Valoarea unui zâmbet

În cartea sa: Micul Prinț, Saint-Exupery povestește eliberare sa miraculoasă în timpul războiului civil din Spania. Deși numele eroului este altul, cei mai mulți cred că este vorba de însuși autorul, deoarece și el a fost pilot și a murit chiar în războiul împotriva lui Hitler.

Luat prizonier, pilotul își aștepta execuția. De regulă, piloții capturați erau împușcați fără nicio judecată. Patrula disperat prin celula rece a închisorii. Căutând înfrigurat prin buzunare a găsit o țigară, pe care cu greu a putut s-o ducă la gură din pricina tremuratului măinilor. Nu avea cu ce să și-o aprindă. S-a uitat printre gratii la soldatul înarmat care-l păzea. Acesta evită să-l privească în față. Probabil vedea în el doar un cadavru. I-a cerut un foc. Cu pași șovăielnici, acesta s-a apropiat de gratii. În timp ce aprinse un chibrit ochii i se ridicară de jos. În acel moment pilotul i-a zâmbit. Nu știa de ce. Poate din pricina nervilor care-i cedaseră, sau poate că atunci când te apropii de cineva nu poți să nu-i zâmbești. I-a zâmbit. În secunda aceea, ceva ca un arc electric străbătu distanța dintre inimile celor doi. Zâmbetul omului încarcerat generă instantaneu un zămbet pe fața crispată și pământenie a soldatului. A rămas aproape de gratii privind pilotul în ochi. „Ai copii?” a întrebat el deodată. „Da, domnule!” a răspuns pilotul căutând în portofel fotografia copiilor săi. Apoi soldatul scoase și el fotografia familiei sale și o arătă prizonierului în timp ce-i povestea despre planurile sale cu privire la fiecare dintre copiii săi. Pe fața pilotului se scurgeau șiroaie de lacrimi când îi spuse soldatului că din păcate el nu mai credea să-și mai vadă familia vreodată. A început să plângă și soldatul.

Deodată, fără nici un cuvânt, paznicul scoase cheile și descuie poarta de fier a celulei și-l conduse pe pilot afară din închisoare. Pe căi întortocheate și numai de el cunoscute prin pădurea din apropiere, soldatul scoase afară prizonierul și apoi după ce-i arătă drumul libertății, se întoarse fără nici un cuvânt spre oraș.

O viață salvată de un zămbet.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s