Al doilea virus de care vorbește Joe McKeever, este:
2. Pastorii există pentru a ne face fericiți, dacă n-o fac ne descotorosim de ei.
Nu odată în slujirea mea în cei aproape 30 de ani de pastorație am fost informat de unii credincioși că nu erau fericiți. Mi-o spuneau ca un reproș. Undeva, în adâncul inimii lor, credeau că este datoria mea să-i fac fericiți.
Nu este datoria unui păstor să-i facă pe oameni fericiți. Datoria lui este să-i ajute să fie sfinți. Uneori sfințenia la care el îi cheamă este un atac la fericirea lor. Nu e de mirare că un pastor în Statele Unite rezistă să slujească mai puțin de 4 ani aceeași biserică.
paşi spre lumină 
Reblogged this on Hickory Romanian Baptist Church – Celebrating A Quarter Century of GRACE 1988 – 2013.
Stimatul meu frate „Tristarul „,mesajul iti este dres cu sare si adevarat ai scris .!!Nu scriu sub anonimat si ma expun atit in viata ,cat si pe paginile virtuale asa cum sint si sub numele ce-l detin .Nu doresc sa-mi ascund identitatea si personalitatea.Iar cat despre traire usor azi putem sa vedem fiecare cine este indiferent ca este sub un asa zis „anonimat” sau chiar cu numele real.Trist este pentru cei care ai scris;”” cine nu iubeste pe fratele sau nu a ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeu” si au unii si curaj sa predice despre acest subiect .Au trecut zeci,sute si mii de ani de cand omul a cazut in pacat si din filele istoriei ,a Sfintelor Scripturi si din viata de zi cu zi putem sa vedem realitatea daca dorim sa ne deschidem ochii si sa vedem lucrurile in puterea realitatii cum Domnul Isus ,proorocii,si alte persoane divine cu un cuget curat au vazut.Cel ce nu traieste si nu implineste invatatura Domnului Isus si porunca Tatalui Ceresc ajunge sa fie exact ca fariseii ,carturarii si iudeii care il negau pe Domnul Iisus .Deci daca nu dorim sa fim sinceri cu noi insine si cu cei din jur ,atunci in puterea legamintului facut sintem mai rai ca si cei din lume si in necunostinta fata de planul divin.As putea sa-ti demonstrez realitatea in puterea comentariului cu fapte implinite ,dar te las singur sa le gasesti de pe paginile de google si in citire si analizare sa le percepi.
Frate pastor Petru Lascau.
M-am trezit asa intr-o stirnire sufleteasca cititnd postarea , de fapt micul strigat ce il aveti in sufletul dvs la aceasta vreme. Completare sigur ca da si comentariile de la aceasta postare, si in primul rind Mosul meu drag.
Dar , eu vreau doar sa expun si parerea mea.
Cam peste tot, in toate domeniile unde se mai inregistreaza si nereusite, modelul este sa se dea vina pe cel din frunte. Si nu cred ca trebuiesc prea multe exempe: Romania 1989, Guvernul Romaniei 2008-2012, Siria 2012-2013, BObama 2008-la zi, Tarile arabe (grup) 2012, Irak , China, … si foarte foarte multe alte exemple, doar in mega-organizatii.. Problema este ca nu in toate cazurile cei din frunte au fost vinovati, sau nu singuri.
In ceea ce priveste adunarile noastre, eu zic ca este mult mai simplu. Simplu pentru ca avem un „ghid” foarte clar si compet de conduita.Biblia.
Problema in adunarile noastre nu este intotdeauna a celor din frunte(desi mai gresesc si acestia) la noi cred ca problema vine din felul in care adunarea traieste ca grup. Grup care are la baza nu o constituitie cum s-ar parea, ci la baza este LEGAMINTUL PERSONAL AL FIECARUI CREDINCIOS CU DOMNUL ISUS !!!!!! Daca impreuna suntem madulare ale bisericii, atunci este simplu de inteles ca la baza avem suma legamintelor individuale, nu? Ca tot sunt pe la studiul personal cu parabiolele, sa va zic una ardeleneasca. In vorbele batrinesti de pe la noi se spune ca satul face militianul rau.(exceptie cind il face bun) Are tilc .Si este cam drept.
Cind adunarea cere un alt pastor, nu pe pastor il neaga ci isi nesocotesc legamintul facut in fata Domnului Isus, nesocotesc dragostea cu care trebuie sa dovedeasca ca au ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Si de aici incolo este usor sa aflam modul de comportare doar si numai citind 1 Corinteni 13, intrucit fiecare stie ce face cind face ceva.Cuvintul il va osindi nu pastorul, nu viata pastorului, nu activitatea pastorului.Pastorul da socoteala lui in fata Celui ce l-a indreptatit in slujba.
Eu zic sa nu va stricati bucuria sfinta a slujirii, primita de la Dumnezeu ci sa ramineti increzator ca asa cum este scris, mintuirea este personala ( si-o duce fiecare cu teama si cu cutremur) si ca fiecare , la judecata va raspunde individual pentru tot ce a facut bine s-au rau, pentru tot ceea ce a rostit bine sau rau sau in plus, si …
Fiti binecuvintat si intarit de Dumnezeu in slujba ce o aveti de la EL si nu de la oameni.
Draga frate, Mosule,
Cred ca incet-incet te convingi ca „vinez” postarile tale cu interes.Si ma intrebai in ceva zile in urma, de unde tristetea mea. Si in aceasta postare a ta atingi o mica fateta a intrebarii tale pusa in dreptul meu:
” La fel , calitatea slujirii nu depinde de volum si cantitate !.”
Da Mosule. Citind cele cuvinte de definire a slujirii, imi vine sa strig tare : unde este CALITATEA?
In adunarea mea de peste 1000 de credinciosi (vreo cinci sute de familii) in 8 ani s-au adus la mintuire vreo 10 persoane din lume.
Mosul meu drag, daca UNUL /AN , unul singur sa ne fie preocuparea fiecaruia, ar fi 1 x 500(familii) x 8(ani)= … mi-e teama sa scriu! Mosule, nu zic sa fie si botezati, ci numai adusi in adunare si ar fi extraordinar. 10% sa ramina intorsi la Dumnezeu si ar fi o situatie istorica.Dar faptul ca nu se intimpla asa, aceasta este REALITATEA care ne arata cu ce ne ocupam noi timpul de vietuire crestina.Aceasta este CALITATEA chiar daca avem cantitate.
Ne bucuram ca ne cresc adunarile.Asa este. Dar nu vedem ca este vorba de copii nostri? Pai socot ca ar fi o rusine si mai mare daca nici macar cei pe care ii crestem sa nu ajunga mintuiti. Si asa sunt destui care si din casele noastre se pierd, arda-l focu pe Satana.
Din acest punct de vedere vad eu superficialitatea slujirii in adunari. Realitatea ma face sa cred ca toate afirmatiile facute de pe la amvoane privind starea de multumire, ca am crescut, ca suntem binecuvintati, ca suntem… ca suntem… in America… toate acestea nu platesc doi bani rai fata de ceea ce trebuie sa facem in baza PORUNCILOR primite.
Asa se face ca imi asum fara teama o afirmatie. Eu inca nu spun ca se minte pe fata, dar se prezinta cosmetizat realitatea, si aceasta denatureaza adevarul.Si cind nu recunosti diagnosticul este foarte greu sa vindeci. Dar , toata crestinatatea evanghelica viseaza la treziri, la mult har in adunari, la trai si viata buna si usoara, miracole, vindecari,…Cam greu Mosule cind toate acestea sunt lasate numai in seama lui Dumnezeu, partea noastra nu o mai facem cum trebuie cam de mult timp.Nu crezi? Fii binecuvintat cu mult har si pace sfinta.
Frate Viorel, sunt un admirator al rivnei tale de a incerca sa transpui fiecare cliseu de viata in versete.
Citind postarea ta, (nu stiu cit este de important pentru altii) m-a trecut asa un fior si m-am oprit putin in meditatie. Ceea ce tu scrii este din biblie si aceasta atitudine este biblica. Este scris ca cine vorbeste sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu. Si tu o faci.
Dar, imi vine in minte o parabola ( cred ca in viata crestina aceasta devine molipsitor, aceea de a gindi ca lumea israelita din vremea Domnului Isus si nu numai) Si ma gindesc ca un tobosar face mult zgomot, el tine cadenta (ritmul) dar ca el sa aiva ce ritma, cineva trebuie sa imprime acest ritm.
Deci pentru mine versetele care arata „viata” slujitorului de la minus la plus sau invers, nu-mi rezolva cerinta.
Si nu sunt adeptul descrierii pastelate a vietii folosind ambele fatete , asta datorita faptului ca cuvintul biblic, functie de cum este folosit, permite aceasta.
Si ca sa exemplific ceea ce am scris, la versetele tale Matei 24 se raspunde cu usurinta cu 1 Petru 5 cu 9, sau cadrul special creat de cuvintele ap Pavel care ne intaresc suflete, acele cuvinte de o mare sfintenie si putere : pot totul in Isus care ma intareste.Aici mi-as permite o intrebare pentru noi toti: CINE POATE SA STRIGE DE PE ACOPERIS ACEST VERSET? Ba mai mult, oare vietile noastre ne arata limpede si clar ca NADEJDEA NOASTRA ESTE DUMNEZEU? ( daca sinceritatea este la locul ei, fiecare ne vom putea raspunde singuri cum procedam in clipele de „deznadejde”)
Ramine doar sa intelegem ca toate atacurile vrasmasului din aceste vremi din urma, nu trebuiesc luate singure, ci trebuie prezentat cu bucurie si nadejde si felul in care Dumnezeu nu ne-a lasat fara aparare. Lipsa de putere a crestinului si a adunarilor din aceste vremi din urma nu se datoreaza vrasmasului ci a felului in care noi ne inarmam ca sa ducem lupta cea buna, a felului in care ne intarim in credinta primita har de la Dumnezeu, felul in care in slobozenia sfinta pe care o avem, intarim aceasta credinta prin faptele noastre.
Cheia ajunge a fi tot ceea ce noi hotarim in dreptul nostru, ceea ce facem indiferent de costurile inregistrate, cheia ramine viata noastra cu care socotim ca trebuie sa-l onoram pe Dumnezeu. Noi nu am fost chemati ca si consumatori de har, noi am fost chemati tocmai la partea cealalta a vieti
Simplu fapt ca in biblie este scris ca ” cine nu iubeste pe fratele sau nu a ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeu” pe mine ma pune pe ginduri.
Te-ai gindit tu cu atentie la aceasta remarca extraordinara din biblie?
Vazind ce este in jurul tau si al meu iti poti da seama cam pe unde ne aflam? Si asta dupa cuvintul lui Dumnezeu.
Si sa nu uiti ca eu, asa cum spunea cineva pe un blog, eu sunt „blocat” pe o idee. 1 Ioan 2 cu 6.Este atit de simplu ce spune cuvintul, dar CINE IMPLINESTE? Si asta ma gindesc in conditiile in care ap Pavel ne spune: pot totul in Isus care ma intareste. Grele lucruri.
Invitatia mea este ,hai sa vedem cum putem trai aceste cuvinte nu cum nu putem implini cele scrise. Fii binecuvintat.
Chiar si lumea pacatoasa de pe timpul Domnului Isus a crezut ca ajunge la izbavire si fericire .Cand Domnul Isus a intrat in Ierusalim ;ce vedem ca se intimpla?Sa citim;”..Mulțimile care mergeau înaintea lui Iisus și cele care veneau în urma Sa strigau: „Osana ,Fiul lui David! Binecuvăntat e cel ce vine în numele Domnului! Osana in ceruri preaînalte”! Cănd a intrat in Ierusalim toată cetatea s-a pus în mișcare și fiecare zicea: „Cine e acesta?” „Este Iisus. Proorocul din Nazaretul Galileei”, răspundeau mulțimile.”
Dar cat a durat fericirea?Bucuria?Si ce se intimpla din nou cu multimile cand Domnul Isus ajunge inaintea lui Irod si se cere condamnarea Lui ????
Si azi lucrurile sint la fel .Si mai complicate !!Iar daca un pastor cu adevarat doreste sa slujeasca in puterea cerintei planului divin ajunge ciudat si in mari incercari.Cei dornici de reclama stim destul de bine cum se expun si ce fac pentru a prospera ,a ajunge pe pozitii mai inalte si a fi cautati nu numai in Biserica dar si in evanghelizari .Adevarul mereu aduce suferinta si daca Domnul Isus a suferit pentru implinrea poruncii divine,ucenicii alaturi de primii crestini au suferit si au preintimpinat greutati ,noi credem ca azi lucrurile s-au schimbat ?Nici de cum!!!!Cei care au cugetul curat si „CONSTIINTA”nepatata inteleg mesajul si sint mereu in mari incercari fiindca sa nu uitam ;Ce este scris trebuie sa se implineasca cu fiecare generatie pina la finalizarea actului de judecata intre Dumenzeu Tatal si Satana.Iar in evanghelia lui Matei gasim scris;”24. Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi.”Deci cei alesi mereu sint in incercari si provocari !Si acestea din partea cui vin?Apostolul Pavel explica prin cuvintele din 2 Corinteni cap.11;”…13. Oamenii acestia sunt niste apostoli mincinosi, niste lucratori inselatori, care se prefac in apostoli ai lui Hristos.
14. Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina.
15. Nu este mare lucru, dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor.”
Deci sa luam aminte la faptele si actiunile fiecaruia ,pentru a intelege cine este si cu ce scop se expune in fata celor din jur!!!Sa nu uitam ca ;”9. Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul….”Deci;
„8. Paziti-va bine sa nu pierdeti rodul muncii voastre, ci sa primiti o rasplata deplina….7. Caci in lume s-au raspandit multi amagitori..”
Cu certitudine pocaina si nasterea din nou sunt rezultatele unei minti reinoite. Cu cat procentajul si numarul ne-pocaitilor -” tari la cerbice „,ce pretind din interes si speculativ ca sunt pocaiti, este mai ridicat intr-o biserica, cu atat si riscul ca acesti nefericiti si neinduplecati sa porneasca o companie de subminare a Pacii, de denigrare, umilire si desconsiderare a pastorului lor,si in final dezintegrarea si ruperea acelei biserici. Greseala pastorul poate fi ca el gandeste matematic precum un om de afaceri, urmarind profitul bazandu-se pe cantitate si nu in calitate ! .Aici in West ,este bine constatat ca nu marimea turmei este direct proportionala cu FERICIREA, ci DRAGOSTEA !. La fel , calitatea slujirii nu depinde de volum si cantitate !. Un bun misionar printre salbaticii din jungla poate egala o intreaga echipa de evanghelici urbani.
Calauziti si ajutati de Duhul Adevarului ,datoria de supraveghiere permanenta si riguroasa, de curatire, de purificare ,de filtrare si cernere in acceasta directie nu revine si nu este nicidecum a usierilor, a casierului ori dirijorului de cor ci a celor ce fac parte din comitetul ei. Integritatea lor in slijire din pura si altruistica dragoste pentru Adevar, va ajuta pe pastorul lor sa triumfe ,sa anticipeze pericolul la timp potrivit, sa invinga cu intelepciune toate duhurile de impotrivire ce apar si se manifesta in comportamentul si atitudinea acestor rauvitori, barfitori ,denigrastori si sabotori de biserici !. Ferice de pastorul intelept ,umbrit si calauzit in permanenta de Duhul Sfant,ce-si iubeste exemplar oile , ca pe el insusi !. Oile lui il vor asculta si-l vor urma totdeauna ,pline de bucurie ,intr-o simbioza sfanta !.
Iar fericirea a devint invincibila, de nezdruncinat , colectiva !
Cred ca mai potrivit ar fi termenul „multumire” , care in cazul de fata se confunda cu „fericire”.
Conform DEX-ului, fericit insemna ” persoana care se afla intr-o stare deplina de multumire sufleteasca,plin de bucurie ”
De aceea se poate scrie si asa:
„…am fost informat de unii credinciosi ca nu erau multumiti.Mi-o spuneau ca un repros.
Undeva, in adancul inimii lor,credeau ca este datoria mea sa-i multumesc pe toti.
Uneori sfintenia la care ii chemam ii nemultumeau,de aceea poate nu erau fericiti „