Când bunul Dumnezeu lucra la crearea mamelor era în a șasea zi de muncă, în ore peste program, când a venit un înger și I-a spus: „Am descoperit o serie de lucruri la acest proiect, Doamne!”
Domnul i-a zis: „Ai citit toate specificațiile acestei comenzi? Trebuie să se poată spăla complet, fără să fie din plastic; să aibă o sută optzeci de părți mobile, toate să poată fi înlocuite; să funcționeze cu cafea neagră și rămășițe de mâncare; să aibă o poală care să dispară când se ridică în picioare; un sărut care să vindece totul de la un picior rupt până la o dezamăgire în dragoste și șase perechi de mâini…“
Îngerul a dat din cap și a spus: – „Șase perechi de mâini… imposibil!“
„Nu mâinile îmi crează dificultăți“, a spus Domnul… „ci cele trei perechi de ochi pe care trebuie să le aibă mamele“.
„Face parte din modelul standard?“ a întrebat îngerul.
Domnul a încuviințat din cap.
„O pereche de ochi cu care să vadă prin ușile închise atunci când întreabă: «Ce faceți acolo copii?», când de fapt ea știe deja; o alta aici în ceafă, cu care va vedea ceea ce nu trebuie să vadă, dar care trebuie să știe, și, desigur, una aici în față cu care să-l privească pe soț atunci când acesta spune: «Înțeleg și te iubesc, fără să rostească vreun cuvânt…»“.
„Nu ne putem da bătuți acum… Deja am una care se vindecă singură când este bolnavă, poate hrăni o familie formată din șase persoane dintr-o pungă de cartofi și poate să-l facă pe un băiat de nouă ani să stea singur sub duș.“
Îngerul făcu un tur în jurul modelului mamei foarte încet.
„Este prea fragilă!“ a suspinat el.
„Dar puternică“, a spus Domnul cu încântare. „Nu-ți poți închipui câte poate o mamă să facă și să îndure.“
„Gândește?“
„Nu numai că poate gândi, dar poate să argumenteze, să negocieze și să viseze“, a spus Creatorul.
În final, îngerul s-a aplecat și și-a trecut degetul peste fața modelului. „Avem o infiltrație, o scurgere de lichid! Am spus eu că am pus prea multe în modelul acesta!“
„Nu-i nimic. Este doar o lacrimă!“
„La ce folosește?“
„Este pentru bucurie, tristețe, dezamăgire, durere, singurătate și mândrie.“
– „Ești un geniu, Doamne!“ a spus îngerul.
Domnul a privit trist.
„Nu Eu am pus-o acolo!“
paşi spre lumină 
Cate nu indura o mama,si cate griji isi face ,de cand i se naste copilul si pana ce ea nu va mai fi alaturi de el,atunci va fi prea tarziu ,caci ea nu va mai fi ,iar copilul facut mare daca e recunoscator ii va multumi si isi va aminti cu drag …..Asa ca respecta-ti mama,nevasta ,sora ,bunica ,colega …,ele toate sunt mame !!!!!!!
Tributul mamei este greu de descris si putem sa intelegem prin ceea ce ne a oferit!Dar sa nu uitam sa-i tranzmitem;