Mijlocirea

mijlocirea

Asociem locurile cu oamenii. Dacă aud de Australia, mă gândesc automat la Nelu, fratele meu, mai tânăr cu 15, care locuiește în Melbourne. Dacă aud Indiana, mă gândesc la sora mea, Zeni. Dacă spune cineva ceva de Pâncota, mă gândesc la tata și la George, fratele meu. Dacă spune cineva ceva de Oradea, mă gândesc imediat la foarte mulți prieteni și frați pe care-i am acolo.

Orașele și satele unde nu cunoști pe nimeni, sunt parcă pustii și ostile. Chiar dacă le-ai vizitat cândva, imaginile, nelegate de o ființă dragă, se topesc încet în ceața amintirilor. Când ai pe cineva acolo, lucrurile se schimbă radical. Peisajul se personifică, se legă de cineva cunoscut și devine parte din lumea ta interioară.

Pentru Avraam, Sodoma însemna Lot. Nu știm dacă Avraam a vizitat Sodoma sau nu. Indiferent cum era cetatea aceea de coruptă, pentru harta sentimentală a patriarhului, Sodoma era legată de Lot, nepotul său care locuia acolo. Când averile i-au despărțit și Lot a ales Sodoma, Avraam a rămas cu Iehova, cutreerând dealurile Canaanului pe care-l vor moșteni urmașii lui. Departe, în vale era Sodoma. Și Sodoma însemna Lot.

Dar a venit vestea îngrozitoare. Dumnezeu va șterge de pe fața pământului cetățile câmpiei dedate desfâului sodomiei. Pentru Avraam, vestea însemna distrugerea lui Lot.

Avraam, prietenul lui Dumnezeu, a pornit una dintre cele mai îndrăznețe negocieri cu divinitatea. Dumnezeu nu putea pedepsi pe cel bun împreună cu cei răi. Deși nu este transparent în cuvinte, Avraam se gândea la Lot. Iehova știe și participă la negocieri. Dacă vor fi 50 de oameni buni  nu va arde cu foc și pucioasă cetățile câmpiei, care erau ca grădina lui Dumnezeu. Nici dacă ar lipsi cinci din cei cincizeci.  Avraam insistă și coboară ștacheta la 40. Iehova acceptă propunerea. Patruzeci de oameni buni vor salva cetățile. „Poate că se vor găsi în ea doar treizeci de oameni buni…” Iehova promite că din pricina celor 30 nu va arde cetățile. Dar dacă sunt 20? Dar dacă vor fi doar 10? Iehova promite că cetățile vor fi salvate din pricina celor zece oameni buni.

De ce s-a oprit oare Avraam la zece? De ce n-a mai redus cifrele? Nu mai credea oare în harul divin? Se temea că răbdarea lui Dumnezeu fusese prea încercată de negocierile sale?

De obicei ne oprește din negocierile cu Dumnezeu calculul nostru. Cifrele rațiunii noastre sună cam așa: „Sodoma înseamnă Lot și familia lui. Cu siguranță sunt oameni buni, temători de Dumnezeu. Cele patru fete ale lor (două erau fecioare în casă când au venit îngerii, iar celelalte erau căsătorite și Lot avea gineri – ca să fie gineri și nu ginere, e nevoie de minim doi), în mod sigur au fost căsătorite de Lot cu oameni buni. Deci Lot și soția lui, cele patru fete și patru gineri… fac 10. Or fi având și copii, dar ca să fim siguri, ne putem opri la 10.”

N-au fost zece. Cel puțin două din fetele lui n-au vrut să iasă din Sodoma. Li s-a părut lor și bărbaților că e glumă, așa cum glumă pare vestea că sfârșitul e aproape. Îngerii Domnului i-au scos cu forța din cetate. Domnul îl salva pe Lot la care se gândise Avraam.

La ce cifre se opresc mijlocirile noastre pentru cei dragi? Contând pe cele cunoscute de noi și pe aritmetica noastră sentimentală, s-ar putea să greșim ca părintele tuturor credincioșilor. Calculul nostru adună prea multe necunoscute, merite iluzorii și bunătate aparentă. Numai Dumnezeu știe realitatea. Trebuie să încetăm calcului rațiunii și să îmbrățișăm prin credință, harul  lui Dumnezeu.

Ca să nu moară cel bun împreună cu cel rău, oferta lui Iehova este copleșitoare. Fiul Lui, singurul bun, singurul neîntinat de păcat a murit pentru toți răii din această lume.

În seara aceasta mi-am adus aminte de Pâncota. Acolo e tata, fratele meu, cumnata mea, nepoții, alte rude… La orice cifră s-ar opri mijlocirea mea n-aș putea dormi liniștit noaptea aceasta. Mă tem că, spre dimineață, voi vedea fumul ca al unui cuptor uriaș ridicându-se la orizont…

Dintre toate cifrele m-am oprit la UNU. Mijlocirea mea pentru ai mei se oprește la meritele Unuia singur: Milelul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii.

16 gânduri despre “Mijlocirea

      1. Draga frate Petru,

        Dupa cum am scris mai sus, concluzia este desavarsita. Totul depinde numai de harul lui Dumnezeu, care este in Fiul Sau, Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, care a fost jungheat. Orice mila, indurare, sau bunatate a Tatalui, se arata si lucreaza doar prin El. Nu exista sub ceruri alt nume prin care sa fim mantuiti, si tot meritul este numai al Domnului Isus. Iata, aceasta este partea desavarsita.
        Restul celor scrise sunt discutabile, in principiu depind de starea duhovniceasca al omului (te rog sa intelegi gandurile pe cari le are la acel moment), iar argumentatia in sine este gresita, fara o baza biblica (a se intelege ca si o parere omeneasca, nu Cuvantul lui Dumnezeu). Unii, in timpul vestirii Evangheliei, au pus inainte (mai presus) parerile lor personale fata de Cuvantul Lui, si au ajuns sa vorbeasca impotriva lui Dumnezeu. De acest lucru doresc sa te pazeasca Dumnezeu. Voi fi cat se poate la subiect, si am sa caut sa ma fac de inteles, cat se poate de deslusit.
        Exemple de ratacire:
        1. Iacov, asa cum ii spune si numele, a fost un inselator, si acest lucru a dovedit in comportarea lui fata de fratele sau Esau;
        2. Moise a trebuit sa astepte patruzeci de ani, vreme ce trebuia sa treaca in dreptul lui, ca sa ajunga smerit, fiind un increzut in sine, cand l-a omorat pe egiptean;
        3. Lot a fost firesc in judecata lui, cand a facut alegerea, cand a fost cearta din pricina avutiilor, orientandu-se dupa ochii de carne, nu dupa cei duhovnicesti.
        Domnul ar mai putea sa adauge multe alte exemple, pentru ca El le cunoaste pe toate.
        Am adus in discutie aceste trei exemple ca sa ma intelegi cat mai deslusit, faptul ca nu am nimic impotriva ta. Dimpotriva, te indemn sa urmezi in viata Mielul, mai presus cum l-ai urmat pana astazi.
        Frate Petru, crezi in Dumnezeu? …stiu ca crezi. Vorbesc precum Pavel. Acelasi Duh, pentru ca Dumnezeu mi-a aratat dragostea ta pentru El. Aceasta dragoste a ta, precum si a mea, sau al oricarui alt copil al lui Dumnezeu, nu este o garantie, ca-L intelegem intocmai. Nu degeaba a scris Pavel corintenilor (valabil pentru toate vremurile, si astazi in dreptul nostru), ca cunoastem in parte. Acest fapt ne impinge spre a privi mai degraba catre lucrurile „batute in cuie” de catre Dumnezeu, fata de cele care sunt dependente de anumite circumstante, un exemplu graitor fiind starea noastra duhovniceasca (si mai poti intelege: totul depinde de vreme si imprejurari). Suficient, am incredere in Domnul ca ma intelegi.
        Greseala: „Contand pe cele cunoscute de noi si pe aritmetica noastra sentimentala, s-ar putea sa gresim ca parintele tuturor credinciosilor.”. Nu, aici a vorbit fratele Petru, nu este glasul blandului Pastor. Nu exista mentiuni in Biblie, ca si cum Avraam ar fi gresit in viata lui. Dumnezeu a ales in asa fel sa nu le pomeneasca. Nu ca si cum ar fi fost desavarsit. Dar, l-a pus inaintea noastra ca pe un tata, al carui exemplu trebuie sa-l urmam, credinta lui, si toate greselile lui sa fie acoperite, de Cel care cheama lucrurile care nu sunt ca si cum ar fi.
        Te invit, scumpul meu frate, la o calatorie in timp, cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu. La acel moment cand nu exista pamantul, muntii sau apele, nu facuse inca Dumnezeu intunericul, ca si o manta apelor, cand a fost nascuta Intelepciunea, cea dintai lucrare a Lui. Atunci le-a hotarat pe toate, de atunci ii sunt cunoscute toate lucrurile: „…zice Domnul, care face aceste lucruri, si caruia Ii sunt cunoscute din vesnicie.” Fapte, 15:18.
        Ingerul coborat din ceruri, care „negocia” (scriu in ghilimele) cu Avraam, avea porunca clara, sa nimiceasca cetatile campiei, din pricina pacatelor lor grele, cari au ajuns in ceruri, in fata lui Dumnezeu. Si daca asa s-au petrecut lucrurile, si asa a si fost intr-adevar, nu inseamna ca Dumnezeu avea nevoie de marturia solilor Lui, cari aduceau inaintea tronului slavei, nu batjocurile, ci marturia lor referitoare la starea duhovniceasca al acelor oameni din cetatile campiei. Decizia fusese deja luata, Dumnezeu stia numarul celor fara prihana: „…Domnul cunoaste pe ceice sunt ai Lui…” 2Timotei, 2:19.
        Nu putem vorbi, pentru ca Dumnezeu nu ne-a descoperit prin Biblie, despre ce intentii a avut Avraam cand „negocia” cu ingerul. Exista si alt punct de vedere, diferit de al tau, scumpul meu frate: Avraam stia de oameni neprihaniti in acele cetati, si voia sa se asigure, asa cum doreste orice om, ca Dumnezeu i-a luat in calcul, si viata lor este scumpa inaintea Lui. Nu se poate afirma, ca si din partea lui Dumnezeu, ca se gandea egoist, numai la cei ai lui.
        Si stiu ca asa esti si tu, frate scump, nu esti dintre cei egoisti, ci este doar o stare a ta duhovniceasca, si cu nadejde in Dumnezeu spun: in scurta vreme vei recunoaste ca intelegi total altfel lucrurile, si ai ganduri opuse fata de cele ce ai afirmat despre sine in acest articol.
        Nu te rogi obisnuit pentru mantuirea tuturor oamenilor? Ba da! Nu intelegi pe oamenii de pe toate continentele, de pe tot pamantul, din cetatile mari si mici, catune sau pesteri, oriunde traiesc aceste suflete? Ba da! Si tu spui cu gura ta, marturie articolul de mai sus: „Orasele si satele unde nu cunosti pe nimeni, sunt parca pustii si ostile”. Da, din punctul de vedere al starii actuale duhovnicesti. Pentru ca ti-e dor de cei dragi. Si Dumnezeu sa-ti sature sufletul in dragostea fata de ei. Dar sa nu-mi spui ca nu-ti pasa de cel cazut in mainile talharilor, si ca te dezici de straduinta ta sa fii un bun samaritean… ca eu nu te cred.
        Restul sunt detalii, Domnul ne va lumina.
        Fii binecuvantat. Staruieste in bine, si Domnul Isus va fi cu sufletul tau.
        Binecuvantarea Lui sa fie peste tine, si peste toate rudeniile tale, in veci.
        Cu dragoste in Hristos, bunul nostru samaritean.

        Iosif Baciu

        http://www.biruitorul.ro

        1. Frate Baciu
          Nicăieri în scrierile mele n-am pretins inspirații divine. Ele sunt gândurile mele, cu limitele și neputințele lor. Nu voi pune niciodată pe seama Domnului sau a Duhului Lui Cel Sfânt produsele minții mele limitate. E normal să găsim „greșeli”. Eu mă străduiam să-i conving pe cititorii blogului meu să încercăm să le găsim la noi înșine prima dată. Smulgerea bărbii noastre în post și rugăciune e mai eficientă decât smulgerea părului din barba altuia. Se pare că subiectul nu numai nepopular, dar e și greu de înțeles…

          1. Draga frate Petru,

            Fara sa-mi spuneti aceste cuvinte de urma eu v-am inteles foarte bine. Tu nu doresti sa accepti, ca spun adevarul. Ti-e dor de ai tai, si astfel lasi mai prejos interesul fata de ceilalti oameni. Dar Domnul iti va da alte ganduri. N-are rost sa repet primele doua porunci, le stii foarte bine.
            Cat despre barba? Si eu am, si Domnul avea. Cat priveste la figurat? Singurul fara barba, care a fost pe acest pamant: Domnul nostru Isus Hristos.
            Sa vedem, cine de barba cui trage.
            Cu dragoste in Domnul.

            Iosif

            1. Si chiar pe nimeni nu aveti
              Aproape, sa va spuna
              Sa credeti si ce nu vedeti
              Acum in Vestea Buna ?….

              Si-n barba n-ati putea sopti
              Mai mult ca-n alta parte
              Si n-ati putea intrezari
              Un strop de Bunatate ?

              Oh, frate Iosif sa nu spui
              Nu vad comori ascunse…
              Cand este cineva al Lui
              Si visele-i sant smulse…

  1. noh

    Daca e sa povestim despre Rosia, ce nostalgii se vor actualiza…. A propos, biserica din Pancota n-ati prea vizitat-o decat …. o data in trecutul „recent”.

    1. Iti multumesc pentru raspuns
      Si nu-nteleg ce poate
      Sa tina Mielul tot strapuns
      Privirea tot in moarte ?

      Sa nu vezi cum te vede El
      Sa nu-i privesti splendoarea ?
      Sa nu vezi fratii tai la fel
      Si Binecuvantarea…

      Cand stii ca Isus de pe nor,
      Ce-a dat la robi solia,
      Vine-n curand ca Domnitor
      Sa-si ia Imparatia

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s