Pilda Domnului cu samariteanul cel milostiv a fost și ea, ca multe din pildele spuse de Mântuitorul, subiectul unor interpretări și „spiritualizări”, din care unele sunt de-a dreptul bizare. Nu poți să nu te scandalizezi când Domnul devine samariteanul cel milostiv, iar noi, căzuții între tâlhari (păcatul, diavolul, lumea… cine mai știe?) am fost găsiți de El. Preoții și leviții (religia de azi) ne-au abandonat. Domnul ne-a pus pe răni untdelemn (Duhul Sfânt) și vin (Sângele Lui) și apoi ne-a luat pe asinul Său și ne-a dus la hanul (Biserica) și a îngrijit de noi, iar la plecare a plătit doi lei (Vechiul și Noul Testament) pentru însănătoșirea noastră finală. Nimeni nu spune cine este măgarul. Iar este neglijat bietul animal!
Odată cu interpretarea aceasta absurdă și cu totul contrară scopului pildei, Domnul a devenit Samariteanul. Samariteanul din pilda Domnului a fost divinizat. În bisericile noastre auzim rugăciuni făcute Samariteanului milostiv. Poeții și compozitorii noștri se întrec între ei în perpetuarea acestei jigniri grosolane aduse Domnului Isus. Dincolo de blasfemia asocierii Domnului cu acest binevoitor dintre samariteni, ne poticnim într-o teologie șchioapă, născută de divinizarea samariteanului. Iată câteva implicații grave:
1. Domnul nu ne poate vindeca prin puterea Sa, ci are nevoie de doctorii și de un han ca să fim îngrijiți, noi căzuții între tâlhari.
2. Transferăm Domnului obligația de a avea milă de cel nenorocit și oropsit. El este „Samariteanul cel adevărat”, care a venit în lumea noastră tocmai cu acest scop. În loc să întindem o mână de ajutor, Îl implorăm pe Bunul Samaritean să se îndure El de cel suferind.
3. Ce să mai spunem de deturnarea scopului pildei Mântuitorului? Ea voia să ne îndemne pe noi să fim buni samariteni cu aproapele nostru aflat în necaz. Să ne exprimăm dragostea față de aproapele nostru îngrijind de nevoile lui.
Acum după publicarea „Pildei iehovistului milostiv”, mă tem ca nu cumva să-l divinizeze și pe el cineva. Cum vi s-ar părea o rugăciune la Iehovistul milostiv? Sau să-i cântăm ceva de genul: „O Iehovistule iubit. Pe mine m-ai găsit! O, Iehovistule milos, ești Tu, Isus Christos!”
paşi spre lumină 
Eu nu văd unde este contradicția. Poate mai citiți odată mai atent.
Frate Petrica, parca v-ati cam contarzis putin..
odata certati astfel „Odată cu interpretarea aceasta absurdă și cu totul contrară scopului pildei, Domnul a devenit Samariteanul. …”
ca apoi sa spuneti: „2. Transferăm Domnului obligația de a avea milă de cel nenorocit și oropsit. El este “Samariteanul cel adevărat”, care a venit în lumea noastră tocmai cu acest scop. În loc să întindem o mână de ajutor, Îl implorăm pe Bunul Samaritean să se îndure El de cel suferind.”..
Pai, hotarati-va! Este Domnul Isus sau nu este „Bunul Samaritean”, o pilda ptr noi in a fi „samariteni buni”??????
Reblogged this on Hickory Romanian Baptist Church.
Isus ramane Marele Samaritean iar noi trebuie sa fim micii samariteni. Isus are nevoie de mine si de tine sa ingrijeasca ranile (spirituale si fizice) ale celor cazuti intre talhari. El n-o face singur si nici ingerii. Daca noi nu-i dam lui Lazar din painea noastra, va trai doar cu faramiturile ce cad de la masa noastra ca nu scrie in pilda bogatului ca au venit ingerii sa-i dea paine lui Lazar. Fiecare trebuie sa-si faca partea lui, noi pe-a noastra si Domnul pe-a lui. Sper sa nu fie cu suparare completarea mea.
________________________________
ma insel eu sau Spurgeon spunea ca magarul e cel care interpreteaza pilda in modul asta? 😀
Frate Ioan. Nu cred că putem face exegeze teologice pe toate numele oamenilor sau popoarelor. Ceea ce erau samaritenii în vremea Domnului era departe de noblețea și bogăția semantică pozitivă a numelor lor. Erau rezultatul unei corciri cu alte neamuri, nu doat biologic ci mai ales cultural și spiritual. Cred că Domnul nu i-a contrazis pe acuzatorii Lui în ceea ce privește originea Sa, pentru că Împărăția Lui nu era din lumea aceasta și apoi realitatea putea s-o facă. A-L numi pe Domnul samaritean este și azi la fdel de jignitor ca atunci.
Fane, ai o inimă mare… de samaritean milostiv! Tare îmi vine să scriu o pildă cu un penticostal milostiv și bicicleta lui…
Nu cred ca este o greseala majora in a-L considera si pe Isus Samariteanul milostiv. El a ajutat pe „aproapele” ca nimeni altul, si nu era din semintia preotilor si levitilor.Greseala, asa cum ai spus si tu Petrica, este atunci cand gandim ca El trebuie sa faca totul, in loc sa-i ascultam porunca si „sa facem si noi la fel”. Citind aceste comentarii, mi-am adus aminte cum, cativa ani in urma, pe banca din spate la o conventie a pastorilor in Florida, statea un frate in varsta, suparat si ranit. Nu am vazut pe nimeni sa mearga la dinsul, sa-l invite in fatza, sa-i spuna „frate te iertam, vrem sa te simti bine intre noi, ca si noi am facut greseli” (omul era acuzat ca multi ani in urma, ar fi cazut in mainile „talharilor” sistemului de atunci) Acolo la acea intalnire, cumva sufeream si eu, vazandu-l in spate, abandonat, omul care i-a ajutat pe multi. Sunt aproape sigur ca un bun samaritean, s-ar fi oprit in dreptul lui, l-ar fi ridicat si i-ar fi turnat untdelemnul dragostei fratesti pe rani, iar omul ar fi plecat fericit.(inapoi spre Oregon) Bine a zis cine a zis: „teoria ca teoria, dar practica ne omoara”
Saluta-o pe Rodica din partea noastra. Sa ai o duminica binecuvantata !
Evanghelistul Ioan ne reține atenția cu o acuzație a Iudeilor, Ia adresa lui Isus: „eşti Samaritean, şi stǎpânit de demon”. Domnul Isus neagă numai partea cu demonul, acceptând, se pare, tacit, titlul de Samaritean. Numai că El ştia semnificația profundă a acestui nume, care străbate până la noi. Samaria, ȋn sens etimologic, ȋnseamnă pază, supraveghere, iar samariteanul trebuie să fie, prin excelență, omul care supraveghează, care păzeşte, care are grijă şi ajută pe cel ȋn nevoie deosebit de mare. Isus nu putea nega că este Samaritean, ȋn această ȋnțelegere.
Este adevărat cǎ Samaria, ca și alte locuri din Ţara Sfântă, era casă şi acelora care nu erau samariteni ȋn sens profund, ci din clasa celor care ȋntreabă: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Ar fi o mare ciudățenie să-l auzi pe un Cain real pretinzând că este Samaritean.
Ȋn Lege și Proroci, ȋn instituția Preoției, nu este prea mult belşug din această supraveghere necesară. De aceea vine Olarul, să reformateze lutul, lut levitic care voia doar să-L ispitească.
Măgarul are și două urechi. Pe una să intre, pe alta să iasă…
Cred ca ideea pildei a fost sa explice cine este aproapele tau, pt ca Legea spunea sa iubesti pe Domnul si pe aproapele tau ca pe tine insuti. Potrivit pildei, aproapele tau este cel ce.ti face bine cand esti la necaz, egal de eticheta sociala/religioasa pe care o poarta…
Am urmarit ani in sir lupta starnita intre eretici si farisei ,intre pretinsi implinitori si laudarosi ai Evangheliei , cat si comportamentul celor pretinsi „sinceri'” ,mai ales in lumea carismaticilor si a neo-protestantismului crstin ! . Am vazut apoi pe cei din clanurile saducheilor ,ce doar pastreaza speculativ o forma de evlavie pur „dumnicala”. Deosebit de talaentati oratori si regizori ,ce reusesc in accente senimentale de culoare si pastel „crestin–dolorosa-golgotic” de natura pur comerciala ,ce reusesc sa produca lacrimi precum Mel Gibson cu pelicula lui, mai ales in ochii surorilor emotive!.Apoi in „sinagogi” ale egoismului si cultului personalitatii „pastorale”, vaneaza, divizeaza si comercializeaza sentientele celor creduli pentru profit material !. Oare aceste manipulari emotive de de crez, cult si dogma ,nu cumva au ele un numitor comun ??!. Si daca el este „comun ” , de ce oare refuzam sa-l expunem fara rezarve ???.Eu consider ca a fi magar ,ai doar de pierdut ,esti lipsit de castig !. Si stiti de ce ?.Pentruca magarul nu are suflet ! http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2010/01/26/propovaduirea-ereziei-ecumeniste-de-pe-tronul-patriarhal-sau-cine-surpa-via-lui-hristos-in-numele-unitatii/
Magarul? Unul dintre parintii bisericii spunea ca asinul are patru picioare, noi avem cele patru evanghelii…
asadar lumea este pornita ca sa divinizeze pe cel care face bine, in cazul de fata acest samaritean, sau eretic al vremurilor de atunci. Dar cum nu a fost pornita si atunci lumea sa divinizeze pe omul care a facut cel mai mult bine, pe Isus?. Pilda aceasta arata ca nu teologia are valoare ci practica, la vorbit multi erau buni, dar atunci cind era vorba de practica lasau de dorit. Poate pentru prima data un samaritean ( un eretic in ce priveste Legea) da lectii unora care traiau din urma Legii( preoti, levitii). Isus il da ca exemplu de urmat in ce priveste faptele, pentru ca teologi vremi aveau o problema destul de mare, ei nu cunosteau cine este aproapele lor, desi aveau o mare cunostinta in ce priveste Legea. Este o problema sa nu sti cine este aproapele tau, si mai ales cand aproapele tau este la necaz. Aveti dreptate cu cantarile adresate samariteanului milos, ca au fost puse fara de stiinta as zice eu acuma, cum sunt puse si cele care canta mamei la serviciile de binecuvantare. Cateodata uitam ca doar Domnului trebuie sa ii cantam si sa il laudam, si semanam si noi cu neamurile, cu samariteni.
Analogiile astea cate batai de cap iti dau…