Mâine e sfârșitul

maine e sfarsitul

 

Așa, să vedem ce-om avea de făcut azi, că și așa e ultima zi. Cum, care ultima? Cea de pe urmă. Ultima zi din istorie. Vineri, 21 decembrie 2012 e sfârșitul lumii.

Cum nu știți? N-ați citit calendarul Maya? Nici știrile? Nici blogurile? Nici n-ați ascultat perspectivele profetice? Poate că e mai bine așa. Să fie ultima zi și să nu ști. Că așa o să și fie, de fapt. O să fie o zi care va fi ultima din viața noastră. Și habar n-o să avem de chestia asta.

Dar, dacă tot veni vorba de sfârșit, ce ați face totuși să știți precis că vineri e sfârșitul lumii?
În ceea ce mă privește, voi continua să-mi pregătesc predicile pentru duminică, voi împacheta cadourile de Crăciun pentru nepoți, voi răspunde la e-mail-uri, voi posta ceva pe blog și Facebook. Într-un cuvânt, voi face ceea ce fac mereu în fiecare zi. Probabil că în plus aș da câteva telefoane cu care sunt cam în restanță. Unora să le cer iertare, iar altora să le-o ofer pe a mea. În mod sigur m-aș ruga mai mult ca de obicei și aș sta de vorbă cu ai mei mai mult. Cam atât.

Poate că nu strică nimănui să se întrebe ce ar face dacă mâine va fi sfârșitul. În primul rând, că vom avea un sfârșit, e cel mai sigur lucru dintre toate. Vestea proastă este că fiecare vom muri. Absolut sigur. Nimic relativ în această afirmație.  Relativismele sunt rezervate interpretărilor morții. Dar, indiferent dacă acceptăm viața de după moarte sau nu, va trebui să murim.

Unii cred că moartea va veni, dar o va face mult mai târziu. Mai ales în cazul lor. Sunt tineri. Sănătoși. Au încă multe zile de trăit. Pregătirea pentru sfârșit nu e o chestiune prezentă ci ceva de care vor avea grijă în viitor. La anii bătrâneții.

Adevărul este că ar trebui să fim mai înțelepți în chestiunea aceasta. În primul rând pentru că este esențială și apoi pentru că sfârșitul va fi… mâine. „Avem în față pururi ziua cea de azi”, iar mâine vom muri. Mâine înseamnă viitorul…

Când este mâine?

Mâine era Crăciunul. Unul din nepoței era nerăbdător să deschidă cadourile. M-a întrebat dacă putea să le deschidă când ajungeam acasă de la biserică. I-am explicat că o s-o facem mâine. După o pauză de introspecție, Aiden, a întrebat cu toată inocența unui copil de patru ani: „Când este mâine?” Cum să-i explic pe limba lui? I-am spus că prima dată trebuie să mergem la culcare și când ne vom trezi, va fi mâine. A stat puțin, după care ne-a spus: „Mie mi-e somn.” S-a întins pe bancheta din spate a mașinii și s-a făcut liniște pentru câteva minute. O făcea mereu, mai ales când ne întorceam spre casă, după slujba de duminică seara. Era obosit, cum eram și noi de obicei. Deodată liniștea a fost spartă de o veste bună. „M-am trezit. E mâine!”

Nu știu dacă am fi la fel de nerăbdători să fie mâine, când mâine e sfârșitul. Am vrea să nu se mai termine ziua de azi. Să se oprească soarele pe cer ca-n zilele lui Iosua. Să se oprească umbra pe cadranul lui Ahaz. Să nu mai vină seara niciodată…

Mâine va veni ca un musafir nepoftit. Și mâine vom muri…

Ce-ai face să ști că mai este doar ziua de azi și mâine e sfârșitul?

20 de gânduri despre “Mâine e sfârșitul

  1. Marian

    Pai ce sa fac ? In mod cert m-asi ruga Domnului Iisus …sa-si aduca aminte si de mine atunci cand voi ajunge la JUDECATA , si sa-mi slujeasca drept MARTOR , in fata TATALUI pentru a ajunge in sfarsit …ACASA ! ” Maine ” vine INTOTDEAUNA ca un musafir nepoftit insa sfarsitul al astepti din prima zi in care te-ai nascut . Ideal este sa facem din fiecare zi pe care-o traim o mare sarbatoare de Slava lui Dumnezeu deoarece EL NE INGADUIE { si ne va mai ingaduii inca , multa vreme de …maine incolo !} sa traim pe acest Pamant . Si asi mai face ceva : mi-asi incuraja copii { si am sase !} sa nu se teama ci sa se increada in cuvintele Mantuitorului : ” Cine crede in Mine si-n Cel ce M-a trimes nu va murii ci va avea viata vesnica „. De fapt cam asta fac de vreo 30 de ani … „preventiv ” atunci cand discut ceva cu ” copii” mei . Pun ghilimele deoarece , cei mai ” mici ” au 24 de ani iar cei mai ” marisori ” se indreapta usurel catre …. 36-37 de …anisori ! Domnul vegheaza asupra tuturor frate Lascau . Fie ca bunatatea Lui sa se indrepte si asupra dumitale , a familiei dumitale , precum si a comunitatii pe care-o pastoriti . Amin !

  2. Dr.Ion Roata

    Soseste treptat, precum Anul Nou , incepand din Australia, Noua Zenlanda ,Indonezia, Filipine ori . . . pufff, ne volatilizam deodata pe toata coaja planetara ??!!. Dr. Lazar Gog cum explica ??!!

  3. secretsponsoring

    De cele mai multe ori oamenii nu sunt dispusi pt schimbări (cel puțin majore) decât când e cutitul la os…poate mâine e ziua schimbărilor majore!
    Dacă toate lucrurile sunt din El prin El si pentru El…si dacă El e vesnic…si dacă fagaduinta Lui ca va fi un pământ nou e adevarata…înseamnă ca mâine poate fi ultima si prima zi…fără ca vreunul din noi sa observam detaliile schimbării…si chiar sa continuam rutina credintei (sau credinta rutinei).
    D-zeu S-a jurat ca pământul va fi plin de cunostiinta Lui, la fel cum fundul/nisipul marii este plin de apele care-l acoperă.
    Eu cred ca mâine poate fi … In Sfârșit Începutul!

  4. Dan Rizo

    Miine nici nu exista in realitate decit ca un concept in mintea omului. A apucat cineva sa vada ziua de ” miine „? La mine nu stiu cum se face ca totdeauna cind apare ” miine” , o cheama altfel. Ii zice „astazi”! Si in fiecare zi povestea se repeta .

      1. Dan Rizo

        Frate Petrica
        Daca as fi buricul pamintului ar fi posibil ca trecerea mea sa fie interpretata ca o tragedie si poate ar merita ingrijorari aditional-obsesive.Poate! Dar cum nu sint, si cum una din putinele certidudini ale vietii , e moartea, am ales sa ma concentrez, atit cit ma lasa mintea, pe timpul prezent. Am observat mult prea des ca oamenii traiesc fie in trecut , fie in viitor si foarte putini se bucura si accepta prezentul asa cum e el. Prezentul e refuzat cu inversunare fara sa ne dam seama ca de fapt viata se intimpla totdeauna la timpul prezent.
        ” Eheei pe vremuri ce viata era dom’le” sau ” las’ ca acuma tragem tare dar dupa ce iesi la pensie….” sint doar expresii ale unei forme de „nebunie ” generalizata care pentru ca e practicata de toata lumea devine si aceptata ca normalitate. Daca interpretati pozitia mea din punct de vedere dualist desigur ca afirmatiile mele vor parea absurde , ba chiar de-a dreptul …..!!??? Dovada e ca societatea e plina insa de depresii si boli mintale tocmai din cauza ca nu traieste prezentul acolo unde viata se desfasoara , ci traieste o viata torturata de mintea care refuza cu disperare prezentul. Sa fugi de responsabilitatile prezentului e mult mai usor decit sa-l accepti. Aud asta in fiecare Luni cind partenerii de business se vaita deznadajduiti ca Luni e Luni! ” Aoleu , iara o saptamina la lucru, iara ploua , ia uite ce trafic … nimic nu le comvine! Pe unii ii incurajez cu „complainurile”, ca doara doara dupa suficient de multe vaitaturi poate Lunea se va transforma in Vineri! Oare de ce e asa de greu sa accepti realitatea si sa lasi Lunea sa fie Luni , ba chiar sa te bucuri de ea? Exista vreo alta alternative rationala in afara de acceptarea prezentului pentru ceea ce este ? Cita melancolie si tragedie dupa trecutul lasat in urma in Romania tineretilor noastre si cita disperare cind realizezi ca nu esti accepatat sau nu te poti adapta societatii Americane si ca accentul te va trada totdeauna ca „venitura” pe un meleag strain. Pai unde se petrec toate gindurile astea daca nu la nivelul mintii care proiecteaza realitatea ori in trecut ori in viitor, ca metoda de a refuza acceptarea prezentul de cele mai multe ori etichetat ca neplacut?.
        Chiar acum in momentul cind cititi rindurile mele, in prezent ce probleme aveti? Nu ieri si nu miine ci chiar acum in bucatica aceasta de prezent?,,, Dar acum? ……..?…
        Afirmatiile mele nu se refera la timpul cronologic , ci la acea forma de timp care poate fi inteleasa doar in urma unui proces metanoic. Fara metanoia, optica nu poate fi schimbata si vom continua sa aducem apa de la fintina, cu sita! Adica continuam sa raminem dependenti de suferinta de dragul suferintei , fara ca suferinta sa conduca la momentul predarii. In special noi Romanii la care daca ni se ia cumva suferinta , ne pierdem complet identitatea. Si Doamne-l fereste pe cel care ar vrea sa o faca , avem noi grija sa-l oprim la timp. Mi-amintesc cu ani in urma chiar de la d-voastra am auzit expresia ” miere neagra”, a Anei Blandiana. Si cum mierea e dulce devine si adictiva foarte usor!
        Ce voia oare Isus cu adevarat sa spuna prin ” Nu va ingrijorati de ziua de miine….”?

        1. Dan. Sunt total în acord cu spusele tale. Asta este tragedia ființei umane, nu neaparat defectul nostru al românilor. Probabil mai sentimentali ca alții, mai pesimiști și mai plângăreți, mai vocali și voluntari în exprimările celor simțite… dar nu facem excepție dintre celelalte nații. Tormentați de vinovățiile din ziua de ieri, și înspăimântați de mâine, nu știm să trăim azi.
          Probabil că ne este prea dragă suferința ca s-o putem abandona… ne cufundăm în ea ca într-un somn. Dacă ar produce doar melancolia de care vorbeai, ar fi rău, dar ea produce și poezia și doina noastră de jale.
          Se spune că un doctor l-a refuzat la tratament pe Eminescu, cu cuvintele: „Nu vreau să te vindec. Voi, poeții trebuie să suferiți, că altfel nu scrieți.”
          Dacă punem la socoteală „binefacerile” suferințelor de care vorbește Scriptura, chiar că n-ar trebui să fim îngrijorați prea rău.
          Cred că Domnul voia să ne spună să nu ne mai consumăm atât de mult energiile de a prevedea ce se petrece mâine. Trăim prin credința că vom mai avea un mâine. Pentrua da o direcției dorită vieții am vrea să-l cunoaștem pe acest mâine. Planificăm ziua de azi în prspectiva acestui mâine. Necazul cu traiul nostru prin credință este că ne punem credința nu în Cel ce-l are pe MÂINE, ci în abilitatea noastră de a-l prevedea și a-l explora funcție de resursele noastre.
          Am putea filozofa mult pe această temă… Mulțumesc pentru provocare!
          Să ai un Crăciun fericit cu întreaga familie!

  5. pace fr.petru,….pentru articolul acesta,nota 10,…..eu maine dimineata voi raspunde unei invitatii venite de la o familie din Italia,care deja a trimis o masina dupa noi,asa ca vineri 21.12.2012,la orele 08.00,vom pleca intr-o calatorie spre Perugia,imi va fi un pic greu,deoarece caruciorul meu cu rotile va ocupa mult loc,dar o sa ne descurcam,ori il las acasa caci pana in I talia ma vindeca Domnul,ori il dezmembrez,,vom vedea noi,….oricum,pentru noi care trebuie sa ajungem sambata la orele 16.00 la Perugia,suntem siguri ca,,mayasii,,au gafat tare,deci sfarsitul nu va veni acuma,Duhul Sfant mi-a spus clar,,vei ajunge acolo,viu si nevatamat,,aleluiaaaaaaaaaa,asa ca,stati cu totii linistiti,va veni Hristos,dar cand vrea Tata,nu cand vor ,,cortarii,,….sa fiti sanatosi,dar vegheati,ca intr-o zi Hristos va veni,aleluia,….MARANATA…sanatate la nepotii tai frate petru !

  6. Pingback: Evanghelici în Top 100 WP (21.12.2012) « Romania Evanghelica

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s