Suntem nu numai chip şi asemănare divină, dar Christos ne-a dăruit slava Sa, gloria primită de El Însuși de la Tatăl. “Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu…” (Ioan 17:22). Am devenit astfel purtătorii slavei lui Dumnezeu, cinste oferită nouă de Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos. Pe faţa oricărui semen de-al meu străluceşte nu numai chipul Creatorului, dar şi slava Fiului Său.
Ca fiinţe umane suntem mai preţioase decât toate instituţiile, fie şi ele de origine divină. Sabatul, sărbăturile şi legile Vechiului Aşezământ nu L-au făcut pe Isus să inverseze ordinea priorităţilor. A fost mereu acuzat că vindecă pe bolnavi în ziua Sabatului, că nu respectă datinile bătrânilor, tocmai că pentru El, omul, fiinţa aflată în nevoie, era mai de preţ decât legile sau tradiţiile.
Poate că niciun act divin, nici cel al creaţiei, nu poate sta alături de jertfa de la cruce, prin care Dumnezeu a demonstrat nu numai iubirea de fiinţa umană, dar implicit a spus universului întreg, ce mare preţ avem în ochii Săi. Suntem atât de valoroşi pentru El, că singurul Fiu al lui Dumnezeu a considerat că merită să moară pentru răscumpărarea noastră. Sunt convins că dacă ar fi existat doar o singură fiinţă în lumea aceasta, Isus ar fi venit să moară în locul ei. Dacă fiinţa aceea ai fi fost tu, ar fi făcut-o pentru tine. Pentru că ai preţ în ochii Lui.
Apostolul Pavel prezintă fiinţa umană ca templul lui Dumnezeu, al Duhului Sfânt (1 Corinteni 6:19-20). Dumnezeu locuieşte în noi. El n-are orice casă. Suntem valoroşi prin Cel ce ne deţine ca locuinţă a Sa.
Acestea sunt câteva din pietrele de temelie pentru o teologie a valorii umane. Cu cât ne vom adânci în cunoaşterea lor, în sondarea implicaţiilor lor în viaţa de toate zilele, vom descoperi că ea, o asemenea teologie, ne va afecta întregul evantai al relaţiilor noastre. Văzând chipul şi slava lui Dumnezeu pe feţele celor ce le predicăm Evanghelia, nu-i vom mai ofensa prin judecată aspră, nu-i vom mai privi de sus ca pe o turmă ignorantă ce trebuie educată prin cunoştinţele dobândite de noi. Nu-i vom mai umili cu titlurile noastre, cu elocvenţa sau stilul voit alambicat pentru a impresiona. Văzând în fiecare valoarea divină, vom sluji cu bucurie unor fiinţe asemenea nouă. Vom considera un privilegiu să le putem fi de folos, pentru că raportul la această veşnică şi inestimabilă valoare conferită nouă prin creaţie şi prin jertfa lui Christos, diferenţele date de cunoştinţe sau slujbe sunt absolut nesemnificative.
Scriu aceste rânduri cu convingerea că eliberarea va veni numai în măsura în care vom realiza că valoarea noastră nu ne este dată de notele primite la şcoală, nu ne este dată de numărul de zerouri din cifrele înscrise pe cecul salariului lunar, nu de scaunul (fie el şi episcopal) pe care stăm, nu de realizările sau performanţele noastre, nu de sexul sau vârsta pe care o avem, nu de diplomele sau funcţiile pe care le ocupăm în piramida socială, ci ea ne este dată prin creaţie de Însusi Dumnezeu, de jertfa fără cusur a Mielului lui Dumnezeu – Isus Christos. Preţios în ochii cerului, conştient de valoarea mea în Christos, pot îndura uşor dispreţul celor ce nu văd în mine decât carne de tun, sau rodul întâmplării oarbe. Pot rămânea demn în mijlocul bătăilor de joc, în biciuire şi răstignire. Pot vedea chipul lui Dumnezeu strălucind încă pe chipul călăilor mei. O asemenea gândire oferă suport iubirii duşmanilor. Este motivaţia efortului misionar.
Lipsa de apreciere, de dragoste, de întelegere dintre noi, îsi are de cele mai multe ori sursa într-o vedere eronată, lumească şi nebiblică asupra valorii umane. Trebuie să încetăm să ne vedem unii pe alţii prin ochelarii dolarilor ce-i deţinem, ai talentelor şi realizărilor, şi să ne vedem prin ochii lui Christos.
Cât valorezi? Ai valoarea chipului lui Dumnezeu. Eşti cântărit cu greutatea slavei lui Christos. Eşti atât de important încât El a murit pentru tine. Ai valoarea Templului în care locuieşte Duhul Lui cel Sfânt. Nu te vinde pentru nimic mai prejos acestor valori. Nu evalua pe nimeni sub preţul lui. Devalorizând pe altul, te devalorizezi pe tine însuți şi pe Creatorul tuturora.
paşi spre lumină 
Reblogged this on Hickory Romanian Baptist Church.
Doar cand iti cunosti valoarea
Ai respect pentru ceilalti
Care zac langa cararea
Celor care-au fost pradati,
Jefuiti, Raniti de moarte
De un ochi defaimator…
Pretuiti si pusi deoparte
Au valoare …nu mai mor .
După câte știu eu, de fii diavolului și de neghină se vor ocupa îngerii la venirea Domnului. Cât despre cei care țin capul sus, e greu să știm din ce cauză. Mulți o fac ca spicul gol… Că îmi scapă ceva, e normal. Scriam un eseu și soarta eseului este să-i scape ceva. Nouă oamenilor, mereu ne scapă ceva. Eu mă străduiesc să nu-mi scape lucrurile folositoare și bune la creșterea mea.
Un subiect care intradevar dezvaluie valoarea si puterea divina.Dar trist este ca mesajul de cei mai multi este ignorat !De ce?Fiindca foarte multi prin comportament si fapte incalca aceste principii divine si au inca curajul sa zimbeasca si in mod firesc sa se dezvinovateasca dupa cum iudeii,fariseii si carturarii o faceau in fata Domnului Isus.Cel ce intelege mesajul ajunge sa verse lacrimi fiindca vede in jur inimi blocate,impietrite si pline de fatarnicie care se expun in pretentii si ignora mesajul prin traire ,afectiune si pretentie!!!Sper ca tot mai multi sa inteleaga valoarea acestui subiect prin care Dumnezeu Tatal ne a descoperit puterea,dragostea,indelunga rabdare pentru ca toti in comunicare si fapte sa intelegem valoarea planului divin si de fapt in ce consta valoarea umana .Pentru ce am fost creati si de ce sintem in imperfectiune.Sa nu uitam ca ne doreste sa fim restaurati ,sa ajungem din nou la desavirsire si ne a lasat si manualul de instruire ;”SFINTELE SCRIPTURI”prin care se explica .Dar dorim sa intelegem mesajul? Este un mesaj simplu si pe inteles si astfel este scris;”22. cu privire la felul vostru de viata din trecut, sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare;
23. si sa va innoiti in duhul mintii voastre,
24. si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul.
25. De aceea, lasati-va de minciuna: „Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul”, pentru ca suntem madulare unii altora.
26. „Maniati-va, si nu pacatuiti.” Sa n-apuna soarele peste mania voastra
27. si sa nu dati prilej diavolului.
28. Cine fura sa nu mai fure; ci mai degraba sa lucreze cu mainile lui la ceva bun, ca sa aiba ce sa dea celui lipsit.
29. Niciun cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud.
30. Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii.
31. Orice amaraciune, orice iuteala, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru.
32. Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos.”
Fiecare cuvint ,verset explica esenta si importanta pe care omul trebuie sa o cunoasca !Cum se face ca au trecut ,zeci,sute de ani si mesjul este ignorat !Si este incalcat de foarte multi care predica si uita ce este scris in continutul subiectului si ale acestor versete.Nu este dureros si strigator la cer?Cum se mai poate implini si adeveri mesajul scris?
„Vom considera un privilegiu să le putem fi de folos, pentru că raportul la această veşnică şi inestimabilă valoare conferită nouă prin creaţie şi prin jertfa lui Christos, diferenţele date de cunoştinţe sau slujbe sunt absolut nesemnificative.”
Astfel de provocari azi trebuie sa ne deschida mintile si sa intelegem ca de la pretentie trebuie sa se ajunga la o adevarata slujire si mindria ,orgoliul trebuie sa se transforme ca la Zacheu ,Corneliu si primii crestini care au ramas autentici in slujire si traire!!O scriu din sinceritate si datorita provocarii celor scrise si de fapt ce vad ca se intimpa sub ochii nostri in realitatea vietii pe care o traim si multi nesocotesc acest mesaj divin ,uitind ca nu doar ranesc pe cei din jur dar incalca Legea Divina si nesocotesc jertfa Domnului Isus.Si astfel cei mai multi isi pierd valorile umane dupa cum Iuda si altii care au parasit pe Domnul Isus .Oare nu este timpul de o trezire cu adevarat spirituala/Nu este nevoie de o adevarata transformare pentru a ajunge la desavirsire?
Petrica ,mi-ai umplut ochii de lacrimi, ce mi-au alunecat prin barba ,pe piept. Cu certitudine singura si in exclusivitate SUFERINTA , curateste ,transforma si purifica miraculos ,umple, maturizeaza , netezeste, finiseaza, clarifica, sterge si face sa straluceasca oglinda vietii noastre .Oglinda retrovizoare in care privind, reusim sa zarim desprinsi de timp, acei OCHI DIVINI , scaldati in lacrimi ,ce ne privesc de pe CRUCEA din Golgota ! . OCHII DRAGOSTEI PURE , ridicati spre zari pumburii ,prevestitoare de apropiata furtuna, implorand pe TATAL sa ne elibereze din intunericul,lanturile si groapa STAPANULUI MORTII,sa ne ierte ratacirea ,limitarea, orbirea , rautatea, nestiinta !.Sa ne rascumpere cu SANGELE SI SUFERINTA LUI , sa ne salveze, sa ne elibereze ,sa ne scoata din adancul rautatii si incapatanarii,sa ne dea LUMINA!!!
si cu fii diavolului cum ramane? dar cu neghina? dar cu cei rai care nu pot tine capul sus?
Cred ca ceva va scapa…