmanie ,dar acum cu ajutorul lui Dumnezeu multumesc Fratelui Petru ca a reusit sa isi deschida un loc unde sa ne bucuram cu Domnul iar inima mea e plina cu bucurie ,si astept cu ne rabdare sa ne intalnim in locul in care se tine sluba de Duminica si ca am si eu un loc unde sa ma duc..PSALMI 145
Al DUMNEAVOASTRA SORA IN HRISTOS!
@ Barbu Ioan. Fratele meu citestete rog la Numeri cap. 14- v. 11-25.. Am gasit multi care citesc la 1 Ioan cap. 2 vers. 1 – se opresc aici si motiveaza iertarea pacatelor , dar daca citim mai jos se vede ca sintem conditionati – 1 Ioan cap-. 2-v-6 – asa ca daca devenim necredinciosi automat ne descalificam.
Cu privire la ” I-si aduce aminte de restantele vechi” permiteti-mi sa marturisesc ca si eu spuneam asa ,dar acum pot spune ca Tatal nostru isi tine cuvintul, nu Il mai intereseaza ce a iertat ,chiar daca am devenit necredinciosi. Nu are nevoie si de trecutul iertat ,e suficient prezentul neiertat,Lui Ii pare rau ca exista ceva neiertat in viata noastra.Si-mi auc aminte de cuvintele cintecului ,fratelui nostru scump ,plecat acum la Domnul.Mircea Ciugudean, ”de mi-ai tine in seama doar un singur pacat tot as fi pierdut pe veci ”.Domnul Dumnezeu nu uita sa nu isi mai aduca aminte de tot ce a iertat , El nu uita sa isi tina toate promisiunile .Ii multumim si Il glorificam! ….Al d-voastra neinsemnat frate din Romania Barbu Ioan
Dca noi maturii am avea mintea copiilor ce usor am uita relele savirsite de catre apropiatii nostri , dar cu mintea noastra matura trebuie sa ducem o lupta accerba ca sa ajungem la uitare- interesant nu totala- pentruca reminiscentele ne readuc la momentele de batjocura ,umilire ,frustare – delapidare sau ofensa – atunci ma gindesc la chinurile DOMNULUI ISUS si ma linistesc – a fost batjocorit biciuit si strapuns EL, fara vina in locul meu si asta nu trebuie sa UIT niciodata. Adevarat ca DUMNEZEU ne iarta- Iar noi sa nu UITAM asta niciodata altfel EL I-SI aduce minte si de restantele vechi.
Probabil că mai potrivit ar fi să spunem că Dumnezedu nu-Și mai aduce aminte de păcatele noastre în sensul că nu ne mai aduce aminte (nouă) de ele, nu le mai aduce în discuție și nu neaparat că Dumnezeu uită. El, care cunoaște desăvârșit (absolut) Omniscientul, nu poate uita. Dacă Dumnezeu uită ceva, atunci cunoașterea Sa nu mai este absolută, și El n-ar mai fi Dumnezeu.
Și uitarea este un caracter dumnezeiesc… Dumnezeu ne iartă păcatele si uită de ele!!
Multumesc frumos de raspuns, frate pastor !
Este important sa moara in Domnul, doar in Domnul, frate Petrica ! (Apocalipsa 14:13)
Va doresc sfinte binecuvantari chiar din intaia zi a saptamanii care incepe cu o inchinare sfanta si cu Evrei 10:22: „…sa ne apropiem cu inima curata, cu credinta deplina, cu inimile stropite si curatite de cuget rau si cu trupul spalat cu apa curata !”
Al dumneavoastra frate in Hristos,
Am auzit că există o soluție foarte bună ca să putem să ne bucurăm mai mult timp de „darul” de care vorbiți. Secretul este să-ți ții ziua de naștere. Cât mai multe posibil. Cu cât mai multe, cu atât trăiești mai mult… Apoi, dacă reușești să treci de 100 este extraordinar… După 100 mor foarte puțini oameni.
Frate Petrica,
Un bun prieten comun al nostru (si stiti la cine ma refer) obisnuia sa spuna o vorba inteleapta si cu…bataie lunga !
„Frate, de la o anumita varsta, si uitarea este un dar…”
As recomanda ca la aceasta postare unicat si atat de inedita sa comenteze doar acei care au inceput sa „experimenteze” acest inedit dar al uitarii…
( Bine-ar fi sa fie un dar au uitarii si cand este vorba de a uita sa…ne aducem aminte si cat ne-au gresit fratii, prietenii, rudeniile…)
Tot prietenul nostru comun se imbarbata, solilogand deoparte:
” Eh, prima suta de ani e grea ! Dupa aia, trecem la Domnul !”: