Șerpii – Din Jurnalu’ lui Ion Pocăitu

„Sunt tare tulburat, frate Ioane!”, mi-a spus fratele Gheorghe, pastorul de la frații baptiști, în loc să mă salute azi dimineață. Lucrul acesta mi s-a părut deosebit la el. De obicei, este rezervat să-și arate sentimentele. Azi dimineață, nici n-a răspuns la salutul meu și a și început să se descarce. Nu i-a ajus timpul până la tramvai, că a trebuit să așteptăm până a venit un altul, ca să-mi poată povesti.

„Știi bine, frate Ioane, că noi baptiștii nu prea ne dăm în vânt după prorocii sau vise. Credem că terenul cel mai sigur este Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Nu neg că Dumnezeu vorbește și azi, și o poate face și prin vise. Dar, crede-mă că nu am curajul să discut visul pe care l-am avut azi noapte, cu niciunul de la noi. Mă tem că mă vor înțelege greștit.”

L-am avertizat că în ciuda faptului că eu cred că Dumnezeu vorbește și azi, nu sunt totuși un Daniel ca să-i tălmăcesc visul. L-am asigurat că sunt gata să-l ascult și să-mi dau toate silințele să înțeleg ce voia Domnul să-i comunice prin visul lui.

„Am vem la noi la biserică un frate prezbiter, care s-a mutat la noi cu câțiva ani în urmă. Îl cheamă Subțirelul. Nu ne-a făcut necazuri până acum câteva luni de zile. Noi l-am acceptat ca ordinat în biserică, din sinceră dorință să-l ajutăm pe om să se încadreze în comunitatea noastră, cu toate că avem câțiva frați care au fost împotriva primirii lui ca prezbiter. Ziceau acești frați că ar fi fost ordinat de tatăl lui, pe vremea lui Ceaușescu, fără consimțământul uniunii noastre și nici a bisericii locale. Tatăl lui fiind unul din colaboratorii Securității, era de temult și frații au tăcut din gură de frică și nu au protestat la ordinarea lui.

Nu știu dacă toate acestea trebuie luate acum în considerare, și eu cred că nu trebuie să plătească copiii păcatele părinților. De aceea am insistat ca Subțirelul să fie primit în comitetul prezbiterilor din biserica noastră.

Am observat imediat după primirea lui că era tare rezervat în relațiile cu mine, mă ocolea și refuza orice sarcină îi dădeam de făcut. El era „ocupat”, „nu cunoștea bine frații”… Într-un cuvânt, nu prea voia să facă nimic în biserică.

Cu vreo câteva luni în urmă, spre surprinderea mea, a început să țină studii biblice cu un grup de frați din biserică, fără să mă informeze. Nu l-am oprit. S-a oprit el singur când oamenii nu au mai mers la studiile lui. Apoi a început să viziteze bolnavii și bătrânii din biserică, iar la Cina Domnului se ducea de unul singur, sau mai lua și pe alții, să dea cina la cei ce nu puteau veni la biserică. Nici de lucrul acesta nu m-a consultat și nici nu mi-a cerut învoirea. Strecura subtil ideea în capul fraților, că trebuie să acționeze, pentru eu nu-mi fac datoria cum trebuie. Dar, așa cum mă ști, frate Ioane, eu nu sunt om de scandal. Eram deranjat că mă ignoră și mă tratează ca și cum nu exist, că vorbea neadevăruri despre mine, dar mi-am zis că omul face ceva bun și că nu trebuie opriți oamenii care vor să facă binele.

Azi noapte l-am visat pe fratele Subțirelul că era la seceriș. În fața lui erau snopii de grâu care trebuiau legați, așa cum se leagă în urma secerătorilor. Subțirelul lega snopii de grâu cu niște șerpi lungi, care roiau sub picioarele lui. Lua câte un șarpe, care parcă asculta de el, și lega snopul de grâu cu șarpele pe care-l înnoda în jurul snopului. Privindu-l cum lucra, m-am dus le el și i-am spus că snopii de grâu se leagă tot cu grâu, se fac legători din grâu și se leagă snopii cu ele și nu cu șerpi. Unde a mai văzut el așa ceva? Se uita urât la mine și se făcea că nu mă aude, lucrând mai departe cu mult sârg. Ce să însemne oare acest lucru? Sunt încă îngrozit de imaginile acelea pe care nu le voi uita niciodată.”

I-am spus fratelui Gheorghe că mie mi se părea destul de clar mesajul. Subțirelul umbla din casă în casă, sub pretextul vizitării fraților și dării Cinei Domnului, pe când scopul lui era de a otrăvi familie după familie împotriva păstorului și a lucrării sale. Duhurile rele care sunt peste omul acela, șerpii cu care se înțelege bine, vor lega familie după familie și unitatea bisericii va avea mult de suferit.

Am plecat fiecare cu următorul tramvai, dar întreaga zi m-am tot gândit la visul fratelui Gheorghe. M-am gândit apoi la uni dintre „secerătorii” de la noi… Doamne, câți din ei legau grâul cu grâu, și câți legau snopii cu șerpi?