Moment

Ți-ascult inima cântând mereu
Pe creanga sufletului meu
Mă chemi prin notele-ți fugare
Spre albastrul cer și soare
Spre lunci de dor
Și sălcii plângătoare
Mă subțiez în firul de zefir
Spre spații de lumină-nobilată
Pe unde n-am mai fost vreodată
În sfere fără de contur
Scăldate-n veșnicul azur
Unde zgura-mi piere-n intersecții
De zone cu mistere-adânci.

Lumină
Lină
Care vine de oriunde
Se cerne albă și suavă
Te lasă fără umbre
În albe sfinte transparențe
E pace ca pe ape-nlăcrimate
De soare în sfintele apusuri
Și sunt vecin cu nemurirea
Cu taina nerostită în cuvinte
Că aș putea atinge veșnicia
Pânza ei sublimă și cuminte
De n-aș avea privirea ațintită
Spre palma ei
De cuie pironită.