Când vom învăța să vorbim cuviincios?

Imediat după Revoluție am călătorit spre țară. Lipsisem aproape cinci ani din România, timp suficient să ți se curățească urechile de cuvintele murdare rostite de conaționalii noștri. Acești ani îi petrecusem numai printre credincioși de la care n-am auzit nici o înjurătură. După cinci ani începi să crezi că ele nu mai există. Dar… am ajuns în România post revoluționară. Era în primele zile ale anului 1990 când am fost vizitat de cineva care, în casa părinților a tras o înjurătură mizerabilă. Am roșit până în vârful degetelor. De rușinea celui care o spunea, de mirezia cuvintele de care uitasem că mai există.

Am călătorit zilele acestea și cum am obiceiul, m-am apucat de citit pe avion. Am ales să-l citesc pe Antim Ivireanu, DIDAHII, colecția predicilor sale din vremea cât a fost mitropolit, propovăduite între anii 1709 și 1716, fie la București, fie la Târgoviște. Una din predicile sale vorbește despre sudalma românului, de care se pare că nu ne vindecă nici secolele.

Am ales pentru dumneavoastră un pasaj din predica La duminica vameșului, Cuvânt de învățătură (Antim Ivireanu, Didahii, Editura Litera International – Chișinău, pagina 33). Citiți aceste rânduri în limba colorată a vremii și îngroziți-vă de contemporaneitatea lor.

 

 

8 gânduri despre “Când vom învăța să vorbim cuviincios?

  1. Radu Oprea

    Ca bine zice Apostolul Pavel: citat Ivireanu

    Pe langa legea vorbirii necuviincios(injuraturi),cred ca limba si-a mai facut o lege : barfa !
    Cineva spunea : „Conversatia (cuviinciasa) este un exercitiu al mintii,insa barfa este un exercitiu al
    limbii”.
    Ceea ce frapeaza si mai mult este comparatia care o face Antim Ivireanu intre norodul credincios
    si cei fara de Dumnezeu,sau paganii !
    „Iara noi…suntem mai pacatosi decat toate neamurile…si suntem mai rai ,sa ma ertatz,decat paga-
    nii…cine din pagani face aceasta,sau cine-s mascareste legia ca noi ?” Tragic,sa fii etichetat astfel…
    chiar mai jos decat …paganii !
    Si atunci cum sa mai astepti binecuvantari ? Cum sa mai ceri mila si indurare ?
    „…si s-aL inblinzim asupra noastra la scarbe si la nevoi” incheie pe buna dreptate Ivireanu.
    Si mai tragic este ,din pacate, (dar realitate), ca cea de-a doua lege (barfa) este tot mai prezenta in „exercitiu” si prin bisericile sau comunitatile noastre ! Cred ca Ivireanu ar fi avut ce sa mai scrie !

  2. NouaOrdineCrestina

    In timpul petrecut in inchisorile Romaniei am constatat ca cel ce dorea sa-si altereze ,sa-si mutileze ori sa-si imbunatateasca vocabularul spre pozitiv , avea la dispozitie suficient timp si mediu . Borfasii si mahalagii isi povesteau si isi ascultau „faptele ” lor, etalate narativ in jargon de puscarie decadent . Cei inchisi pentru credinta vorbeau cu psalmi si cantari de lauda lui Dumnezeu,cei inchisi politic comentau polemic intr-un vocabular deosebit de elevat,ce reflecta cultura si diplomatie. Fiecare isi cauta locul si anturajul ,acolo unde el credea ca se simte mai bine si poate sa-si „complecteze ” preferintele !. Chiar acolo ,privat de libertate , am constatat ca Dumnezeu i-a lasat omului todeauna acest privilegiu , liber sa aleaga !. Pentru SUCCES, vocabularul se aseamana cu dieta : ce bagi ori scoti din gura ,trebue sa fie bine selectat !. Daca nu ,vei arata jalnic !

  3. Radu Oprea

    Wow ! buna remarca „fiecare isi cauta locul si anturajul,acolo unde crede el ca se simte mai bine sa-si completeze preferintele!” …”Dumnezeu i-a lasat omului todeauna acest privilegiu,liber sa alega”
    Dovada,chiar si in inchisori,dupa cum se scrie.”cei pt.credinta,vorbeau cu psalmi si cantari de
    lauda lui Dumnezeu”. Frumoasa incurajare ! Cu atat mai mult noi…in „libertate”…cum vorbim ?

  4. NouaOrdineCrestina

    @Radu Oprea, langa mine in celula 56 in Gherla era un detinut pe numele Faur Pascu din Timisoara .Acest detinut reusise cu doua minute inainte de arestare ,sa rupa in graba mai multe pagini cu Psalmii lui David si sa le ascunda intr-o cuta paroasa a corpului. Apoi luni in sir , sa le treaca prin o multime de perchezitii ,fara ca militienii si gardienii sa i le gaseasca.Dumnezeu Tatal ii orbea ,le intuneca vederea la fiecare perchezitie , inclusiv cele inopinate initiate de Securitate in stransa colaborare cu Directia Generala a Penetenciarelor -Bucuresti .(M.A.I./) .Faur Pascu pastra aceasta inestimabila comoara de pagini ale Evanheliei facute sul, mereu aproape de inima lui . In noptile cand prin intelegere ,unul dintre noi alegea plantonul doi ,reuseam sa citim aproape toate paginile. Camarazii dormeau dusi ,inclusiv cei pe care noi Ii suspectam a fi „slabi de inger” ori informatori . Intr-o noapte ,dupa ce se scursesera inca vre-o doi ani de suferinta, mi-a spus :
    -Frate scump, de acum chiar daca mi le gasesc si ma baga din nou in lanturi jos in izolare, toate aceste pagini din Sfanta Scriptura ,nu mai este nevoie sa le citesc caci le am in memeorie .Am planuit ca in urmatoarele zile , in curtea de plimbare,sa le gasim un „nou purtator” pe celular. Intr-o zi, la nici o luna ,intr-o perchezitie de „cute , cavitati si detalii” , paginile lui au fost zarite si confiscate de plutonierul ajutant Somlea. Incatusat ,impins in drum spre izolare, sub plasa metalica sumbra si grea,lovit necrutator cu pumnii si bastoanele , Pascu, cu fatza lui senina zambea si canta: ” Asa cum sunt , la Tine vin ” ! ! !

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s