A plecat dintre noi, ieri dimineață, tăcut și discret așa cum a și trăit întreaga sa viață. Om al ideilor de care nu obosea nicicând să le dezbată, prefera locul din umbră, scaunul din spate și liniștea. Se angrena în discuții cu prietenii și iubitorii de idei. Era pasionat și informat în același timp. Istoric de formație profesională, rătăcea prin prezentul nedemn de trecutul pentru care avea mare admirație.
L-am cunoscut la Arad în anul 1974 când am fost „repartizat” pe șantierele patriei. Era deja căsătorit cu Dina și locuiau nu departe de blocul în care ocupam un apartament la etrajul I. Treceam pe lângă casa lor de fiecare dată când mergeam la adunarea din Bujac. Ne-am împrietenit și ne vizitam des. Emil bătea la ușa apartamentului din Piața Fortuna, care i se deschidea la orice oră cu bucurie. Câteodată venea târziu, după 12 noaptea. În loc de salut spunea: „Petre am o idee. Am venit s-o discutăm”. Și o discutam uneori până spre dimineață. Pentru Emil, ideile erau mai importante ca somnul, sau viața de fiecare zi. El trăia pentru idei. Din pasiunea pentru ele, neglija cotidianul, mâncarea și strictul necesar. Dacă avea cărți la dispoziție, Emil nu mai avea nevoie de nimic.
La Biserica din Bujac am luat împreună inițiativa să ne ocupăm de cei mici. La ora cinci după masă, cu o oră înaintea începerii serviciului, veneau părinții cu copiii la școala duminicală. Se umplea biserica. Am avut o bucurie deosebită să putem să le predăm lecții din Biblie unor sute de copii. Întâlnesc și azi, atât în călătoriile mele prin lume, cât și prin lumea virtuală, bărbați și femei cărora nu le-au dispărut din amintire orele acelea de studii biblice.
Un intelectual erudit, Emil avea înclinația educatorului profund, preocupat de ridicarea standardului de înțelegere a elevilor săi. Tolera greu incultura și snobismul. Se revolta pe lipsa de pregătire a predicatorilor, pe amatorismul prezentărilor de la microfon. Asocia imediat ideile auzite cu cele citite de el și clasifica curajos calitatea și exactitatea celor auzite, făcând-o însă cu discreție și dragoste în cercul celor apropiați.
Ca orice erudit care știe mult mai mult decât poate exprima pe înșelesul neavizaților, Emil nu se bucura prea mult de simpatia audiențelor, pe care nu le menaja și pe care le forța parcă să se ridice la nivelul ideilor și cuvintelor rostite de el. Glumeam des cu el de efortul său de a urca vaca în podul grajdului unde era fân proaspăt. Nu se supăra, ci răspundea cu aceeași monedă, usturător de adevărat, pentru noi care descărcam fânul din pod „pentru gâște”, cum spunea Emil.
Emil era un șoarece de bibliotecă înrăit în consumarea a tot ceea ce-i cădea în mână. Nu prea reușeai să-l surprinzi cu vreo nouă apariție editorială. Ți-o luase deja înainte cu procurarea cărții și mai ales cu citirea ei. Ce să mai vorbim de tezele lucrării, pe care Emil le discuta din perspectivă istorică și de om al culturii?
După publicarea primelor cărți, Emil a devenit unul dintre cei mai de temut critici ai mei. Competent, exact și la subiect, nu-i scăpau nici măcar virgulele mele rău plasate. Primeam cu resemnare criticile lui și cu bucurie în același timp, pentru că le făcea cu dragoste și prietenie.
După publicarea volumului său de cugetări și proverbe: „Omul, pur și simplu”, Emil a dovedit nu doar cunoașterea naturii umane ci și chemarea specială în ale scrisului. Sunt convins că ar fi lăsat mult mai multe volume dacă ar fi găsit sprijinul celor care își iroseau banii în publicații lipsite de merit. Dar nu întotdeauna oamenii cu bani au și simțul altor valori în afara bancnotelor verzi.
O dominantă a vieții lui Emil Creangă a fost lupta sa împotriva comunismului. Ca unul care a avut mult de suferit din cauza lui, Emil lucra la un depozit de lemne, singura poziție pe care sistemul opresiv o avea pentru profesorul de istorie Emil Creangă. Nu l-am auzit plângându-se niciodată de greutatea slujbei lui. Se plângea de mai marii țării și ai bisericii care l-au umilit și i-au călcat demnitatea și profesiunea în picioare. Suferea din cauza unor vorbe venite de la cei din capitală care nu l-au apărat în fața persecuției ci au adăugat la ea nepăsarea și răutatea lor. Unul dintre ei îi recomandase să devină un cioban pe undeva prin munți și să lucreze departe de lume.
Conflictul său cu sistemul comunist l-a urmărit pas cu pas până la emigrarea sa în America. Școala dumincală de la Arad ne-a fost oprită, cum de altfel și întrunirile tineretului care au urmat. Accesul lui Emil la amvoanele bisericilor era și el limitat de aceeași mână lungă a revoluției care se folosea de cei aflați în schema de funcțiuni a cultului.
Venit în America nu și-a găsit locul printre noi ceilați în goana după dolari, case și afaceri. A găsit însă liniștea și adăpostul unei lumi lipsite de umbra ucigașă de conștiințe a comunismului. A trăit cu urmările suferințelor din comunismul românesc. A dezvoltat prea devreme, trei forme de cancer. A biruit două din ele prin puterea rugăciunii și a credinței lui în Domnul și Mântuitorul său, Isus Christos. Ultima formă de cancer a fost chemarea acasă, unde s-a dus prea devreme și lăsând urme dureroase în amintirea celor care l-am iubit și l-am prețuit.
Ne-a luat-o din nou înainte, studiind acum probabil în bibliotecile cerului. Ne va aștepta să discutăm noile idei care au zămislit lumea. Și vom sta de vorbă din nou. O veșnicie întreagă. Pe curând, Emil!
paşi spre lumină 
L-am cunoscut pe Emil in urma cu 8 ani la Gurahont, ne-a vizitat impreuna cu familia, dorea sa ne cunoasca si sa revada casa parinteasca pe care noi tocmai o cumparaseram de la un politist. Aveam sa aflu atunci ceva interesant ; Parintii fratelui Emil s-au mutat la
Arad la copii, dar inainte de a pleca au zis : ” Sa dea Dumnezeu ca aici sa stea in viitor un slujitor al Domnului” . A cumparat-o un politist, a zugravit-o si a vrut sa se mute in ea, dar nu a reusit, dupa 2 ani ne-a vandut-o noua….
Mi-as fi dorit sa-i cunosc parintii dar n-a fost sa fie, le-am cunoscut doar munca de-o viata, nu atat casa cat copiii in care au investit totul, si a meritat!
Emil mi-a lasat la plecare o carte cu dedicatie: ” Omul , pur si simplu ” cam ceea ce cred ca era si el din cate mi-am dat seama. Un Creanga nostalgic ce se intoarce pe ulita copilariei depanand amintirile din casa parinteasca, amintiri care l-au miscat profund. Ne-am despartit fara sa ne mai intalnim de atunci . Am aflat ca a plecat dintre noi, sa fie cu o parte din cei dragi lui si sa cutreiere ulitele cerului la brat cu Cel pe care l-a slujit si pentru care a suferit, asa, ca un om … pur si simplu
Suferințele au adăugat valori caracterului său, pe care cei scutiți de ele nu le-au înțeles niciodată. Emil n-a fost doar un teoretician al principiilor creștine, el le-a trăit.
Fr Petrica,
Desi am locuit in Portland multi ani impreuna cu fr Emil Creanga, l-am cunoascut mai bine doar in ultima perioada. A fost intradevar un om deosebit.
A avut o mare pasiune pentru „dezvaluirea principiilor care formeaza structura vietii crestine.” Iata una din atitudinile recomandate de fr Emil:
„A fi atasat, cooperativ, altruist, a avea intotdeauna in vedere buna intelegere cu semenii.”
IN MEMORIAM, CUM LAUDAE: A PLECAT, SUS, IN CER LA DOMNUL, ISTORICUL, FILOSOFUL SI PREZBITERUL CRESTIN EMIL CREANGA, UN MARE SPIRIT SI CARACTER CRESTIN, CEL CARE MI-A INDRUMAT PASII SPRE STUDIUL ISTORIEI SI STIINTELOR ECONOMICE, IN TINERETEA MEA UNIVERSITARA, AICI LA CLUJ. EMIL CREANGA REUSEA, ADESEA, IN TIMPUL STUDENTIEI SI STUDIILOR SALE BRILIANTE LA U.B.B. CLUJ, SA ACCESEZE SI LECTUREZE FONDURILE SECRETE DE CARTE INTERZISA IN PERIOADA COMUNISTA, LA BIBLIOTECA UNIVERSITARA A U.B.B., CU AJUTORUL „COMPLICITATII” BIBLIOTECARULUI PENTICOSTAL PAVEL POPAN.
BUNUL NOSTRU DUMNEZEU SI TATA SA-L ODIHNEASCA SI SA-I MANGAIE FRUMOASA SA FAMILIE DIN PORTLAND, OREGON.
L-am cunoscut în Arad în 1985. Apoi ne-am întâlnit în SUA de vreo două ori. Deși nu am fost atât de apropiați ca în cazul prietenilor săi, mi se pare important să subliniez că tot ce a scris fratele Petrică în acest articol este evaluarea pe care i-am făcut-o noi, cei ce l-am știut mai de departe. Adică, fratele Emil Creangă a fost același, indiferent de unde l-ai fi privit, dintr-o întâlnire sau dintr-o relație, de aproape sau mai de departe.
Frate Petrica, ai cuprins in cuvinte putine ceea ce a fost fratele nostru Emil Creanga. Duminica seara l-am sunat si am vrut sa trec pe la el pe la spital. Nu a raspuns nimeni la telefon. Am lasat mesaj, pentru ca vroiam neaparat sa il vizitez. Ieri m-a sunat sora dina Dina si mi-a lasat mesaj ca a plecat la Domnul. Eram la servici. Cand am ascultat mesaju am ramas ca traznit.
A fost prea tarziu sa il vizitez in spital. Imi era prieten bun … prea bun. Un frate la care ma uitam ca la un model de urmat. L-am ajutat sa scrie o carte. Nu stiu daca a publicat-o. M-a uimit de multe ori cu imensitatea cunoasterii si intelepciunii de care dadea dovada cand ne intalneam si vorbeam.
Pentru ca ai adus vorba ca citea foarte mult … cand l-am vizitat acasa pentru prima data, garajul ii era aproape plin de carti. Un om citit, cult.
Ufff, ca ma apuca lacrimile!!!
Frate Emil, parca sunt gelos pe dumneata. Ai plecat si ne-ai lasat pe noi aici …
Pe curand!!! Ne vedem in cer
Fratele Emil Creanga a scapat de lupii comunisti si a venit in tara aceasta intre giste , giste care in loc sa stea jos sa manince finul aruncat din pod , s-au suit ele in pod sa-i arunce finul fratelui Emil,dar datorita bunului simt si a smereniei specifice omului neprihanit, el a stat jos , fara sa dea din coatele specifice tupeistului religios facut lucrator la gramada….
Sper sa nu ma infuriez si mai tare cind o sa aud aceleasi giste cintind laude….
Inbracat mai tot timpul in haine negre cu o palarie tip evreiasca – am crezut ca e un evreu ratacit pe la bis Philadelphia-Portland -unde mergeam ca prieten al bisericii. Era singuratic nu cred ca avea multi prieteni. O singura data l-am auzit predicand– daca nu erai la curent in cunoasterea bibliei atunci, mai ca nu intelegeai nimic–era un erudit sofisticat in ideii profunde. La iesire am stat de vorba cu el despre -SALVARE si MINTUIRE–am constatat ca eram in acelas asetiment cu el. Nu l-am mai vazut mai bine de- un an si jumatate- fiindca am renuntat sa mai merg la acea bis. Stirea asta ma coplesit – o lacrima, dar si nadejdea ca –Oamenii buni-adevarati credinciosi sint chemati la Tatal Ceresc–Condoleante Familiei indoliate.
Petrica, ai scris cuvinte care sunt de o mare valoare, ai spus mult adevar in toate cate ai scris despre fr. Emil si mie ca si fr. anterior mi-au dat lacrimile cand am citit evolurea fr, Emil.El s-a dus,undeva unde avea locul pregatit si pe meritele lui personale.Domnul sa te binecuvanteze cu tot ce ai nevoiepentru frumosele randuri.
Viorica Suciu
La revedere prieten drag: Emil!,
Iti vom duce lipsa..plecarea ta ne_a lasat UN gol in inimi..
Restul completarii mele pt fostul fr iubit Emil C. – a fost intradevar nu numai un „omul pur si simplu , dar „omul PUR si Simplu”. Fiti bine cuvintati, Manu Paul
Fr. Petrica, nu am putut stapini lacrimile (credema ca nu sint plongaret) citind aceste rinduri inpirate ; L-am cunoscut Putin din cauza virstei si ca nou merge am la bis mestecanis deatunci, oricum a fost un om si nu doar pus si simplu. God bless you ne v-om intilni si cu el… Pe curind fr Emil. dela Manu Paul
Sent from my iPhone